• Back

악은 어디서 왔는가?

너희는 자신의 영원한 창조주 하나님에게 대항해 첫 번째로 심연으로 타락한 영이 멀어지게 된 거리를 측량할 수 없을 것이다. 그는 나를 깨달았다. 그는 모든 깨달음에 부족함이 없는 빛이 충만한 가운데 있었다. 그는 영원에 영원동안 내 사랑과 능력의 증거를 받았다. 그는 자신이 나로부터 생성되어 나왔다는 것을 알았고 내가 그를 창조했다는 것을 알았다.

그는 내 사랑의 힘을 받는 가운데 측량할 수 없이 축복되었다. 그는 이 능력을 자신의 의지대로 사용했다. 이로써 그의 축복이 항상 더욱 증가되었다. 그럴지라도 그는 나를 떠났다. 그는 나를 대적했고 내 사랑을 거부했고 끝이 없는 깊은 곳으로 타락했다. 내가 한때 내 형상으로 창조한 그는 내 반대 극이 되었다.

너희 사람들은 이런 일이 어떻게 실제 일어날 수 있는지 질문할 것이다. 왜냐면 빛의 전달자인 첫 번째 존재는 나로부터 어떠한 것도 온전하지 못한 것이 나올 수 없기 때문에 온전하게 창조되었기 때문이다. 이 질문은 단지 온전한 존재는 어떠한 제한이 없고 구속받지 않고 방해받지 않고 모든 방향으로 자신을 발전시킬 수 있다는 것으로 답변할 수 있다.

온전함에는 절대적으로 자유의지가 포함되어 있다. 온전함은 모든 것이 올바른 정도를 가진 것을 의미한다. 이것이 의미하는 것은 자유의지가 올바른 정도를 넘어설 수 있다는 것을 이를 통해 질서의 법칙을 어길 수 있다는 것을 의미한다. 질서의 법칙은 모든 것이 올바른 정도를 가지고 있는 것이다. 자유의지가 올바른 정도를 벗어나면, 무질서가 임한다.

이 상태는 더 이상 내 뜻에 합당하지 않고 내 영원한 질서에 합당하지 않은 상태이다. 그러므로 근원적으로 신적이고 선한 것이 신적이지 못한 것으로 하나님을 대적하는 것으로 바뀐 것이다. 이것이 "죄"라는 개념이다. 그러나 올바른 정도를 넘어서는 일이 가능해야만 한다. 그렇지 않으면 자유의지를 행사할 수 없기 때문이다.

그러나 자유의지는 마찬가지로 영원한 질서에 머물 수 있다. 나로부터 창조 된 존재는 이런 의지의 자유를 가지고 있기 때문에 실제로 잘못 된 생각과 의지를 가질 수 있다. 그러나 나 자신이 절대로 이런 잘못 된 생각과 의지를 갖게 만들지 않았다. 왜냐면 최고로 온전한 존재인 내가 이런 잘못 된 생각을 가질 수 있다는 자체가 불가능하기 때문이다.

그러므로 내가 내 안에 악을 가지고 있다는 주장은 잘못 된 것이다. 나에 의해 생성 된 존재도 내가 그를 창조하였을 때 그 안에 악을 가지고 있지 않았다. 그 안에 모든 것이 올바른 정도로 포함되어 있었다. 그러므로 그는 타락해야만 한 것이 아니었다. 그러나 온전한 존재는 생각과 의지에 제한이 없기 때문에 이런 올바른 정도를 넘어설 수 있었다. 존재는 오류에 빠질 수 있었고 영원한 질서를 벗어날 수 있었다. (1960년 6월 10일)

그러나 존재가 나에게 등을 돌렸을 때 존재가 내 말이 그 안에서 들리는 것을 방해하였을 때 비로소 존재에게 영적인 혼돈이 일어날 수 있게 되었다. 왜냐면 내 말은 온전한 것 외에는 다른 것을 줄 수 없고 요구할 수 없기 때문이다. 내 말이 절대로 존재들로 하여금 내 영원한 질서를 벗어나게 하지 않았다. 그러나 나와의 연결이 느슨했을 때 존재들은 더 이상 내 음성을 들을 수 없었고 잘못 된 방향으로 생각하고 원할 수 있었다. 왜냐면 그의 의지의 자유 때문에 이런 가능성이 그에게 자유롭게 주어졌기 때문이다.

그러나 항상 "죄"는 잘못 방향 된 의지이고 항상 단지 올바른 질서 가운데 생각하고 원할 수 있는 내 밖에 있는 것이다. 나 자신은 온전했다. 나는 온전한 존재를 창조했고 존재들이 나와 올바른 연결을 이루고 있는 동안에는 그들은 온전하게 남았다. 그러나 그들이 자유의지를 가지고 있다는 증거로 이 연결을 끊을 수 있었다.

