• Back

혼이 계속 산다는 믿음.

사람들이 단지 그들의 실제적인 자기인 그들의 혼이 불멸한 것을 믿기를 원하면, 혼이 인간으로써 이 땅에서 자기 자신이 이 땅을 떠난 후에 맞이할 운명을 준비함을 믿기 원하면, 그들은 자신들이 나중에 처할 운명에 무관심했던 것을 언젠가는 쓰라리게 후회할 것이다.

왜냐면 언젠가 그들이 이 땅에서 그들에게 항상 또 다시 전해진 경고와 권면을 받아들였다면, 도달할 수 있었던 것을 그들이 이 땅에서 행하지 않은 것을 깨달을 것이기 때문이다. 자신들의 미래의 운명에 관해 무관심 한 것은 많은 사람들로 하여금 깊은 곳으로 빠지게 위협하는 큰 죄악이다. 그러므로 그들은 항상 단지 죽은 후에 계속 산다는 것을 그들이 비록 이 땅의 육체를 벗어야만 한다 할지라도 소멸될 수 없음을 알게 해야 한다.

그들의 생각은 마치 내일이 다가오는 것처럼 확실하게 다가올 때를 향하게 해야 한다. 그러면 그들이 혼이 계속 산다는 믿음을 가질 수 있으면, 그들은 더욱 책임감을 가지고 살게 될 것이다. 이를 그들에게 증명해줄 수 없다. 그들은 이를 단지 믿을 수 있다. 만약에 그들이 생각을 해보고 자신의 실제적인 이 땅의 삶의 목적이 무엇인지 질문해 본다면, 그들은 확신 있는 믿음을 가질 수 있다. 그들이 혼의 진정한 고향인 나라로부터 생각을 통해 답변을 받기 위해는 단지 영적인 방향으로 향한 생각이면 충분하다.

그러나 사람은 자유의지로 이런 질문하는 생각해야 한다. 왜냐면 그는 강요를 통해 이런 영적인 생각으로 인도될 수 없기 때문이다. 그러나 이런 질문을 하게 하기 위해 아주 작은 자극으로도 충분하다. 이런 질문은 단지 좋은 결과를 줄 것이다 그러므로 너희 사람들은 종종 그가 사랑하는 모든 것에 해당될 수 있는 세상적인 소유나 또는 사랑하는 사람이나 이를 잃음으로 인해 그가 이런 생각하 수 있게 해주는 느낄 수 있는 손실을 봐야만 한다. 이런 손해가 사람들의 생각을 사람들을 가르치려고 시도하는 영의 세력이 역사할 수 있는 영적인 방향으로 향하게 하면, 심각한 운명적인 일이 그에게 오히려 축복이 된다.

사람에게 혼이 계속 산다는 것에 대한 확신을 가지고 있느냐고 질문을 하면, 비록 그가 교회를 통해 교육을 받았을 지라도 공개적으로 부정하지는 않지만 대부분은 이를 의심할 것이다. 그들에게 내적인 확신이 부족하다. 이것이 영의 나라의 삶을 위해 살아야 할 그의 이 땅의 삶의 방식에 무관심 하게 만든다.

그러나 항상 또 다시 사람들에게 자신의 생각을 혼에게는 종말을 의미하지 않지만 확실한 종말을 향하게 할 수 있는 체험이 있다. 항상 또 다시 그에게 대화를 통해 또는 기록의 형태를 통해 그가 자유의지로 영접하거나 거절할 수 있는 가르침이 주어질 것이다. 세상의 물질을 잃어버리는 일을 통해 사람들이 스스로 이런 물질을 소유하는 것이 이 땅에 존재하는 실제적인 목적인지 질문하는 생각하게 만들 수 있다.

그러면 그 생각이 변화될 수 있는 기회이다. 그러면 그는 죽음 후의 계속 산다는 것을 전적으로 부인하지 않고 자신의 삶을 의식적으로 살 수 있는 가능성이 있다. 왜냐면 그는 언젠가 다시 스스로 자신의 삶에 대한 책임을 져야만 함을 느끼기 때문이다. 그러면 자신이 육체의 죽음으로 끝나는 것이 아니라는 확신이 자신 안에 항상 강할 것이다. 왜냐면 이 땅의 목적에 합당하게 살려는 단지 아주 작은 의지가 있는 사람은 도움을 받게 되고 버림받지 않게 되기 때문이다.

