• Înapoi

Distanța față de Dumnezeu.... Neputință.... Cădere....

Poruncile lui Dumnezeu sunt ignorate, iar omenirea nu face decât să aducă omagiu lumii și, astfel, celui care conduce lumea. Și pentru că nu-L recunoaște pe Creatorul Cerului și al Pământului, pentru că nu împlinește voința Lui și se subordonează adversarului Său, ea se îndreaptă spre ruină, căci se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și, prin urmare, poate fi tot mai puțin înzestrată cu puterea Lui.... Lipsa de tărie, însă, înseamnă ruină.... Lipsa de putere este nespus de dureroasă pentru substanța spirituală care nu-și poate continua cursul de dezvoltare, ci rămâne legată, deoarece nu se poate elibera fără aportul de putere de la Dumnezeu. Îndepărtarea de Dumnezeu este însă sinonimă cu retragerea forței și, prin urmare, cu o stare de inactivitate, de care ființa nu devine conștientă decât după încheierea vieții sale pământești. Este un moment de o tristețe de nedescris pentru substanța spirituală care rămâne într-o stare legată din cauza voinței greșite a ființei umane, iar cauza acestei greutăți spirituale este lipsa de dragoste.... acțiunile oamenilor împotriva poruncilor divine.... Se practică prea puțină iubire față de aproapele, dar se sporește iubirea de sine și, prin urmare, și iubirea față de lume și, de aceea, lucrurile nu se pot îmbunătăți pe Pământ, oamenii nu pot fi scutiți de suferință pentru că ei înșiși vor să fie așa. Iar o astfel de perioadă de lipsă de iubire necesită intervenția lui Dumnezeu, deoarece poruncile Sale nu mai sunt respectate. Dumnezeu cere de la oameni iubirea față de aproapele, iar în aceasta.... vede și iubirea față de El însuși. "În măsura în care faceți acest lucru celui mai mic dintre frații Mei, Mie Mi-ați făcut acest lucru...." El Însuși îi numește pe toți oamenii frații Săi.... Și El vrea ca oamenii de pe Pământ să se comporte unii cu alții ca niște frați. El vrea să măsoare dragostea lor pentru El prin aceasta. Iar oamenii nu ascultă glasul Lui, nu dau atenție Cuvântului Său și trec pe lângă adversitatea semenilor lor în lipsă de iubire. Și astfel, ei vor simți aceeași adversitate, vor trebui să suporte aceeași soartă, suferința îi va modela pe fiecare dintre ei, dacă mai sunt capabili să se schimbe, și vor învăța să-și privească aproapele ca pe un frate și să se slujească reciproc. Dar acest lucru nu poate fi realizat decât prin mari adversități pământești și, de aceea, Dumnezeu trebuie să lase să se întâmple astfel de lucruri pe Pământ, pentru ca dragostea să se trezească în oameni și să fie împiedicată decăderea spirituală acolo unde este încă posibilă o schimbare a voinței. Și aceasta este ceea ce va aduce timpul care vine, care va aduce încă infinit de multă suferință, pentru că altfel omenirea nu mai poate fi condusă la iubire și fără iubire va fi complet pierdută. Și acest lucru este de așteptat într-un timp scurt.... Căci omenirea se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și nu poate fi condusă înapoi la Dumnezeu decât prin mari suferințe, dacă nu a căzut încă complet pradă adversarului lui Dumnezeu și continuă să rămână nemiloasă. Dar atunci nu mai este departe nici ceasul judecății, ziua în care va avea loc o separare definitivă între bine și rău.... între cei care trăiesc în iubire, care îl recunosc pe Dumnezeu ca Domn al lor, și urmașii lumii care sunt lipsiți de orice iubire....

Amin

Entfernung von Gott.... Kraftlosigkeit.... Untergang....

Gottes Gebote werden mißachtet, und die Menschheit huldigt nur noch der Welt und also dem, der die Welt beherrscht. Und weil sie den Schöpfer des Himmels und der Erde nicht erkennt, weil sie nicht Dessen Willen erfüllt und sich Seinem Gegner unterordnet, geht sie dem Verderben entgegen, denn sie entfernt sich immer mehr von Gott und kann daher immer weniger bedacht werden mit Seiner Kraft.... Kraftlosigkeit aber ist Untergang.... Kraftlosigkeit ist unsagbar schmerzlich für das Geistige, das seinen Entwicklungsgang nicht fortsetzen kann, sondern gefesselt bleibt, weil es sich ohne die Kraftzufuhr aus Gott nicht befreien kann. Die Entfernung von Gott aber ist gleichbedeutend mit Kraftentziehung und also leblosem Zustand, der dem Wesen erst zum Bewußtsein kommt nach Beendigung des Erdenlebens. Es ist eine unsagbar traurige Zeit für das Geistige, das der verkehrte Wille des Menschen im gebundenen Zustand verharren läßt, und Ursache dieser geistigen Not ist die Lieblosigkeit.... das Handeln der Menschen gegen die göttlichen Gebote.... Es wird zu wenig Liebe geübt am Nächsten, doch die Ich-Liebe wird vergrößert und daher auch die Liebe zur Welt verstärkt, und es kann darum nicht besser werden auf der Erde, es kann den Menschen nicht das Leid erspart bleiben, weil sie selbst es so wollen. Und eine solche Zeit der Lieblosigkeit bedingt den Eingriff Gottes, weil Seiner Gebote nicht mehr geachtet wird. Gott fordert von den Menschen Liebe zum Nächsten, und Er sieht daran auch die Liebe zu Sich Selbst.... "Was ihr dem geringsten Meiner Brüder tut, das habt ihr Mir getan...." Er Selbst nennt alle Menschen Seine Brüder.... Und Er will, daß die Menschen auf Erden wie Brüder aneinander handeln. Er will daran ihre Liebe zu Ihm ermessen. Und es hören die Menschen nicht auf Seine Stimme, sie beachten Sein Wort nicht und gehen in Lieblosigkeit an der Not des Mitmenschen vorüber. Und also sollen sie die gleiche Not zu spüren bekommen, sie sollen das gleiche Los zu tragen haben, es soll einen jeden das Leid gestalten, so er noch wandlungsfähig ist, und sie sollen den Nächsten als Bruder ansehen lernen und einander dienen. Dieses kann aber nur noch große irdische Not zuwege bringen, und darum muß Gott solche über die Erde gehen lassen, auf daß in den Menschen die Liebe erweckt werde und der geistige Verfall verhütet wird, wo noch die Möglichkeit einer Willensänderung in Frage kommt. Und das soll die kommende Zeit zuwege bringen, die noch unendlich viel Leid bringen wird, weil anders die Menschheit nicht mehr zur Liebe geführt werden kann und ohne die Liebe sie gänzlich verlorengeht. Und dies ist zu erwarten in kurzer Zeit.... Denn es entfernt sich die Menschheit immer mehr von Gott, und sie kann nur noch auf dem Wege großen Leides zu Gott zurückgeführt werden, wenn sie noch nicht gänzlich dem Gegner Gottes verfallen ist und weiter in der Lieblosigkeit verharrt. Doch dann ist auch die Stunde des Gerichtes nicht mehr weit, der Tag, wo eine endgültige Scheidung ist zwischen Gut und Böse.... zwischen denen, die in der Liebe leben, die Gott als ihren Herrn anerkennen, und den Anhängern der Welt, die jeglicher Liebe bar sind....

Amen