그러나 나와의 연결은 올바른 원함과 생각을 보장한다. 나를 떠나는 것은 잘못 원하고 생각하는 결과를 준다. 왜냐면 존재는 이제 내 밖에 있는 어떤 것을 추구하기 때문이다. 빛의 전달자 루시퍼는 비록 그가 나를 근원으로 깨달았을지라도 자신을 스스로 내 위치에 두었다.

우리들로부터 생성되는 나온 존재들은 비록 그들도 깨달음의 빛 가운데 있을지라도 루시퍼를 내 위치에 두었다. 그러므로 그들은 의지적으로 나를 떠났고 이제 더 이상 올바른 질서 가운데 거하지 않게 되었다. 그들 안이 더 이상 올바른 정도가 되지 못했고 올바른 질서 안에서는 긍정적인 것이 능가한 반면에 이제 부정적인 것이 능가하게 되었고 온전함을 잃게 되었다. 부정적인 방향으로 이루어진 의지의 변화로 인해 온전하지 못한 것이 나타났다.

그러므로 그 자신이 항상 나로부터 멀어지게 되었다. 내 밖에 존재하는 것은 올바른 질서 밖에 거하는 것이다. 왜냐면 단지 가장 온전한 존재인 내 안에서 올바른 질서 가운데 거할 수 있기 때문이다. 왜냐면 이런 질서에 합당하지 않은 모든 것은 악하고 그러므로 죄이기 때문이다.

그러므로 내가 내 안에 악을 가지고 있는지에 대한 질문에 대한 답이 스스로 주어진다. 내 안에 어떤 악한 것도 있을 수 없다. 그렇다면 내가 온전하지 못했을 것이다. 악한 것은 항상 단지 이런 온전함을 벗어나는 것이고 모든 올바른 정도를 바꾸는 것이고 그러므로 내 성품의 기본원칙인 영원한 질서를 어기는 것이다.

그러나 나는 모든 존재에게 그들이 신적인 존재라는 증거로써 자유의지를 줘야만 했다. 존재는 모든 방향으로 자신을 바꿀 수 있는 가능성을 가져야만 한다. 그러므로 존재가 나에게 대적하였을 때 그가 영원한 질서를 벗어났을 때 그가 나를 대적하기 위해 부정적인 방식으로 자신의 능력을 사용하길 원했을 때 그가 나를 떠났을 때 존재가 스스로 악을 만든 것이다.

내 피조물들을 내 자녀로 만들려는 내 최종적인 뜻 때문에 나는 존재를 막지 않았다. 그러나 존재는 마찬가지로 나에게 머물 수 있었다. 존재는 죄악될 필요가 없었고 타락할 필요가 없었다. 존재는 자유의지로 온전한 가운데 머물며 최고의 축복을 누릴 수 있었다. 그럴지라도 존재는 자유의지로 이 축복을 버렸다.

아멘

De unde a apărut răul?....

Nu puteți măsura distanța abisală în care s-a plasat primul spirit căzut prin opoziția sa față de Mine, Dumnezeul și Creatorul său din eternitate. El M-a recunoscut pe Mine, s-a aflat într-o plinătate de lumină care excludea orice deficiență de recunoaștere.... a primit dovada iubirii și a puterii Mele din eternitate; a știut că a ieșit din Mine, că Eu l-am lăsat să se ridice; a fost nemărginit de fericit primind puterea Mea de iubire, iar el a folosit această putere conform voinței sale, ceea ce i-a sporit constant fericirea.... și totuși el s-a îndepărtat de Mine.... S-a răzvrătit împotriva Mea, a respins iubirea Mea și s-a scufundat în adâncuri fără fund.... El a devenit antiteza Mea, pe care o creasem cândva după chipul Meu.... Și acum, voi, oamenii, vă întrebați cum a fost posibil acest lucru, din moment ce prima ființă, purtătoarea luminii, a fost creată perfectă, întrucât nimic imperfect nu putea ieși din Mine.... La această întrebare nu se poate răspunde decât în așa fel încât și perfecțiunea să nu cunoască nicio limitare, nicio restricție, să se poată desfășura în toate direcțiile fără a fi împiedicată. Liberul arbitru este o parte esențială a perfecțiunii.... Perfecțiunea include faptul că totul are o măsură justă, dar acest lucru înseamnă, de asemenea, că liberul arbitru poate depăși măsura justă și că ordinea legală este astfel răsturnată. Ordinea legală este justa măsură în toate lucrurile. Prin urmare, atunci când voința liberă se abate de la măsura justă, apare și o dezordine, o stare care nu mai este în acord cu voința Mea, cu ordinea Mea eternă. Astfel, ceva inițial divin, bun, se transformă în ceea ce nu este dumnezeiesc.... în ceea ce se opune lui Dumnezeu.... Și acesta este, așadar, conceptul de "păcat".... Dar trebuie să fie posibilă depășirea "dreptei măsuri", altfel voința liberă nu ar putea fi pusă în acțiune, ci ar putea la fel de bine să rămână în acord cu ordinea eternă. Or, este cu siguranță posibil ca o ființă creată de Mine să se miște în gândire și voință greșit, deoarece posedă această libertate a voinței.... dar ea nu este niciodată împinsă de Mine Însumi în această gândire și voință greșită, deoarece ar fi imposibil ca Eu, ca Ființa cea mai perfectă, să am vreodată o gândire greșită, astfel că afirmația că am și rău în Mine este greșită.... Nici măcar ființa care a ieșit din Mine nu avea răul în sine atunci când am creat-o.... Totul era prezent în ea în justa măsură, astfel încât nu a trebuit să cadă.... Dar pentru că gândirea și voința perfectului erau nelimitate, putea de asemenea să depășească măsura justă.... putea să se piardă pe sine și să iasă din ordinea eternă.

