• Terug

Meer vertalingen:

De weg van ontwikkeling op de aarde

Toen de aarde geschapen werd konden talloze geestelijke substanties zich in haar scheppingswerken belichamen, en ze stegen in hun ontwikkeling langzaam omhoog. Want de scheppingen beantwoordden aan de weerspannigheid die in het geestelijke nog ongebroken was, maar verschillend in sterkte. De scheppingswerken bestonden min of meer uit harde materie. Want ook de aarde ontwikkelde zich langzaam tot het scheppingswerk dat eenmaal mensen zou herbergen, namelijk het geestelijke dat de weg van ontwikkeling reeds zo ver had afgelegd dat alle substanties van een eens gevallen oer-geest zich weer verzameld hadden, en weer het zelfbewustzijn en de vrije wil terug ontvingen.

Maar voordat het geestelijke dit stadium kon binnengaan vergingen eindeloze tijden. Want de aarde had deze tijden nodig om al die scheppingen voort te brengen die het gevallen geestelijke nodig had voor een opwaartse ontwikkeling. En de mens moet weten dat hij al eindeloze tijden op deze aarde vertoeft en dat het stadium als mens de beëindiging is van een ontwikkelingsweg die zijn vrije wil nu kan afsluiten. Hij moet ook weten dat hem eenmaal deze eindeloos lange weg terugblikkend getoond zal worden, maar dat van hem als mens deze herinnering aan vroeger weggenomen moest worden omdat het om zijn vrijwillige terugkeer tot God gaat, die hij nu als mens voltooien moet. Beschouwt hij echter de talloze wonderen van Gods schepping om zich heen, dan zou hij er ook over moeten nadenken welk doel deze te vervullen hebben. En het zal hem in zijn hart verduidelijkt worden. En hij zal iets vermoeden, wanneer hem de gehele kennis daarover nog niet ontsloten is. En hij zou moeten proberen het wezen van de Schepper te doorgronden, dat wil zeggen: verlangen naar opheldering over zijn verhouding tot Hem. En deze opheldering zal hem ook gegeven worden omdat het in het aardse leven daarom gaat, dat de mens de verbinding met God die hij eens vrijwillig opgegeven heeft, weer tot stand brengt. Want dat was de "val" van de geesten, dat zij zich opzettelijk van God los maakten. Daarom moeten zij nu als mens, in het laatste stadium van hun weg terug tot God, vrijwillig weer de verbinding met Hem tot stand brengen en dan is het doel van hun aards bestaan vervuld.

Dat de schepping voor het grootste deel er toe bijgedragen heeft het gevallen wezen weer terug te brengen, zult u mensen pas kunnen begrijpen wanneer u deze terugkeer hebt volbracht. Want nooit zou het u mogelijk zijn weer hogerop te komen wanneer de goddelijke Schepper u niet had ontwrongen aan de macht van Zijn tegenstander die uw val in de diepte veroorzaakt heeft. Wanneer Hij u niet aan zijn invloed onttrokken had gedurende de eindeloos lange tijd waarin u als kleinste zielendeeltjes ingelijfd werd in de scheppingswerken. Gedurende deze tijd had Zijn tegenstander geen invloed op u, maar toch behoorde u hem nog toe, omdat u hem eens vrijwillig gevolgd was naar de diepte. Maar omdat u als gevolg van uw afval van God geheel zonder licht en kracht was, zou voor u de weg terug tot God onmogelijk zijn geweest. Daarom heeft God zelf deze weg terug door al Zijn scheppingswerken voor u geschapen, die in onovertrefbare wijsheid en eindeloze liefde zo gevormd waren, dat ze het geestelijke de mogelijkheid gaven op de een of andere wijze te dienen. En door te dienen kon het zich tot een steeds hogere geestelijke rijpheid ontwikkelen. De geestelijke deeltjes die een gevallen oer-geest toebehoorden, verzamelden zich weer en traden nu, in een zekere rijpheid, hun laatste vorm binnen. En ze mochten nu als mens een korte tijd over de aarde gaan en moesten in vrije wil en uit liefde weer dienen. Want dit is het aardse levensdoel van iedere ziel die in de mens belichaamd is, dat zij zich door een dienen in liefde van elke vorm kan verlossen. Dat zij dus als de vrije geest die zij in het begin was, weer het geestelijke rijk binnengaat wanneer haar leven op aarde ten einde is.

