• Înapoi

Sfârșitul timpului de har.... Suferința cea mai grea....

Timpul harului se termină curând, iar mintea oamenilor nu se va mai schimba. Oamenii devin din ce în ce mai neiubitori și se încurcă tot mai adânc în plasele Satanei, astfel încât se sfâșie unii pe alții și sunt lipsiți de orice iubire. Iar Dumnezeu folosește toate mijloacele pentru a-i smulge din această stare de slăbiciune spirituală.... El le ia bunurile pământești pentru a-i desprinde de materie și încearcă să-i determine să gândească prin tot felul de necazuri. Îi pune în situații în care ar trebui să se întoarcă la El căutând ajutor; totuși, toate mijloacele eșuează și starea spirituală nu se remediază. Și nu mai este departe momentul în care nuiaua de corecție al lui Dumnezeu va lovi oamenii, căci timpul harului se apropie de sfârșit. Și, prin urmare, Pământul va trebui să îndure în continuare suferințe de o gravitate de nedescris, pentru că această suferință este o milă, de îndată ce nu trece pe lângă ființa umană fără să lase urme și aduce mântuire sufletului. Dar voința omului nu poate fi forțată, iar dacă suferința nu-l lasă să găsească calea cea bună, nu mai există mântuire pentru el, iar el face parte dintre cei care vor simți puterea Domnului în ziua Judecății și astfel va fi găsit nepotrivit. Iar oamenii nu pot înțelege ce înseamnă această decizie. Ei nu-și pot imagina că sufletul lor va trebui să îndure din nou o stare de chinuri de nedescris timp de secole. Dar Dumnezeu, care știe acest lucru, nu lasă nimic neatins pentru a-i scuti de această soartă, dar nu poate întoarce cu forța voința oamenilor spre bine. Dar adversitatea care va veni va fi atât de mare încât sentimentul natural al fiecărei persoane se va trezi pentru a-și ajuta semenii, dacă nu a renunțat complet la orice iubire. Dacă este încă capabil de iubire, chiar și în cea mai mică măsură, atunci se va trezi în fața acestei adversități și va acționa, de asemenea, cu iubire. Dar oricine trece în continuare pe lângă această adversitate fără a fi dispus să ajute, a pierdut orice scânteie de iubire și posibilitatea de ascensiune nu mai există pentru el. Aceștia sunt atât de îndepărtați de Dumnezeu încât se află în afara emanației de iubire a lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă deci același lucru ca și faptul că substanța spirituală se întărește din nou în cea mai dură materie.... Și acum schimbarea pământească începe din nou în cea mai mare agonie de a fi legat.... Dacă suferința de nedescris vine mai întâi pe Pământ, aceasta este totuși un act de milă a lui Dumnezeu, deoarece El vrea să scutească sufletele de suferința de neconceput a unei schimbări pământești repetate. Dar ea nu este recunoscută ca atare, mai degrabă suferința este un prilej de respingere sporită a lui Dumnezeu, deoarece oamenii, în orbirea lor, nu recunosc legătura spirituală. Cu toate acestea, sunt date suficiente informații despre aceasta, de aceea Domnul ridică profeți și le face cunoscut totul dinainte, nu lasă să se apropie timpul fără indicații, trimite în mod constant avertismente oamenilor și îi informează despre sensul și scopul schimbării pământești..... Cu toate acestea, ei își închid urechile și resping fără ezitare darul divin al harului și, prin urmare, pentru acești oameni nu mai există nici o salvare, nici o cale care să-i țină departe de abis dacă nu ascultă ultimele înștiințări și avertismente. Ei pot doar să conștientizeze vreodată faptul că slăbiciunea spirituală este cauza suferinței viitoare și că aceasta trebuie mai întâi remediată înainte ca suferința să fie oprită din partea lui Dumnezeu. Oricine își amintește de aceste înștiințări și avertismente atunci când va răsări ultimul timp al harului, timpul celei mai dureroase vieți pe Pământ...., va putea totuși să evite ce este mai rău pentru el în ultimul ceas prin chemarea lui Dumnezeu; el nu va face parte dintre cei care sunt condamnați să îndure starea de neputință totală și chinuri de neimaginat pentru veșnicii....

Amin

End of the time of grace.... greatest suffering....

The time of grace will soon be over and humanity's mind will not change. People become more and more unloving and fall deeper and deeper into satan's trap nets so that they tear each other apart and are devoid of all love. And God uses every means to snatch them from this spiritual low.... He takes away their earthly possessions in order to detach them from matter, and He tries to make them think through all kinds of tribulation. He puts them in situations where they should turn to Him for help; yet every means fails and the spiritual state is not remedied. And the time is not far off when God's rod of chastisement will hit people, for the time of grace is approaching its end. And that is why the earth still has to endure unspeakably severe suffering because this suffering is a favour as soon as it does not pass the human being without a trace and brings salvation to the soul. Yet the human being's will cannot be forced, and if the suffering does not let him find the right path there will no longer be salvation for him and he will belong to those who will feel the lord's power on the day of judgment and thus be found to be unfit. And people cannot grasp what this decision means. They cannot imagine that their soul will again have to endure a state of unspeakable agony for thousands of years. But God, Who knows this, will leave no stone unturned in order to spare them this fate, but He cannot forcibly turn the will of man towards good. But the coming adversity will be so great that the natural feeling will be awakened in every human being to help his fellow human being if he has not completely renounced all love. If he is still capable of love, even if only to the smallest degree, then he will awaken in the face of this adversity and also act lovingly. However, anyone who still passes by this adversity without being willing to help has extinguished every spark of love and there is no longer any possibility of ascent for him. They are so distant from God that they are outside of God's emanation of love, which therefore means the same as that the spiritual substance hardens again into hardest matter.... And now the change on earth begins anew in greatest agony of being bound.... If the unspeakable suffering comes over the earth beforehand, then this is still an act of God's mercy because He wants to spare the souls the unimaginable suffering of another earthly change. But it is not recognized as such, rather the suffering is a cause for increased rejection of God because people, in their blindness, do not recognize the spiritual connection. Yet enough information is given about it and therefore the lord raises up prophets and lets everything be announced to them in advance, He does not let the time approach without indications, He constantly sends admonitions to people and informs them of the meaning and purpose of the earthly change.... Yet they close their ears and reject the divine gift of grace without hesitation, and therefore there is no longer any salvation for these people, no way to keep them away from the abyss if they do not listen to the final admonitions and warnings. They can only ever be made aware that the spiritual low is the cause of the coming suffering and that this must first be remedied before the suffering can be stopped by God. Anyone who remembers these admonitions and warnings when the last time of grace dawns, the time of the most painful life on earth.... will still be able to avert the worst from himself in the last hour through God's call; he will not belong to those who are condemned to endure a state of utter helplessness and unimaginable torment for eternities....

amen