• Înapoi

Binecuvântarea bolii și a suferinței....

Starea de suferință îl obligă adesea pe om să privească mai atent la întreaga sa viață pământească, iar acest lucru este benefic atât pentru suflet, cât și, foarte adesea, pentru trup, deoarece omul, recunoscând gândirea și acțiunile sale adesea greșite, se străduiește să-și schimbe natura, ceea ce poate avea un efect avantajos și asupra trupului, în măsura în care un mod de viață mai cumpătat va contribui considerabil la menținerea unui trup sănătos sau la însănătoșirea unui trup bolnav. De multe ori, corpul trebuie să fie afectat de boală sau de infirmitate pentru ca persoana să realizeze că modul său de viață este complet contrar ordinii lui Dumnezeu..... Căci toate avertismentele și înștiințările pe care Domnul le trimite omului nu au efectul pe care îl realizează adesea boala. Omul este forțat să se îndepărteze de lume și de plăcerile ei și vede viața pământească într-o cu totul altă lumină. El vede fragilitatea și neputința trupului, iar sentimentul propriei slăbiciuni, incapacitatea de a se elibera de această stare, îl îndreaptă involuntar spre gânduri spirituale. El va fi acum mult mai predispus să se preocupe de probleme care sunt complet îndepărtate de o persoană sănătoasă, iar astfel de gânduri pot da naștere la transformare dacă nu se opune, și astfel ființele spirituale își pot începe lucrarea asupra sufletului unei astfel de persoane, influențând-o din ce în ce mai mult, astfel încât să pună întrebări la care ființele spirituale îi răspund prin gânduri luminoase, iar acum este ghidată treptat într-o atmosferă spirituală care i se potrivește și o interiorizează. Înainte de a ajunge la aceeași cunoaștere în angrenajul lumii ar fi fost nevoie de foarte mult timp care ar fi trecut inutil pentru suflet.... Dar în acest fel un timp scurt poate fi uneori suficient și îl poate duce considerabil mai departe. Și astfel, suferința nu trebuie să îl facă pe om nefericit, ci ea trebuie privită ca o dovadă a iubirii veșnice a Divinității, pe care omul o va realiza în curând, care a intrat pe calea cea bună prin această suferință și care poate acum să continue să meargă pe ea lucrând cu sârguință pentru mântuirea sufletului său.....

Amin

6290 -----

Loviturile destinului.... Mijloacele de mântuire.... ----------------------------------------------------

Rănile pe care trebuie să vi le fac, dacă nu vreau să cădeți în moartea veșnică, nu sunt cu adevărat expresia mâniei, a lipsei de bunătate, și nici nu sunt semnele unor pedepse juste pentru fărădelegile voastre..... Ele sunt doar mijloace de mântuire pentru a îndepărta de la voi bolile pentru care voi înșivă sunteți vinovați și sunt necesare pentru a vă permite să vă refaceți din nou în sufletul vostru.... Din vina voastră ați ieșit din ordine, altfel numai fericirea ar fi fost soarta voastră. Credeți-Mă că aș prefera să vă pregătesc beatitudini, dar că voi înșivă îmi faceți acest lucru imposibil de îndată ce ieșiți din ordinea Mea...., dar că voi încerca totul pentru a vă readuce din nou la ordinea divină, pentru a vă putea face din nou fericiți fără limită. Cu cât mai multă adversitate și tristețe, mizerie și boală sunt evidente pe Pământ, cu atât mai grave sunt infracțiunile împotriva ordinii Mele, iar din adversitatea însăși voi, oamenii, puteți vedea cât de jos ați ajuns, căci aș prefera cu adevărat să cunosc fericirea oamenilor decât să las să vină asupra lor plăgi dure nefondate pentru a restabili ordinea Mea eternă.... Și, deși individul crede că nu este un păcătos atât de mare pe cât este nenorocirea care l-a afectat.... voi, oamenii, nu cunoașteți corelațiile, nu cunoașteți nici amploarea efectului unei adversități.... și nu știți cui servește destinul individului pentru a se maturiza din nou.... Și nici nu știți ce v-ați oferit voluntar să vă asumați înainte de întruparea voastră ca ființă umană.... Dar Eu știu totul și, cu adevărat, nu pun asupra voastră o povară mai mare decât cea pe care o puteți duce.... Mai mult decât atât, Mă ofer ca purtător de cruce, dacă crucea vi se pare prea grea pentru voi.... Dar, din nefericire, voi nu vă folosiți adesea de ajutorul Meu și de aceea vă plângeți de povară și murmurați adesea că este prea grea pentru voi.... Dragostea v-a determinat să vă oferiți pentru a purta povara crucii.... Dar în viața pământească nu știți de ce trebuie să suferiți, voi care credeți că Îmi aparțineți prin voința voastră.... Cu toate acestea, vreau ca voi să mergeți pe drumul vostru în liniște și fără să vă plângeți, chiar și fără să cunoașteți cauza, să vă luați crucea cu umilință, vreau să vă plecați mereu în fața voinței Mele, știind că Cel căruia vă supuneți este un Dumnezeu al iubirii și că tot ceea ce vine de la El va fi o binecuvântare pentru voi..... De aceea, nu vă răzvrătiți împotriva sorții voastre, orice v-ar aduce.... dacă vreți să-Mi aparțineți, atunci nu vă plângeți, ci fiți mereu siguri că este numai pentru mântuirea voastră.... că ea nu înseamnă decât ajutor și stabilește ordinea Mea din eternitate.... fiți siguri că într-o zi o veți recunoaște și Îmi veți fi recunoscători că v-am lăsat să parcurgeți acest drum pământesc cu dificultățile sale, cu loviturile sale de soartă, dar și cu iubirea Mea, care este motivul pentru tot ceea ce vă privește, pentru că ea nu dorește decât să vă binecuvânteze....

