• Terug

Waar kwam het kwade vandaan?

Het kan echter niet ontkend worden dat de mens het kwade in zich heeft, want hij bevindt zich nog lang niet in de rechtmatige orde, hij staat nog „buiten MIJ“ en moet eerst weer in de ordening van eeuwigheid zijn binnengegaan - om dan als „volmaakt“ - ook al het kwade van zich te hebben afgestoten, om een goddelijk wezen te zijn: Mijn evenbeeld!

Het kan echter wederom niet gezegd worden dat bij de geboorte van de mens van MIJ uit het boze in hem gelegd wordt, want dat is niet volgens de waarheid. Integendeel: de ziel, die nu het menselijke lichaam bewoont, is een samenvoeging van onrijpe deeltjes die zich alle nog niet in de rechtmatige ordening bevinden en pas gedurende het aardse leven deze ordening moeten binnengaan. De ziel bevindt zich nog ver van MIJ als zij de belichaming als mens aanvaardt en zij moet zich met MIJ verenigen. De vrije wil moet weer de volmaaktheid, die de oergeest eens bezat, nastreven, hij moet zich van alle negatieve gedachten vrijmaken.

En zo zal ook de mens alleen positieve gedachten in zich laten opkomen, hoe meer hij er naar streeft naar MIJ toe te gaan en zich met MIJ tracht te verenigen. Dan dringt hij al het kwade uit zich, hij probeert de ordening tot stand te brengen, hij vindt in alles de juiste maat: hij is weer goed, zoals hij was in het allereerste begin. Het kwade is alleen buiten het goddelijke: het is de weerspannigheid tegen GOD.

IK echter kan niet tegen MIJZelf weerspannig zijn. Mijn Oerwezen is LIEFDE. IK kan altijd alleen geven en gelukkig maken. IK kan echter het wezen niet dwingen, aan te nemen wat IK hem schenk. Het moet ook kunnen afwijzen omdat het een vrije wil heeft. Zodra het echter Mijn Liefde afwijst, verzet het zich tegen Mijn Liefde en plaatst zich buiten de stroomkring van Mijn Liefde.

Dan wordt het positieve in het negatieve veranderd en het wezen gaat nu die toestand binnen waarin het verkeerd gaat denken en willen - en verwijdert zich steeds verder van MIJ.

Het terugvoeringsproces verkleint slechts langzaam de grote verwijdering. Maar zolang het wezen nog niet de laatste toenadering tot MIJ gezocht en gevonden heeft, zijn er ook nog verkeerde gedachten in hem - omdat ze tegen MIJ gericht zijn - dus slecht zijn en gedurende het menszijn in het tegendeel veranderd moeten worden. En wanneer de mens de vereniging met MIJ zoekt in vrije wil, dan verweert hij zich tegen elke verkeerde gedachte. Hij zoekt en wil alleen het goede - het goddelijke - hij wil weer worden zoals hij was in het allereerste begin, Mijn evenbeeld, Mijn kind, dat met MIJ verbonden blijft tot in alle eeuwigheid.

Amen

De unde a apărut răul?....

Dar nu se poate nega că ființa umană are răul în sine, căci ea nu este încă în ordinea dreaptă, ea se află încă în afara Mea, și trebuie mai întâi să fi intrat din nou în ordinea veșniciei pentru ca apoi, fiind perfectă, să fi respins și ea tot răul din sine pentru a fi din nou o ființă divină.... Imaginea Mea. Dar iarăși nu se poate spune că la nașterea unei ființe umane răul este pus în el de la Mine, pentru că acest lucru nu corespunde adevărului, ci: Sufletul care animă acum trupul uman este un conglomerat de particule imature, care nu se mișcă încă toate în ordinea cea dreaptă și care trebuie să intre în această ordine în timpul existenței sale pământești.... El se află încă la distanță de Mine atunci când se întrupează ca ființă umană și se va uni cu Mine. Liberul arbitru ar trebui să se străduiască pentru unirea din nou cu Mine, pe care spiritul primordial a avut-o cândva, ar trebui să se elibereze de toate gândurile negative și, de asemenea, va permite doar gândurilor pozitive să apară în el, cu cât ființa umană se străduiește mai mult să se îndrepte spre Mine și caută să se unească din nou cu Mine. Atunci el va alunga tot răul din el însuși, va încerca să mențină ordinea, va găsi "justa măsură".... în toate. El este din nou bun, așa cum a fost la început. Răul este doar în afara divinului, este "împotrivirea față de Dumnezeu".... Dar Eu nu pot fi contradictoriu cu Mine Însumi.... Natura Mea primordială este iubirea. Eu nu pot decât să dau și să fac fericit, dar nu pot obliga ființa să accepte ceea ce îi dau.... De asemenea ea trebuie să fie capabilă să respingă pentru că are liberul arbitru. Dar de îndată ce respinge iubirea Mea, se opune Mie și se plasează în afara cercului Meu de iubire. Și atunci pozitivul se transformă în negativ.... Și acum apare starea pentru ființă în care intră într-o voință și gândire greșită și se va îndepărta tot mai mult de Mine.... Procesul de întoarcere reduce încet-încet marea distanță, dar atâta timp cât ființa nu a căutat și nu a găsit încă ultima apropiere de Mine în voință liberă, există în ea și gânduri greșite care.... pentru că sunt îndreptate împotriva Mea.... astfel sunt rele și vor fi schimbate în opusul lor pe parcursul existenței ființei umane. Iar atunci când ființa umană caută unificarea cu Mine din propria voință liberă, ea se împotrivește oricărui gând greșit, ea caută și dorește doar binele, divinul.... ea vrea să redevină ceea ce a fost la început.... imaginea Mea, copilul Meu, care este și va rămâne unit cu Mine pentru eternitate...

Amin