• Back

나는 겸손한 사람에게 내 은혜를 베푼다.

내 영은 연약한 자 안에서 강하다. 그러나 이런 일은 사람의 믿음이 연약해도 된다는 일을 의미하는 것이 아니라 단지 사람이 자신을 연약하고 합당하지 않은 것으로 깨닫고 내 앞에서 고백하고 나에게 내 은혜를 구하고 그러면 내가 그에게 은혜를 충만하게 부어 주는 심장에서 오는 겸손에 대한 일이다.

내 영은 단지 진실로 겸손한 사람 안에서 역사할 수 있다. 이런 사람이 전적으로 자신을 나에게 드리기 때문이다. 그는 자신을 위해 어떠한 것도 요구하지 않고 내가 그에게 무엇을 선물할지를 나에게 맡긴다. 진실로 겸손한 사람은 충만한 은혜로 축복을 받을 것이다. 그는 이 은혜를 활용할 것이다. 그는 내면으로부터 동인이 되어 사랑을 행할 것이다. 왜냐면 이런 일은 심장 안에 나를 향한 그리고 이웃을 향한 사랑을 불타오르게 하는 진정한 겸손으로 인해 나타나는 현상이기 때문이다.

겸손한 사람은 자신을 이미 근본성향이 교만인 내 대적자의 권세로부터 자유롭게 만든 사람이다. 그러므로 나에게 가까이 다가가는 일이 그에게는 유일하게 추구할 만한 가치가 있는 일이고 내 편에서 이런 갈망을 지원할 것이다. 그리고 사람 안의 영의 불씨가 영원한 아버지의 영과 하나가 되길 추구한다. 그러므로 내가 내 영을 그에게 부어줄 수 있다.

그러나 내 영은 내 대적자의 성향인 교만이 있는 곳에서 절대로 역사할 수 없다. 왜냐면 내가 그런 곳에서 역사한다면, 내가 그와 협력하는 일이 되었을 것이기 때문이다. 내가 사람 안에 역사할 수 있기 전에 그가 겸손하게 돼야만 한다. 진정한 겸손이 무엇이라고 이해할 수 있느냐?

진정한 겸손은 외적인 자세를 통해 표정을 통해 또는 이웃에 대한 외적인 태도를 통해 사람들에게 공개적으로 나타낼 필요가 없는 것이다. 나는 단지 유일하게 심장의 겸손을 보고 내적으로 연약함과 죄악성을 고백하는 것을 보고 창조주 하나님 앞에 합당하지 않은 존재로 자신을 고백하는 것을 본다. 즉 한때 타락한 자신의 죄를 고백하는 것을 본다.

모든 존재들은 실제 한때 빛나는 아름다운 상태에서 그들의 창조주인 나 자신을 기뻐했던 내 형상이었다. 그러나 그들은 그들의 상태로 머물지 않았고 그들의 모든 성품이 반대로 바뀌었고 그들은 이 상태에서 내 눈 앞을 더 이상 견딜 수 없게 되었다. 그러나 그들은 그들의 눈이 먼 상태에서 나에게 다시 저항했다. 왜냐면 그들이 내 대적자의 성품인 교만을 받아들였기 때문이다.

그러므로 존재가 그의 교만을 벗고 가장 깊은 겸손으로 변화되고 자신의 타락과 나와 떨어진 아주 먼 거리를 깨닫고 나를 갈망하면서 긍휼을 구하기 위해 두 손을 펼칠 때까지 나에게 귀환하는 일은 가능하지 않다.

그들이 이렇게 하면, 나는 더 이상 주저하지 않을 것이다. 나는 그들의 손을 잡고 이 존재를 나에게 끌어드릴 것이다. 왜냐면 존재가 그의 겸손으로 내 자녀가 되었기 때문이다. 아버지는 사랑이 충만하게 자녀를 자신의 심장으로 끌어 드리고 이제 자신의 사랑의 증거와 넘치는 은혜를 부어주고 아버지는 이제 다시 자신의 영을 부어줄 수 있게 된다.

영의 능력이 이제 볼 수 있게 나타날 것이다. 사람은 초자연적으로 보이는 그러나 근본적으로 단지 존재가 원래 초기에 소유했던 은사가 없이는 온전한 존재라고 할 수 없는 은사를 나타낼 것이고 사람은 빛과 능력이 충만할 것이다. 다시 말해 특별한 지식을 소유하게 될 것이고 일반 사람이 소유하지 못하는 능력을 갖게 될 것이다.

그러나 그는 이제 그의 하나님과 분명한 연결에도 불구하고 가장 깊이 겸손한 가운데 머물게 될 것이다. 왜냐면 하나님의 성품들 중에 하나가 겸손이기 때문이다. 이 겸손이 단지 타락을 통해 반대로 바뀌게 되었다. 그러므로 너희가 진실로 너희 안에서 내 영이 역사하기 원하면, 너희 사람들은 항상 진정한 겸손을 추구해야만 한다. 왜냐면 아직 교만의 불씨 하나라도 자신 안에 가진 사람은 내 대적자로부터 이미 자유롭게 된 것이 아니기 때문이다. 대적자의 지속적인 노력은 그를 계속해 자신의 사슬로 묶어 두려는 일이 될 것이다.