Maar zij bewerkstelligt deze vergeestelijking niet op eigen kracht, want de eertijdse oerzonde belast haar en drukt haar steeds weer neer. Dat wil zeggen: Gods tegenstander heeft tijdens het aardse leven weer het recht zijn invloed uit te oefenen, omdat het geestelijke hem eertijds vrijwillig volgde. En de gevallen oer-geest, de mens, zou ook opnieuw onder zijn invloed bezwijken wanneer hem niet een zekere hulp zou worden aangeboden: de verlossing door Jezus Christus, in wie God zelf zich belichaamd heeft om voor al het gevallene de zondenschuld te delgen door Zijn offerdood aan het kruis. De volledige verlossing en vergeving van zijn schuld door deze hulp van Jezus Christus is voor hem zeker, maar alleen als hijzelf dat wil. Als hij Jezus Christus en Zijn werk van verlossing accepteert en Jezus als God zelf erkent, die de oer-geest eertijds geweigerd heeft te erkennen.

Daarmee is u mensen een korte verklaring gegeven over de oorzaak en betekenis van het verlossingswerk, dat u weten moet om het doel van uw aardse leven te vervullen, om ook het goddelijke heilsplan te leren begrijpen, dat altijd en alleen het terugvoeren van het geestelijke ten doel heeft. En dat plan wordt ook in liefde en wijsheid verwezenlijkt, omdat Hem alle macht ter beschikking staat om het doel eenmaal te bereiken dat Hij zich bij de schepping van de geestelijke wezens heeft gesteld.

Amen

Vertaler

Cursul de dezvoltare pe Pământ....

