• Terug

Door de verrijzenis van Jezus Christus heeft de dood zijn prikkel verloren

Voor ieder mens is het uur van zijn einde voorbestemd. En toch hoeft hij dit niet te vrezen, omdat het niet het eigenlijke einde is, maar hij verrijzen zal, omdat zijn ziel alleen het aardse omhulsel aflegt, dat voor haar alleen een keten was in het aardse bestaan, en ze nu onbezorgd het rijk hierna binnen kan gaan, vooropgesteld dat haar levenswandel op aarde zo is geweest, zoals het mijn wil is, dus dat zijn ziel een zekere graad van rijpheid op aarde heeft verworven. Er bestaat dus geen einde, ofschoon er een dood kan zijn - een dode toestand van de ziel - maar zij nochtans niet is vergaan. En daarvoor ben Ik aan het kruis gestorven en op de derde dag weer verrezen, opdat ook de mens, dat wil zeggen zijn ziel, die opstanding kan beleven. Dat ze uit het graf kan opstijgen en nu het rijk weer kan betreden dat haar ware vaderland is. Dat de ziel niet vergaat, is een onomstotelijke wet, omdat wat uit Mij voortkwam onvergankelijk is en blijft. En de ziel is dat geestelijke wezen dat van Mij is uitgegaan, dus zal ze ook blijven bestaan ofschoon het lichaam sterft. Maar dat ze nu na haar lichamelijke dood kan verrijzen in licht en glans, dat werd pas na mijn kruisdood en mijn verrijzenis mogelijk, want tevoren was ze nog belast met de oerzonde van haar eertijdse afval van Mij. Er was nog steeds duisternis, het was het donker van het graf, dat de ziel niet kon ontvluchten. De grafsteen was nog niet weggerold door Jezus Christus, de goddelijke Verlosser, ofwel: er was voor die zielen nog geen boete gedaan en hun zondeschuld kan zonder boetedoening niet teniet worden gedaan.

En het was daarom ook donker in de zielen der mensen. Elk geloof aan een opstanding na de dood ontbrak hun. De duistere nacht van het graf omgaf hen en de dood was voor hen tot een verschrikking geworden.

En daarom ben Ik op de derde dag uit de dood opgestaan, om de mensen het bewijs te leveren dat het met de dood van het lichaam niet was afgelopen, dat de ziel opstaat en alleen het lichaam achterlaat, dat nog niet zo vergeestelijkt is dat ze het tegelijkertijd mee omhoog kan nemen in het geestelijke rijk, zoals het Mij wel mogelijk was, omdat lichaam en ziel het geestelijke kleed hadden aangetrokken en het lichaam geen verder rijpingsproces op deze aarde hoefde door te maken.

Door mijn verrijzenis wilde Ik de mensen de angst voor de dood ontnemen. Ik wilde hun bewijzen dat het slechts een verandering van verblijfplaats is voor de ziel, wanneer ze het aardse lichaam afleggen, wanneer het onafwendbare uur van de dood heeft geslagen. Daarom ben Ik verrezen uit de dood, want Ik heb de dood overwonnen, dat wil zeggen: diegene die de dood in de wereld heeft gebracht. Aldus hoeft geen mens het uur van de dood te vrezen, want het is alleen het uur van het binnengaan in het eigenlijke leven dat eeuwig duurt.

De dood heeft zijn prikkel verloren.

Maar één ding is noodzakelijk: dat de mens ook mijn verlossingswerk erkent en de genaden aanneemt die Ik door mijn lijden en sterven aan het kruis voor u verwierf. Dat hij zich laat verlossen door Jezus Christus, dat dus ook zijn oer-schuld tevoren is tenietgedaan en Jezus Christus nu de grafsteen kan wegrollen, opdat de ziel nu uit het donker van het graf opstijgt in het heldere licht, dat ze nu het eeuwige leven binnen zal gaan.

Wie het uur van de dood vreest, bevindt zich nog in de ban van die grote schuld. Hij heeft de verlossing van Jezus Christus nog niet gevonden. Hij heeft zich nog niet vrijgemaakt van het hem omhullende duister. Hij bevindt zich nog in het graf van zijn zonden, hoewel zijn lichaam nog op aarde leeft.

Want hij zal elke vrees voor het einde van zijn leven verliezen, wanneer hij zich heeft overgegeven in mijn armen, wanneer hij Mij innig vraagt hem te gedenken wanneer zijn uur is gekomen.

Want deze zal zalig inslapen, in vrede met zijn God en Vader. Hij zal alleen zijn lichaam achterlaten op deze wereld, maar de ziel zal opstaan. Ze zal opstijgen naar het licht. Ze zal het donker van het graf om zich heen niet bemerken, want Jezus Christus zelf zal haar bij de hand nemen en haar uit haar lichamelijk omhulsel wegvoeren. Hij zal haar leiden door de poort van het leven. En ze zal weten dat ook zij is opgestaan uit de dood, dat ze nu zal leven in eeuwigheid.

Dat de mens Jezus is opgestaan uit de dood is zeker waar. En die in Hem geloven als Gods Zoon en Verlosser van de wereld, als mijn afgezant in wie Ik Me zelf heb belichaamd op aarde, die zullen ook geen vrees hebben voor het uur van hun eigen dood. Want Jezus heeft hun de belofte gegeven alleen maar vooruit te gaan om de woning gereed te maken voor allen die in Hem geloven.