(10.6.1960) Dar această confuzie spirituală a ființei nu putea avea loc decât atunci când se îndepărta de Mine, când împiedica astfel Cuvântul Meu să răsune în ea, căci Cuvântul Meu nu putea da și cere decât perfecțiune.... Cuvântul Meu nu ar fi determinat niciodată ființa să iasă din ordinea Mea eternă, dar de îndată ce legătura cu Mine s-a slăbit și ființa nu a mai ascultat vocea Mea, ea a putut de asemenea să gândească și să vrea în direcția greșită, deoarece această posibilitate i-a fost deschisă datorită deciziei sale de voință. Cu toate acestea, "păcatul".... a fost întotdeauna voința greșită.... în afara Mea, în care Eu nu puteam gândi și vrea decât într-o ordine justă. Eu Însumi am fost perfect, am creat ființe perfecte și ele au rămas perfecte atâta timp cât au menținut legătura cu Mine, pe care, totuși, o puteau și elibera, ca semn că posedau liberul arbitru. Dar legătura cu Mine garanta voința și gândirea corectă.... detașarea de Mine a dus la voință și gândire greșite. Căci ființa tindea acum spre ceva în afara Mea.... Lucifer, purtătorul de lumină, s-a pus în locul Meu, deși Mă recunoștea ca sursă primordială.... Ființele care au apărut din noi l-au pus pe Lucifer în locul Meu, deși aveau și ele lumina cunoașterii.... Astfel, ele au efectuat detașarea de Mine în mod voit și acum nu mai erau în ordinea corectă, măsura justă nu mai era în ele, ci acum predomina negativul.... în timp ce în ordinea justă predomină pozitivul, sau de asemenea: Perfecțiunea s-a pierdut, și din această schimbare de voință a apărut ceva imperfect care s-a exprimat în mod negativ și astfel s-a îndepărtat tot mai mult de Mine. Ceva din afara Mea s-a mișcat, de asemenea, în afara ordinii drepte, pentru că numai în Mine, ca Ființa cea mai perfectă, poate fi ordinea dreaptă și pentru că tot ceea ce nu corespunde acestei ordini este rău.... adică păcatul. Și astfel, întrebarea dacă port răul în Mine se răspunde de la sine. Nimic rău nu poate fi în Mine, altfel nu aș fi perfect. Iar răul este întotdeauna doar ceea ce iese din această perfecțiune și pervertește orice măsură justă, răsturnând astfel ordinea eternă care este principiul fundamental al ființei Mele. Dar a trebuit să dau fiecărei ființe liberul arbitru ca dovadă a divinității sale, iar aceasta trebuie să aibă posibilitatea de a se schimba în fiecare direcție.... Și astfel, ființa însăși a creat răul atunci când a apostaziat față de Mine, când a ieșit din ordinea eternă, când a vrut în mod negativ să-și folosească forța pentru a lucra împotriva Mea.... când s-a îndepărtat de Mine. Și de dragul scopului Meu suprem.... ca creaturile Mele să devină "copii".... nu am împiedicat ființa spirituală, ci aceasta putea la fel de bine să rămână cu Mine, nu era nevoie să devină păcătoasă și să cadă, putea rămâne perfectă în liberul arbitru și să se bucure de fericirea supremă la care, totuși, a renunțat în mod voluntar.

Amin