• Înapoi

Nemurirea sufletului....

Doctrina nemuririi sufletului este inacceptabilă pentru mulți oameni, deoarece ei aplică standardul la lucrurile pământești perisabile. Nu există nimic pe Pământ care să dureze, totul este doar temporar, după părerea acestor oameni, așa că ei cred că nu pot face nicio excepție de la această lege a naturii. Corpul pământesc se descompune într-adevăr în același mod, adică aparent se dizolvă și dispare; dar omul nu consideră că această aparentă dispariție este doar mijlocul pentru o nouă formare. Cu un pic de gândire, va trebui să recunoască faptul că tot ceea ce este pământesc servește unui anumit scop și va observa că până și cele mai puțin vizibile creații au o anumită legătură între ele și, prin urmare, nu sunt lipsite de scop. Dacă o astfel de operă de creație dispare acum, numeroase alte creații iau din nou în ele rămășițele celei dintâi și, astfel, aceasta le servește și continuă să trăiască în noile creații. Trebuie doar să se gândească serios la o transformare exterioară, apoi trebuie să recunoască și faptul că viața interioară nu poate să piară. Și trebuie să considere cel puțin această viață interioară omului ca atare.... el trebuie să înțeleagă că sufletul ființei umane, viața emoțională, nu se poate încheia în mod voit.... că această viață emoțională este sensul real al întregii întrupări. Forma exterioară nu este de nici un folos dacă miezul interior nu este recunoscut de către umanitate.

Amin

L'Immortalité de l'âme

La doctrine de l'immortalité de l'âme est inadmissible pour beaucoup d'hommes, parce qu'ils la comparent à la mesure du monde : la caducité. Sur la Terre il n'existe rien qui ait de la consistance, tout est seulement passager selon l'opinion de ces hommes, donc ils croient ne devoir faire aucune exception à cette loi de la nature. Le corps terrestre se délabre vraiment ainsi, c'est-à-dire qu’apparemment il se dissout et passe ; mais l'homme ne réfléchit pas que cette disparition apparente est seulement un moyen pour une nouvelle forme. Avec quelque réflexion il devrait reconnaître que tout le terrestre sert à un certain but et il observera que, même les Créations les plus insignifiantes, ont un certain lien entre elles et donc ne sont pas sans but. Si maintenant une telle Œuvre de Création passe, alors d’innombrables autres Créations absorbent en elles les restes de la première et donc elles se servent de celles-ci et continuent à vivre dans les nouvelles Créations. On doit seulement observer un sérieux changement extérieur, alors on doit aussi admettre que la vie intérieure ne peut pas passer. Et cette vie intérieure doit au moins être concédée à l'homme, il doit se rendre compte que l'âme de l'homme, la vie des sentiments ne finit pas arbitrairement, que cette vie des sentiments est le vrai sens de chaque incarnation. La forme extérieure ne sert à rien si le noyau intérieur n'est pas reconnu par l'humanité.

Interruption