Dus zullen ook zij verrijzen tot het eeuwige leven en Hij zelf zal ze naar zich toe halen, zoals Hij het heeft beloofd.

Amen

Prin învierea lui Iisus, moartea și-a pierdut puterea....

Fiecărui om îi este predestinat ceasul sfârșitului său.... Și totuși, el nu trebuie să se teamă de el, pentru că nu este sfârșitul propriu-zis, ci va învia.... pentru că sufletul său nu face decât să se debaraseze de acoperământul pământesc care i-a fost doar o cătușă în viața pământească, și poate intra acum fără griji în împărăția de dincolo, cu condiția ca modul său de viață pe Pământ să fi fost așa cum este voința Mea.... ca sufletul său să fi atins astfel un anumit grad de maturitate pe Pământ. Prin urmare, nu există un sfârșit, deși poate exista o moarte, o stare de moarte a sufletului, dar totuși acesta nu a pierit. Și pentru aceasta am murit pe cruce și am înviat a treia zi, astfel încât ființa umană, adică sufletul său, să poată experimenta și el învierea, să se ridice din mormânt și să intre acum din nou în împărăție, care este adevărata sa casă. Faptul că sufletul nu piere este o lege irevocabilă, deoarece.... ceea ce a ieșit din Mine.... este și rămâne nepieritor. Iar sufletul este ființa spirituală care a provenit din Mine, astfel că va rămâne în existență chiar dacă trupul moare, dar faptul că acum poate învia în lumină și splendoare după moartea sa fizică a devenit posibil doar după răstignirea și învierea Mea, căci înainte de aceasta era încă împovărat de păcatul primordial al fostei sale apostazii față de Mine.... era încă întuneric, era întunericul mormântului din care sufletul nu putea scăpa.... piatra de mormânt nu fusese încă rostogolită de Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin.... sau, de asemenea: Nu se făcuse încă nicio ispășire pentru acele suflete, iar vina lor de păcat nu putea fi răscumpărată fără ispășire.... Și de aceea era și întuneric în sufletele oamenilor, le lipsea orice credință într-o înviere după moarte, îi înconjura o noapte sumbră a mormântului și moartea devenise o groază pentru ei.... Și de aceea am înviat din morți a treia zi, pentru a le oferi oamenilor dovada că moartea trupului nu a fost sfârșitul, că sufletul învie și lasă în urmă doar trupul care nu este încă atât de spiritualizat încât să-l poată prelua simultan în împărăția spirituală, așa cum cu siguranță a fost posibil pentru Mine, deoarece trupul și sufletul s-au îmbrăcat în haina spirituală, iar trupul nu a mai trebuit să treacă printr-un proces de maturizare pe acest Pământ.... Am vrut să îndepărtez teama de moarte a oamenilor prin învierea Mea, am vrut să le dovedesc că este doar o schimbare de locuință pentru suflet atunci când se leapădă de trupul pământesc, când a sosit inevitabil ceasul morții. De aceea am înviat din morți, pentru că am învins moartea, adică pe cel care a adus moartea în lume. Și astfel, nici o ființă umană nu trebuie să se teamă de ceasul morții, pentru că doar ceasul intrării în viața reală este cel care durează pentru totdeauna.... Moartea și-a pierdut boldul.... Dar este necesar un singur lucru: Ca ființa umană să recunoască și ea actul Meu de Mântuire și să accepte binecuvântările pe care Eu le-am dobândit pentru voi prin suferința și moartea Mea pe cruce.... să se lase răscumpărată de Iisus Hristos, că astfel și păcatul său primordial a fost răscumpărat dinainte și Iisus Hristos poate acum să rostogolească piatra de pe mormânt, astfel încât sufletul să iasă acum din întunericul mormântului în lumina strălucitoare, să intre acum în viața veșnică.... Cel care se teme de ceasul morții este încă în captivitatea acelei mari vinovății, el nu a găsit încă răscumpărarea prin Iisus Hristos, nu s-a eliberat încă de întunericul care îl învăluie, este încă în mormântul păcatului său, chiar dacă trupul său trăiește încă pe Pământ.... Pentru că el va pierde orice teamă de sfârșitul trupului său atunci când se va fi dat în brațele Mele, când Îmi va cere în mod intim să-Mi amintesc de el, când va veni ceasul lui.... Căci el va adormi fericit în pace cu Dumnezeul și Tatăl său, va lăsa în urmă doar trupul său pe acest Pământ, dar sufletul se va ridica, se va înălța în lumină, nu va simți întunericul mormântului în jurul său, căci Iisus Hristos Însuși îl va lua de mână și îl va conduce afară din învelișul său fizic, îl va ghida prin poarta vieții. Și va ști că și el a înviat din morți, că va trăi acum pentru veșnicie.... Faptul că omul Iisus a înviat din morți este cu siguranță adevărat, iar cei care cred în El ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, ca mesager al Meu în care M-am întrupat pe Pământ, nu vor avea nici ei teamă de ceasul morții, pentru că Iisus Hristos le-a făcut promisiunea de a merge înainte doar pentru a pregăti locuința pentru toți cei care cred în El.... Astfel, și ei vor învia la viața veșnică, iar El Însuși îi va lua la Sine, așa cum a promis....

Amin