• Back

저 세상에서 무기력한 상태. 법칙.

힘을 받지 못하는 혼은 일하지 못하고 머문다. 이런 일하지 않는 상태는 단지 사랑의 역사 외에 다른 방법으로는 절대로 해결될 수 없다. 그러나 혼이 저 세상에서 무기력한 상태에 빠지면, 혼에게 사랑을 행할 의지가 부족하다. 그러나 이 땅에서는 하나님의 말씀을 통해 이런 의지에 자극을 줄 수 있고, 사람에게 사랑을 행하는 일이 축복이 됨을 그에게 소개해줄 수 있다. 그는 이제 하나님의 말씀을 심장에 담아 둘 수 있고, 말씀에 대해 생각하고, 이제 자신이 동인이 되어, 사랑을 행하려는 결심을 할 수 있다. 왜냐면 이 땅에서는 그가 원하는 것을 행동으로 옮길 수 있는 힘이 그에게 부족하지 않기 때문이다. 그러면 혼에게 영적인 힘이 주어지고, 혼이 성장하도록 지원한다.

그러나 저 세상에서는 다르다. 저 세상에서 무기력한 혼은 원하기만 할 뿐, 다른 어떤 일도 할 수 없다. 의지가 어떠한 지에 따라 존재에게 힘이 주어질 지가 달려 있다. 그러므로 저 세상에 있는 혼은 성숙한 존재의 도움에 의존되어 있는 반면에 이 땅의 사람은 영의 세력과 상관이 없이 자신의 의지대로 행할 수 있다. 그러므로 사람이 이 땅에서 자신의 목표에 도달하지 못하면, 저 세상에서 자신의 성장을 위해 행하지 않은 일을 행할 수 있다는 오류에 빠져, 염려 없이 머물러서는 안 된다. 비록 저 세상의 상태가 전적으로 희망이 없지 않을지라도, 이 희망은 언젠가 쓰라리게 후회하게 될 거짓된 희망이다.

혼이 이 땅에서 진지하게 높은 곳을 추구함으로, 쉽게 피할 수 있었지만, 피하지 않아, 견뎌야만 하는 고통은 말할 수 없게 크다. 무능력함은 어떠한 말할 수 없게 위로 받을 수 없는 상태이고, 이런 상태는 혼이 마음대로 자신을 도울 수 없는, 다른 존재의 사랑에 의존되어 있는 상태이다. 이런 혼에게 사랑이 아주 적게 있고, 함께 고통 당하는 이웃에 대한 그의 사랑도 마찬가지로 적다. 혼이 계속하여 자기 사랑에 머문다면, 혼이 단지 자신을, 자신의 운명을 생각하고, 자신 주변의 혼의 운명에 동정심이 없다면, 이처럼 사랑이 없는 혼은 사랑을 행하는 존재가 그에게 가까이 다가오지 않으면서, 영원한 기간 동안 자기 사랑에 머물러야만 하게 될 수 있다. 혼은 하나님의 법칙에 따라 단지 자신이 다른 혼을 돕는 대로, 자신을 위한 도움을 받을 수 있다. 혼의 자기 사랑이 빛의 존재가 혼에게 가까이 다가가는 일을 막고, 혼에게 어떤 것도 주거나 또는 도움을 줄 수 없게 한다. 왜냐면 혼 자신이 베풀거나 또는 도우려는 자세가 되어 있지 않기 때문이다.

혼이 이제 자신의 눈이 먼 상태로부터 벗어나게 해줄 수 있는 하나님의 말씀이 그에게 전해질 수 없게 되는 일은 가장 끔찍한 일이다. 왜냐면 하나님의 말씀은 빛이고, 혼의 사랑 없음으로 인해, 혼이 아직 빛을 받을 수 없기 때문이다. 반면에 이 땅에서는 사랑이 없는 사람들에게도 하나님의 말씀이 제공이 된다. 왜냐면 이는 하나님이 이 땅에서 구원받지 못한 사람들에게 보장해주는 은혜이기 때문이다. 그러나 사람들의 의지에 따라 사람들은 이 은혜를 영접하거나 또는 거부할 수 있다. 반면에 저 세상에서는 존재가 원하고, 사랑하려는 생각을 자신 안에서 깨어나게 하고, 이로써 그에게 마찬가지로 능력이 전해질 수 있게 만드는 정도에 따라 하나님의 은혜가 역사한다.

