• Terug

Zelfverlossing – Liefde – Het opgeven van de wil

Er kan geen verlossing zijn voor een wezen, dat zich niet aan de goddelijke wil onderwerpt. Weliswaar worden hem ook voortdurend aanwijzingen toegestuurd en het aandacht schenken hieraan, kan het naar de juiste weg leiden, wanneer het zich niet openlijk verzet. Er is geen andere mogelijkheid voor de zelfverlossing, dan door de onderwerping van de eigen wil, omdat deze toch de afval van God veroorzaakt heeft. Zolang het wezen zich verzet, zolang het gelooft sterker te zijn, zich dus nog weerspannig zou willen uiten, is een vrij worden uit de vorm onmogelijk.

Er leidt geen andere weg naar God, dan zich door te dienen te vormen tot een lichtwezen. En dienen in liefde is een zich bewust onderwerpen aan Degene, Die de eeuwige liefde Zelf is. De dienende mens zal steeds iets doen wat de medemensen tot zegen dient. Hij zal proberen de nood te verminderen, helpen het leed te dragen en hij zal zich inspannen om het lot van de medemens te verbeteren en zal steeds klaar voor hem staan.

En dit alles vereist liefde en bijgevolg zal hij dit werk met God verrichten, want al het handelen in liefde moet hem met de eeuwige liefde Zelf verbinden, omdat God Zelf in elk werk van liefde aanwezig is. En waar God is, heeft geen andere macht ruimte of macht. Zodoende is de mens van deze macht verlost, als hij maar met God verbonden is.

En met God verbonden te zijn, betekent alles doen, wat God hem voorschrijft te doen. Het betekent zijn eigen wil geheel op te geven en alleen de wil van God te laten gelden. Het betekent verder geheel en al in de goddelijke wil op te gaan. Alles uit te voeren, wat aan de zelfverlossing bijdraagt. Voor het lichaam en de ziel van zijn naasten te zorgen en God in de diepste liefde en deemoed te dienen.

Het zal het wezen vaak niet gemakkelijk vallen om te dienen, waar het liever zou heersen, maar de liefde voor God is de drijfveer voor elke dienst en deze liefde geeft hem kracht. Want als de mens in liefde voor God ontbrandt, grijpt de goddelijke liefde het mensenkind net zo en het kind wordt deze liefde gewaar door een toenemend verlangen naar Hem. En het dient steeds vrolijker, naarmate het door de liefde met God verbonden is.

Amen

Răscumpărarea de sine.... Dragoste.... Renunțarea la voință....

Nu poate exista răscumpărare pentru o ființă care nu se supune voinței divine. Este adevărat că și la ea continuă să vină indicații, a căror ascultare o poate conduce pe calea cea bună, dacă nu se opune în mod deschis. Nu există o altă posibilitate de autorecompensare decât prin renunțarea la propria voință, întrucât aceasta a dus la apostazia de la Dumnezeu. Atâta timp cât ființa rezistă, atâta timp cât se crede mai puternică, adică atâta timp cât mai vrea să se exprime în mod opus, eliberarea de formă este imposibilă.

Nu există altă cale spre Dumnezeu decât aceea de a te transforma într-o ființă de lumină prin slujirea în iubire..... Iar slujirea în iubire este o supunere conștientă față de Cel care este iubirea veșnică în sine. Ființa umană care servește va face întotdeauna ceva care este o binecuvântare pentru semenii săi. Ea va încerca să atenueze greutățile, va ajuta la suportarea suferinței, se va strădui să îmbunătățească soarta semenilor săi și va fi mereu pregătită pentru ei. Și toate acestea presupun iubire și, în consecință, ea va săvârși aceste fapte cu Dumnezeu, căci toate acțiunile de iubire trebuie să o unească cu iubirea eternă, întrucât Dumnezeu Însuși este prezent în orice faptă de iubire. Și acolo unde este Dumnezeu, nici o altă putere nu are spațiu și putere.... Așadar, ființa umană este răscumpărată din această situație dacă este conectată cu Dumnezeu.... Iar a fi unit cu Dumnezeu înseamnă și a face tot ceea ce Dumnezeu îi prescrie să facă. Înseamnă să renunțe complet la propria voință și să lase să prevaleze doar voința lui Dumnezeu.... Mai mult, înseamnă să fie complet absorbită de voința divină, să realizeze tot ceea ce contribuie la răscumpărarea de sine.... să se îngrijească de trupul și sufletul aproapelui și să-L slujească pe Dumnezeu în cea mai profundă iubire și smerenie. Adesea nu va fi ușor pentru ființă să slujească acolo unde ar prefera să domnească, însă dragostea pentru Dumnezeu este forța motrice a fiecărei slujiri, iar această dragoste îi dă putere.... Căci dacă ființa umană este înflăcărată de iubire pentru Dumnezeu, iubirea divină va cuprinde și ea copilul pământean și acesta va simți această iubire în dorința crescută pentru El.... Și slujește cu atât mai bucuros cu cât se unește mai intim cu Dumnezeu prin iubire....

Amin