Atunci când a fost creat Pământul, nenumărate substanțe spirituale au putut să se întruchipeze în operele lor de creație și au urcat încet în dezvoltarea lor, deoarece creațiile erau diferite ca forță în funcție de rezistența care era încă prezentă neîntrerupt în toate substanțele spirituale. Lucrările de creație au fost mai mult sau mai puțin materii dure, căci și Pământul s-a transformat încet în lucrarea de creație care într-o zi avea să adăpostească ființele umane.... spiritualul, care deja a străbătut cursul dezvoltării în așa măsură încât toate substanțele unui spirit originar căzut s-au adunat din nou și și-au recăpătat conștiința egoului, precum și liberul arbitru.... Dar au trecut timpuri nesfârșite înainte ca substanța spirituală să poată intra în acest stadiu, pentru că Pământul avea nevoie de aceste timpuri pentru a da naștere tuturor creațiilor de care substanța spirituală căzută avea nevoie pentru dezvoltarea sa ascendentă. De aceea, ființa umană ar trebui să știe că a pășit deja de nenumărate ori pe acest Pământ, că stadiul de ființă umană este concluzia unui curs de dezvoltare pe care voința sa liberă îl poate încheia acum. Ea ar trebui să știe, de asemenea, că într-o zi acest parcurs nesfârșit îi va fi arătat în retrospectivă, dar că această amintire trebuie să fie luată de la ea ca ființă umană, deoarece se referă la întoarcerea sa voluntară la Dumnezeu, pe care ar trebui să o realizeze acum ca ființă umană. Dar dacă se uită la nenumăratele miracole ale creațiilor divine din jurul său, atunci ea ar trebui să se gândească la scopul pe care acestea trebuie să-l îndeplinească, iar iluminarea îi va fi dată în inima sa..... O va bănui dacă nu i se deschide încă accesul la cunoașterea ei. Și ar trebui să încerce să înțeleagă natura Creatorului, adică să ceară clarificări cu privire la relația sa cu El. Și acest lucru îi va fi dat, în fond, în viața pământească, este vorba de restabilirea legăturii cu Dumnezeu pe care a rupt-o de bună voie. Căci aceasta a fost "căderea spiritelor", că s-au despărțit de bunăvoie de Dumnezeu.... Și așa trebuie acum, ca ființe umane.... în ultima etapă a călătoriei lor de întoarcere la Dumnezeu.... să restabilească în mod voluntar legătura cu El, iar scopul cursului lor pământesc este îndeplinit. Voi, oamenii, veți putea înțelege că creația a contribuit în cea mai mare măsură la readucerea ființei căzute la viață doar atunci când veți cunoaște această întoarcere, căci nu ar fi fost niciodată posibil să vă înălțați dacă Creatorul divin nu v-ar fi smuls de sub puterea adversarului Său, care a provocat căderea voastră în abis.... dacă nu v-ar fi retras de sub influența sa în timpul perioadei infinit de lungi în care ați fost încorporați în operele creației ca cele mai mici particule ale unui suflet. În acest timp, adversarul Său nu a avut nicio influență asupra voastră, dar cu toate acestea ați rămas ai lui, pentru că odată l-ați urmat de bună voie în abis. Dar, din moment ce erați complet lipsiți de putere și de lumină ca urmare a apostaziei voastre față de Dumnezeu, calea de întoarcere la Dumnezeu ar fi fost imposibilă pentru voi, și de aceea Dumnezeu Însuși a creat această cale de întoarcere pentru voi prin toate lucrările Sale de creație care, în înțelepciunea Sa nesfârșită și în dragostea Sa nesfârșită, au fost concepute astfel încât să ofere spiritualului posibilitatea de a fi de folos într-un fel sau altul și, astfel, de a se dezvolta spre o maturitate tot mai înaltă prin slujire. Iar particulele spirituale, care aparțineau unui spirit originar căzut, s-au adunat din nou și acum au intrat în ultima lor transformare într-o anumită maturitate.... Li s-au permis să umble pe Pământ ca ființe umane pentru o perioadă scurtă de timp și ar trebui să slujească din nou.... dar în voință liberă și dragoste.... Acesta este scopul vieții pământești a fiecărui suflet care se întrupează acum într-o ființă umană: Să se răscumpere din orice formă prin slujirea în iubire, să reintre în împărăția spirituală ca ființă spirituală liberă, ceea ce a fost la început, atunci când viața sa pământească se va încheia. Dar ea nu poate realiza această spiritualizare de bună voie, deoarece păcatul originar anterior o împovărează și o apasă din nou și din nou.... adică, adversarul lui Dumnezeu are dreptul să-și exercite din nou influența în timpul vieții sale pământești, deoarece ființa spirituală l-a urmat cândva de bună voie. Și spiritul originar căzut.... ființa umană.... ar fi din nou supusă influenței sale, dacă nu i s-ar oferi un anumit ajutor: Răscumpărarea prin Iisus Hristos.... în care Dumnezeu S-a întrupat pentru a răscumpăra vina păcatului pentru toți cei căzuți, prin moartea Sa jertfelnică pe cruce.... Acest ajutor prin Iisus Hristos, răscumpărarea și iertarea deplină a vinovăției sale, îi este asigurată cu condiția ca el însuși să o dorească, să-l recunoască pe Iisus Hristos și actul Său de mântuire și să-l recunoască pe Iisus ca fiind Dumnezeu Însuși, pe care spiritul originar a refuzat cândva să-L recunoască.... Și astfel se dă o scurtă explicație pentru voi, oamenii, despre cauza și semnificația actului de Mântuire, pe care trebuie să o cunoașteți pentru a vă împlini menirea vieții pământești, pentru a învăța să înțelegeți și planul divin de Mântuire, care urmărește numai și numai întoarcerea spiritualului la Dumnezeu și care se va realiza tot cu dragoste și înțelepciune, pentru că El are la dispoziție toată puterea de a realiza odată scopul pe care și l-a propus atunci când a creat toate ființele....

Amin

Vertaler