그러나 많은 혼들은 아주 강팍해져, 어떠한 사랑하려는 생각을 할 능력이 없다. 그러면 혼에게는 이 상태가 견딜 수 없는 상태이고, 혼 스스로 이 상태를 끝낼 수 없다. 그럴지라도 혼은 같이 고통을 당하는 동료들에 의해 둘러싸여 있다. 동료들의 운명이 혼의 사랑을 불타오르게 할 수 있다. 그러므로 혼이 자신 안에서 사랑이 울어 나오게 한다면, 언제든지 스스로 자신의 형편을 나아지게 만들 수 있다. 왜냐면 같이 고통을 당하는 동료들 도우려는 가장 작은 의지가 이미 혼에게 힘을 주고, 혼이 이런 힘의 공급에 주의를 기울이면, 혼은 사랑을 행하는 일을 시작할 수 있기 때문이다. 다른 혼들을 돕는 일이 혼에게 내적인 행복감을 준다.

그러면 무능력한 상태와 전적으로 일하지 않는 상태는 극복된다. 그러면 혼에게 하나님의 말씀이 전해질 수 있다. 즉 가르치는 존재가 혼에게 가까이 다가갈 수 있고, 어떤 하나님의 계명이 주어 졌는지, 왜 이 계명을 성취해야만 하는지, 혼에게 알려 줄 수 있다. 알지 못하는 혼이 빛과 능력을 받기 위해, 혼이 이제 고통을 당하는 혼의 운명을 사랑으로 돌보는 가운데 이제 전해줄 수 있는 지식을 받기 위해, 빛의 존재들의 가르치는 일이 이제 시작돼야만 한다. 그러나 이런 무능력한 혼이 영원한 기간 동안 고통을 당해야만 하게 될 수 있다. 사람이 이 땅에서 성숙해져, 저 세상으로 들어갈 수 있게 해주는 기회를 활용한다면, 자신에게 빛과 능력을 줄 수 있는 기회를 활용한다면, 저 세상에서 축복된 일을 할 수 있게 해주는 기회를 활용한다면, 그는 이런 상태를 쉽게 피할 수 있다._>아멘

Neputința în lumea de dincolo.... Lege....