세상이 대적자에게 그의 일을 할 많은 기회를 제공해 사람들이 항상 더욱 명성과 명예를 추구하고 작고 낮은 모든 것을 내려다 보게 될 것이다. 그러나 이는 그가 대적자에게 속했다는 확실한 증거이다. 너희는 이에 주의를 기울여야 하고 너희 자신을 진실로 올바른 겸손으로부터 아주 멀리 떨어진 내적인 생각으로부터 보호해야 한다. 너희가 나 자신이 너희 안에서 강하게 되기 원하면, 너희는 너희의 연약함을 의식해야만 한다. 왜냐면 나는 겸손한 사람에게 내 은혜를 베풀기 때문이다.

아멘

"Celor smeriți le dau harul Meu...."

Duhul Meu este puternic în cei slabi.... Totuși, acest lucru nu înseamnă că credința ființei umane poate fi slabă, ci este vorba doar de umilința inimii, că ființa umană se recunoaște și se mărturisește slabă și nevrednică în fața Mea și că apelează la Mine pentru harul Meu, pe care apoi îl voi lăsa să curgă din belșug și către ea. Spiritul Meu nu poate lucra decât într-o persoană cu adevărat umilă, pentru că și ea Mi se dăruiește complet, nu cere nimic pentru ea însăși, ci lasă la latitudinea Mea ceea ce îi ofer. Iar o persoană cu adevărat umilă va fi și ea binecuvântată din belșug cu binecuvântări. Se va folosi de ele și va fi, de asemenea, activă în mod iubitor din impuls interior, pentru că aceasta este concomitența adevăratei smerenii, că dragostea se aprinde în inimă pentru Mine și pentru aproapele. O persoană umilă s-a eliberat deja de sub dominația adversarului Meu, a cărui caracteristică de bază este aroganța. Prin urmare, merită să se depună eforturi și pentru apropierea doar de Mine, iar o astfel de dorință este susținută și de partea Mea.... sau, de asemenea: Scânteia spirituală din ființa umană se străduiește să se unifice cu Spiritul-Tată din veșnicie, și astfel pot să Îmi revărs și Eu duhul asupra sa. Dar spiritul Meu nu poate lucra niciodată acolo unde se mai găsește încă caracteristica adversarului Meu, mândria. Căci aceasta ar fi, ca să zic așa, o interacțiune a Mea cu el.... Ființa umană trebuie să fi intrat în umilință înainte ca Eu să pot deveni eficient în ea.... Dar ce înseamnă adevărata umilință?.... Adevărata smerenie nu trebuie să fie evidentă pentru nici o ființă umană prin comportamentul exterior, prin expresiile faciale sau prin comportamentul exterior față de alți oameni, Eu mă uit doar la smerenia inimii, la recunoașterea interioară a slăbiciunii și a păcătoșeniei, la mărturisirea nevredniciei ființei față de Dumnezeul și Creatorul său și, prin urmare, și la recunoașterea vinovăției sale prin păcatul trecut al apostaziei. Toate ființele au fost cândva, cu siguranță, imagini ale Mele, care, în frumusețea lor radiantă, Mă încântau și pe Mine Însumi ca și Creator al lor.... Dar ele nu au rămas ceea ce au fost.... întreaga lor ființă s-a transformat în opusul lor, iar în această stare nu mai puteau exista în fața ochilor Mei. Dar, în iluzia lor, s-au aruncat totuși împotriva Mea, deoarece adoptaseră natura adversarului Meu, care era plină de aroganță. Prin urmare, întoarcerea la Mine nu este posibilă până când ființa nu se leapădă de aroganța sa, până când nu o schimbă în cea mai profundă umilință, până când nu-și recunoaște marea depravare și marea sa distanță față de Mine și atunci Îmi întinde mâna pentru milă. Atunci, cu adevărat, nu voi ezita mult timp, îi voi apuca mâinile și voi atrage ființa la Mine, pentru că, în umilința sa, ea va deveni copilul Meu pe care Tatăl îl atrage cu iubire la inima Sa și pe care acum, de asemenea, îl copleșește cu dovezile Sale de iubire, cu binecuvântări din belșug.... pe care acum poate, de asemenea, să le lumineze din nou cu spiritul Său. Și acum, puterea spiritului va deveni și ea vizibilă, ființa umană va prezenta daruri care par supranaturale, dar care, în fond, sunt doar acele caracteristici pe care ființa le poseda la început, fără de care o ființă perfectă este de neconceput: Ființa umană va fi plină de lumină și de putere, adică va avea cunoștințe neobișnuite, dar și capacități care, altfel, nu sunt inerente unei ființe umane. Dar el va rămâne, de asemenea, în cea mai profundă umilință, în ciuda legăturii sale acum evidente cu Dumnezeu, deoarece umilința este unul dintre atributele divine care a fost inversat în opusul său doar prin cădere. Și astfel, și voi, oamenii, va trebui să vă străduiți mereu să ajungeți la adevărata umilință, dacă vreți ca spiritul Meu să devină eficient în voi, căci oricine poartă încă în sine o scânteie de aroganță nu s-a desprins încă de adversarul Meu și va trebui să depună un efort constant pentru a-l ține în lanțurile sale. Iar lumea îi oferă multe ocazii de a face acest lucru, astfel încât ființa umană caută mereu mai multă faimă și onoare și privește cu dispreț tot ceea ce este mic și umil. Dar și aceasta este o dovadă certă a afilierii sale la adversar, pe care voi, oamenii, nu ar trebui să o ignorați și să vă feriți de astfel de atitudini interioare care sunt cu adevărat încă departe de adevărata umilință. Dar dacă vreți ca Eu Însumi să devin puternic în voi, atunci trebuie să fiți conștienți și de slăbiciunea voastră, căci Eu nu acord harul Meu decât celor umili....

Amin