• Back

좁은 길과 넓은 길.

너희가 이 땅에서 걷는 길은 영광스럽고 편안하며 즐거울 수 있다. 그러나 이 길이 또한 너희에게 힘들고 어려울 수 있다. 너희 대부분은 쉽고 평탄한 길을 택하고 이런 길이 너희에게 제공하는 기쁨과 즐거움을 누린다. 너희는 힘든 좁은 길을 두려워하고 너희가 가는 길의 목표에 대해 묻지 않는다. 너희는 넓은 길이 너희에게 약속하는 순간적인 영광을 누릴 수 있는 일로 만족한다. 그러나 너희는 넓은 길이 어디로 인도하는 지를 생각하지 않는다.

그러나 항상 계속해서 넓은 길에서 좁은 길로 가는 샛길이 나타나고 갈림길에서 항상 일꾼이 서서 너희에게 비록 평탄한 길은 아니지만 높이 올라가는 길을 가라고 부르고 권면한다. 너희가 오르막 길을 갈 수 있기 위해 너희는 힘을 사용해야만 한다. 그러나 일꾼은 너희에게 영광스러운 목표를 약속하고 너희가 힘든 길을 가는 수고를 헛되이 드리는 것이 아님을 보장하고 영광스러운 목표가 이런 좁은 길이 너희에게 요구한 모든 수고와 모든 희생에 대해 너희에게 넘치게 보상해 줄 것을 보장한다.

너희는 항상 계속해서 넓은 길을 바꿀 기회를 갖게 된다. 왜냐면 너희가 항상 계속해서 이런 일꾼들을 만나기 때문이다. 그들은 너희에게 너희의 길을 계속 가라고 경고하고 위로 향하는 길로 너희를 유인하려고 시도한다. 너희는 그들의 말에 귀를 기울여야만 한다. 너희는 절 대로 높은 곳으로 인도할 수 없는 길을 계속해서 간다면, 너희가 위험에 처한다는 것을 진지하게 고려해야만 한다. 왜냐면 절 대로 높은 곳으로 인도할 수 없는 길이 평탄하게 보일지라도 항상 또 다시 더 아래쪽 깊은 곳으로 인도하기 때문이다.

너희의 이 땅의 삶이 너희의 욕망을 항상 성취시켜준다면, 너희가 스스로 의심해야만 한다. 왜냐면 너희가 갈망하고 창조하는 기쁨이 항상 단지 세상적인 기쁨이라는 것을 스스로 인정해야만 하기 때문이다. 이런 기쁨은 너희에게 가치가 전혀 없이 꿈처럼 지나가는 기쁨이고 오히려 너희가 진지하게 자신을 점검해본다면, 너희는 너희 안에서 어리석었다는 느낌과 불편한 느낌을 갖게 된다. 너희가 가는 길은 실제 꽃으로 가득하게 장식되어 있고 이런 영역에서 너희는 편안함을 느낀다. 그러나 이런 장식은 실제가 아니고 이런 장식 뒤에 있는 것을 가리는 것이다. 너희가 꿰뚫어 보고 꽃들이 가려야 할 수렁을 발견하면, 너희는 놀라게 될 것이다.

그러나 위로 인도하는 길은 평탄하지 못하고 이를 극복해야 하고 이런 길을 가는 일은 쉽지 않다. 그러나 위에 있는 영광스러운 목표가 길을 가는 사람에게 손짓을 하고 그는 자신에게 비추는 빛을 보게 된다. 이 빛은 비교할 수 없게 행복하게 그를 비추고 그가 모든 고난을 잊게 만든다. 길을 가는 사람은 이 빛이 역광이라는 것을 알고 그에게 모든 영광을 제공할 진정한 고향이 그를 기다리고 있다는 것을 알고 그는 험난한 길을 자원하여 기쁨으로 간다. 그는 어려움에 주의를 기울이지 않는다. 왜냐면 그는 위로부터 끊임없이 힘을 받기 때문이다. 그러므로 그는 확실하게 목표에 도달하다. 그는 축복되고 영원히 축복된 가운데 머물기 위해 아버지의 집으로 돌아간다.

아멘

Calea îngustă și cea largă....

Calea pe care o urmezi pe Pământ poate fi glorioasă, confortabilă și plină de bucurie.... dar și anevoioasă și dificilă pentru tine, iar tu alegi de cele mai multe ori calea ușoară, egală și te bucuri de tot ceea ce îți oferă această cale în plăceri și delicii.... Te ferești de calea îngustă, care este grea, și nu te întrebi despre scopul căii pe care ai luat-o. Este suficient să te poți bucura pentru moment de gloria pe care ți-o promite calea largă, dar nu te gândești unde duce. Totuși, din când în când se desprind din ea drumuri înguste, iar la aceste intersecții sunt mereu mesageri care te cheamă și te îndeamnă să o iei pe acele drumuri care nu sunt plate, ci necesită o ascensiune, motiv pentru care trebuie să te folosești de forță pentru a stăpâni ascensiunea.... Dar mesagerii vă promit și un țel glorios, vă asigură că nu veți înfrunta în zadar greutățile căii, că țelul vă va răsplăti din plin pentru toate greutățile, pentru toate sacrificiile pe care această cale îngustă vi le-a cerut. De fiecare dată vei avea ocazia să schimbi drumul larg, pentru că de fiecare dată vei întâlni acești mesageri care te vor avertiza să îți continui drumul și vor încerca să te atragă pe calea care duce în sus. Trebuie să le ascultați, trebuie să vă gândiți serios că sunteți în pericol dacă continuați neabătut pe calea care nu poate duce niciodată în sus, pentru că nu vă cere niciun efort atunci când pare că merge drept, dar duce tot mai jos, spre adânc. Ar trebui să vă îngrijorați voi înșivă dacă viața voastră pământească vă aduce întotdeauna împlinirea dorințelor voastre, pentru că trebuie să recunoașteți că doar plăcerile pământești sunt întotdeauna plăcerile lumești pe care le doriți și vi le creați voi înșivă.... Plăceri care trec ca niște vise, din care nu vă rămâne nimic de valoare, ci mai degrabă vă lasă un sentiment de stinghereală și de disconfort dacă vă duceți serios la judecată cu voi înșivă.... Drumul pe care mergi este într-adevăr mărginit de garduri vii înflorite și te simți confortabil în astfel de împrejurimi, dar ele nu sunt nimic real, sunt doar pretexte și acoperiri menite să ascundă ceea ce se află în spatele lor, și te-ai speria dacă ai putea privi prin ele și ai descoperi noroiul pe care aceste garduri înflorite sunt menite doar să îl ascundă. Dar căile care duc în sus necesită depășirea unor denivelări și nu este ușor să parcurgi astfel de drumuri, însă un țel glorios îl cheamă pe cel care merge în vârf, el vede o lumină care strălucește deasupra lui și care se revarsă asupra lui într-un mod incomparabil de plăcut și îl face să uite toate greutățile. Iar rătăcitorul știe că nu este vorba de o lumină orbitoare, știe că îl așteaptă adevărata casă, care îi va oferi atunci toate gloriile. Iar el parcurge cu bucurie și veselie calea grea, nu dă atenție dificultăților, pentru că primește mereu putere de sus și, de aceea, ajunge în siguranță la țelul său.... El se întoarce în casa Tatălui pentru a fi și a rămâne fericit în veci....

Amin