• Înapoi

Starea spirituală.... Lipsa de Dumnezeu....

Starea spirituală, care necesită o reformare a condițiilor de viață existente, trebuie să fie supusă unei examinări mai atente, pentru ca omul să aibă o înțelegere corectă a evenimentelor naturale care vor urma. Atitudinea oamenilor față de Dumnezeu trebuie mai întâi să fie luată în considerare.... și nu se poate forma o altă judecată decât aceea că omenirea trăiește aproape în întregime fără Dumnezeu, că, cu siguranță, încă mai vorbește în mod tradițional despre El sau chiar Îl mărturisește în exterior, dar că viața reală este dusă independent de El și că conceptul de Dumnezeu înseamnă aproape exclusiv ceva de necrezut pentru oameni. Pentru că întotdeauna doar atitudinea interioară față de Dumnezeu este decisivă, nu și mărturisirea exterioară formală. Și tocmai atitudinea interioară este cea care nu se regăsește decât extrem de rar în modul în care Dumnezeu le cere oamenilor. Mulți încearcă să pătrundă esența divinității, dar rareori fac acest lucru în așa fel încât să se adreseze direct Lui pentru a fi iluminați. Aceasta este singura cale sigură, dar ei își pun această întrebare doar atunci când deja afirmă în interior Divinitatea.... Dar atâta timp cât nu pot face acest lucru, ei meditează asupra ei în mod intelectual și nu ajung la rezultat. Deci ei nu au credință, iar în cel mai favorabil caz caută să înlocuiască credința cu cercetarea intelectuală. Dar această cale este greșită. Pentru a-L recunoaște pe Dumnezeu, El trebuie mai întâi să fie recunoscut. Numai o atitudine de afirmare față de Dumnezeu poate duce la o relație corectă cu Dumnezeu. Iar aceasta trebuie să fie simțită în interior.... Ființa, care provine din Dumnezeu, trebuie să-și recunoască originea, trebuie să simtă unitatea cu Dumnezeu pentru a se apropia din nou de El. În prezent, însă, gândirea umană este departe de această corectă cunoaștere. Pentru oameni, Dumnezeu este doar conceptul unei ființe infinit de îndepărtate sau o figură de lumină adusă la viață de oamenii înșiși, care este lipsită de orice probabilitate. Și astfel, nu se caută să se intre în contact cu o astfel de ființă nedovedită, ba chiar se încearcă mai degrabă să se elibereze de acest concept. Prin urmare, se trăiește viața în mod conștient fără Dumnezeu. O unire cu Dumnezeu nu poate fi niciodată căutată dacă nu se recunoaște divinitatea eternă. Și aproape nimic nu este capabil să schimbe gândirea eronată a oamenilor. Căci tot ceea ce se abate asupra oamenilor în termeni de suferință și durere nu îi face să realizeze că acestea sunt transmisii tocmai de la această Divinitate care nu este recunoscută. Ei încearcă să explice totul într-un mod pământesc, adică adaptat la intelectul uman, iar existența divinității veșnice este din ce în ce mai mult pusă la îndoială, omenirea se eliberează tot mai mult de gândurile îndreptate spre Dumnezeu și, ca urmare, sufletul cade într-o stare care pune sub semnul întrebării orice progres spiritual....

(întrerupere)

State of mind.... godlessness....

The spiritual state, which requires a reformation of the existing living conditions, must be subjected to closer scrutiny if man is to have the right understanding for the coming natural events. First of all, people's attitude towards God must be taken into consideration.... and no other judgement can be formed than that mankind lives almost entirely without God. That they still traditionally speak of Him or outwardly profess Him, but that actual life is lived independently of Him and that the concept of God almost exclusively means something unbelievable to people. For it is always only the inner attitude towards God that is decisive, not the formal outward confession. And it is precisely the innermost attitude that is only very rarely found in the way that God demands of people. Many endeavour to fathom the essence of the deity, but rarely do they do so in such a way that they turn to Him directly for enlightenment. This is the only and sure way, but they only ask this question when they already inwardly affirm the deity.... However, as long as they are unable to do so, they ponder it intellectually and do not come to a conclusion. So they have no faith, and in the best case they try to replace faith with intellectual enquiry. But this way is wrong. In order to regocnize God, He must first be acknowledged. Only a God-affirming attitude can also lead to the right relationship with God. And this must be felt inwardly.... The being, which is of God, must regocnize its origin, it must feel that it belongs together with God in order to approach Him again. At present, however, human thinking is far removed from the right realization. For people God is still only the concept of an infinitely distant being or a figure of light called into being by people themselves which lacks all probability. And so one does not seek to enter into contact with such an unproven being, indeed one rather tries to free oneself from this concept. One therefore lives life consciously without God. A union with God can never be striven for if one does not regocnize the eternal deity. And almost nothing is able to change people's erroneous thinking. For all the suffering and sorrow that comes upon a person does not allow him to realize that these are dispatches from this very deity Which is not acknowledged. They try to explain everything in an earthly way, i.e. adapted to the human intellect, and the existence of the eternal deity is increasingly more questioned, humanity increasingly frees itself from thoughts pointing to God and thereby the soul gets into a state which questions all spiritual progress.... (interruption)