Amin

Segen der Krankheit und des Leides....

Der Leidenszustand zwingt den Menschen oft zu näherer Betrachtung des gesamten Erdenlebens, und es ist dies sowohl günstig für die Seele als auch sehr oft dem Körper zuträglich, weil der Mensch im Erkennen seines oft falschen Denkens und Handelns eine Änderung seines Wesens anstrebt, die sich auch für den Körper zum Vorteil auswirken kann insofern, als ein gesitteterer Lebenswandel zur Aufrechterhaltung eines gesunden Körpers oder zur Gesundung eines kranken Körpers erheblich beitragen wird. Es muß oft der Körper von Krankheit oder Siechtum heimgesucht werden, um ebenden Menschen erkennen zu lassen, daß sein Lebenswandel völlig gegen die Ordnung Gottes verstieß.... Denn alle Mahnungen und Warnungen, die der Herr dem Menschen zugehen läßt, bewirken nicht das, was Krankheit oft zuwege bringt. Der Mensch ist gezwungenerweise abwendig gemacht von der Welt und ihren Freuden, und er sieht das Erdenleben in völlig anderem Licht.... Er sieht die Hinfälligkeit und Hilflosigkeit des Körpers, und das Gefühl der eigenen Schwäche, der Unfähigkeit, sich aus diesem Zustand zu befreien, lenkt ihn unwillkürlich auf geistige Gedanken. Er wird sich nun viel eher mit Problemen befassen, die einem gesunden Menschen völlig fernliegen, und solche Gedanken können den Anlaß geben zur Umwandlung, wenn er sich nicht dagegen sträubt und so die geistigen Wesen ihre Arbeit an der Seele eines solchen Menschen beginnen können, indem sie diesen immer mehr beeinflussen, auf daß er Fragen stellt, die ihm von den Geistwesen durch helle Gedanken beantwortet werden, und er nun nach und nach in eine geistige Atmosphäre gelenkt wird, die ihm zusagt und ihn verinnerlicht. Ehe er im Weltgetriebe zur gleichen Erkenntnis gelangt wäre, hätte es einer sehr langen Zeit bedurft, die nutzlos für die Seele verstrichen wäre.... so aber kann mitunter eine kurze Zeit schon genügen und ihn erheblich weiterbringen. Und so darf das Leid den Menschen nicht unglücklich machen, sondern es muß ebenfalls als Liebesbeweis der ewigen Gottheit angesehen werden, was der Mensch auch bald einsehen wird, der durch dieses Leid den rechten Weg betreten hat und nun auf diesem weiterwandeln kann in emsiger Arbeit um das Heil seiner Seele....

Amen