아멘

Credința în continuarea existenței sufletului....

Dacă oamenii ar crede că sufletul lor.... adevăratul lor sine.... este nepieritor, dacă ar crede că sufletul ca ființă umană pe acest Pământ își pregătește propria soartă în împărăția de dincolo atunci când își părăsește trupul pământesc...... Într-o zi, oamenii vor regreta amarnic indiferența lor față de soarta lor viitoare, pentru că într-o zi vor realiza ce au pierdut în viața pământească, ce ar fi putut realiza dacă ar fi crezut în avertismentele și îndemnurile care le-au fost date în mod repetat pe Pământ. Indiferența față de soarta lor viitoare este marele rău care amenință să-i tragă pe mulți oameni în abis.... Și, prin urmare, ar trebui să conștientizeze doar faptul că există o continuare a vieții după moarte, că nu pot pieri chiar dacă trebuie să se lepede de corpul lor pământesc.... gândurile lor ar trebui să se îndrepte spre acest moment care va veni la fel de sigur ca ziua de mâine.... Atunci ar trăi și ei mai responsabil dacă ar putea avea credință în continuarea vieții după moarte. Nici acest lucru nu le poate fi dovedit, ei pot doar să creadă.... dar ei pot dobândi o convingere convinsă dacă reflectă și se întreabă despre scopul real al vieții lor pământești.... Doar un gând dirijat spiritual ar fi suficient pentru ca el să primească și un răspuns mental din împărăția care este adevărata casă a sufletului.... Dar omul trebuie să trimită aceste gânduri interogative de bunăvoie, pentru că nu poate fi forțat la o astfel de gândire spirituală. Dar chiar și cel mai mic impuls poate fi suficient pentru ca el să își pună această întrebare, iar aceasta va avea cu siguranță numai consecințe bune. De aceea, omul trebuie adesea să fie afectat de pierderi sensibile care pot afecta tot ceea ce iubește.... posesiuni pământești sau chiar oameni dragi a căror pierdere îi poate inspira astfel de gânduri.... Și atunci, chiar și loviturile severe ale sorții au devenit o binecuvântare pentru el, dacă ele îndreaptă gândirea persoanei pe căi spirituale, iar acum pot interveni forțe spirituale care încearcă să o instruiască. Iar dacă o persoană este întrebată dacă crede în supraviețuirea sufletului, de obicei se va îndoi, chiar dacă a fost învățată de biserică și nu a contrazis-o încă în mod deschis. Dar îi lipsește convingerea interioară, iar acest lucru îl face să fie indiferent la modul său de viață, care ar trebui să fie orientat spre acea viață în împărăția spirituală. Dar, de fiecare dată, omul este abordat de experiențe care ar trebui și pot să îi orienteze gândirea spre un sfârșit care este sigur pentru el și care, totuși, nu înseamnă un sfârșit pentru sufletul său. De asemenea, el va primi din când în când instrucțiuni sub formă de conversații sau scrieri pe care le poate într-adevăr accepta sau respinge de bună voie.... Iar pierderea bunurilor pământești poate, de asemenea, să-l facă pe om să reflecteze, astfel încât să se întrebe dacă posesia acestora este scopul real al existenței pământești..... Și atunci este posibil ca gândirea lui să se schimbe; atunci este posibil ca el să nu mai considere imposibilă continuarea vieții după moarte și să trăiască în mod conștient modul său de viață, deoarece simte că într-o zi va trebui să răspundă pentru el. Și atunci va crește în el și certitudinea tot mai puternică că nu este sfârșitul morții sale fizice, căci acolo unde există doar cea mai mică voință de a trăi cu rost pe Pământ, ființa umană va fi și ea ajutată și nu va fi pierdută....

Amin