• Înapoi

Nemurirea sufletului....

Doctrina nemuririi sufletului este inacceptabilă pentru mulți oameni, deoarece ei aplică standardul la lucrurile pământești perisabile. Nu există nimic pe Pământ care să dureze, totul este doar temporar, după părerea acestor oameni, așa că ei cred că nu pot face nicio excepție de la această lege a naturii. Corpul pământesc se descompune într-adevăr în același mod, adică aparent se dizolvă și dispare; dar omul nu consideră că această aparentă dispariție este doar mijlocul pentru o nouă formare. Cu un pic de gândire, va trebui să recunoască faptul că tot ceea ce este pământesc servește unui anumit scop și va observa că până și cele mai puțin vizibile creații au o anumită legătură între ele și, prin urmare, nu sunt lipsite de scop. Dacă o astfel de operă de creație dispare acum, numeroase alte creații iau din nou în ele rămășițele celei dintâi și, astfel, aceasta le servește și continuă să trăiască în noile creații. Trebuie doar să se gândească serios la o transformare exterioară, apoi trebuie să recunoască și faptul că viața interioară nu poate să piară. Și trebuie să considere cel puțin această viață interioară omului ca atare.... el trebuie să înțeleagă că sufletul ființei umane, viața emoțională, nu se poate încheia în mod voit.... că această viață emoțională este sensul real al întregii întrupări. Forma exterioară nu este de nici un folos dacă miezul interior nu este recunoscut de către umanitate.

Amin

Immortality of the soul....

A doutrina da imortalidade da alma é inaceitável para muitas pessoas porque elas aplicam o padrão à transição terrena. Não há nada na terra que dure, tudo está lá apenas temporariamente, de acordo com a opinião dessas pessoas, por isso elas acreditam que não podem fazer nenhuma exceção a essa lei da natureza. O corpo terreno decai de fato da mesma maneira, isto é, aparentemente se dissolve e passa; mas o homem não considera que a aparente passagem é apenas o meio para uma nova formação. Com algum pensamento ele terá de reconhecer tudo o que é terreno como servindo a algum propósito, e observará que mesmo as criações mais discretas têm uma certa ligação umas com as outras e não são, portanto, sem propósito. Se tal obra de criação passa agora, numerosas outras criações levam novamente os restos da primeira para dentro de si, e assim os servem e continuam a viver nas novas criações. Ele só precisa considerar seriamente uma transformação exterior, então ele também deve admitir que a vida interior não pode passar. E ele deve ao menos conceder esta vida interior também ao ser humano.... ele deve deixar claro para si mesmo que a alma do ser humano, a vida emocional, não pode ser terminada à vontade.... que esta vida emocional é o verdadeiro significado de toda encarnação. A forma exterior não tem utilidade se o núcleo interior não for reconhecido por parte da humanidade.