Sufletul care nu primește putere rămâne inactiv. Iar această stare de inactivitate nu poate fi remediată decât printr-o activitate iubitoare, pentru care însă sufletul nu are voință dacă se află în această stare de neputință în lumea de dincolo. Pe Pământ, însă, această voință poate fi stimulată prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Ființei umane i se poate prezenta faptul că o activitate de iubire este o binecuvântare pentru ea, iar atunci ea poate lua la inimă Cuvântul lui Dumnezeu, se poate gândi la el și apoi se poate decide să fie activă în iubire din proprie inițiativă. Căci pe Pământ nu-i lipsește puterea de a realiza ceea ce dorește. Și atunci puterea spirituală ajunge la suflet și îi promovează dezvoltarea. Dar este diferit în lumea de dincolo, unde sufletul neputincios nu poate face nimic mai mult decât să vrea.... Și cum este această voință, depinde dacă ființei i se furnizează sau nu forță. Astfel, sufletul din lumea de dincolo este dependent de ajutorul unor ființe mai mature, în timp ce ființa umană de pe Pământ poate acționa independent de forțele spirituale, conform voinței sale. Și de aceea, ființa umană nu trebuie să rămână în mod eronat nepăsătoare în opinia că, dacă nu-și atinge scopul pe Pământ, poate recupera în lumea de dincolo ceea ce a ratat în dezvoltarea sa pe Pământ. Aceasta este o speranță înșelătoare, pe care o va regreta amarnic într-o zi, chiar dacă starea din lumea de dincolo nu va rămâne cu totul fără speranță. Sunt chinuri de nedescris prin care sufletul trebuie să treacă și pe care le poate evita cu ușurință pe Pământ, străduindu-se serios în sus. Neputința este ceva nespus de dezolant, este o stare pe care sufletul nu o poate remedia după bunul plac, ci depinde de dragostea altor ființe. Iar această iubire este uneori doar slab recognoscibilă pentru suflet și în concordanță cu propria sa iubire față de semenii suferinzi. Astfel, un suflet neiubitor poate fi nevoit să petreacă veacuri întregi în neputința sa, fără a fi abordat de o ființă iubitoare, dacă continuă să persiste în iubirea de sine, dacă se gândește doar la sine și la soarta sa și nu are nicio compasiune pentru soarta sufletului care îl înconjoară. Conform legii divine, nu se poate gândi la el altfel decât se gândește el însuși la alte suflete, iar iubirea sa de sine este un obstacol pentru ca ființele de lumină să se apropie de el și să-i aducă ușurare. Și, din moment ce el însuși nu este dispus să dea sau să ajute, nu poate fi nici el dăruit sau ajutat. Și acesta este lucrul cel mai amar, că nu i se poate împărtăși sufletului nici Cuvântul lui Dumnezeu, care l-ar putea scoate din orbirea sa spirituală, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este lumină, iar sufletul nu este încă receptiv la lumină din cauza lipsei sale de iubire. Pe Pământ, însă, Cuvântul lui Dumnezeu este oferit și oamenilor lipsiți de iubire, căci acesta este harul pe care Dumnezeu îl acordă celor nerăscumpărați pe Pământ, pe care aceștia îl pot accepta, dar și respinge, după voia lor. În timp ce în lumea de dincolo harul lui Dumnezeu afectează ființa doar în măsura în care aceasta este liberă să vrea și să trezească în ea gânduri de iubire, după care i se împărtășește la fel de bine puterea. Dar unele suflete sunt atât de împietrite încât sunt incapabile de gânduri de iubire, și atunci este pentru ele o stare insuportabilă, căreia nu-i pot pune capăt de bunăvoie. Totuși, aceste suflete sunt înconjurate de semeni în suferință a căror soartă le poate aprinde iubirea și, prin urmare, își pot îmbunătăți singure situația în orice moment, de îndată ce lasă să se nască iubirea în ele însele. Căci chiar și cea mai mică voință de a-i ajuta pe acești semeni în suferință le furnizează forță și, de îndată ce acordă atenție acestei rezerve de forță, devin și ele mai active în munca lor de iubire, iar ajutorul acordat altor suflete le oferă fericire interioară și atunci starea de neputință, starea de inactivitate completă, este depășită. Atunci le poate fi transmis și Cuvântul lui Dumnezeu, adică ființe învățătoare se pot apropia de ele și le pot prezenta care sunt poruncile pe care le-a dat Dumnezeu și de ce trebuie îndeplinite. Activitatea de învățătură a ființelor de lumină trebuie să înceapă acum, astfel încât sufletele ignorante să primească lumină și putere, adică cunoștințe pe care le pot transmite acum cu dragoste și grijă pentru soarta sufletelor suferinde. Cu toate acestea, astfel de suflete slabe pot fi nevoite să trăiască în lipsuri timp de veacuri, iar această stare poate fi evitată cu ușurință dacă ființa umană de pe Pământ se folosește de posibilități pentru a putea intra în lumea de dincolo într-o stare de maturitate care să-i ofere lumină și putere și să-i permită să activeze în mod fericit în împărăția spirituală....

Amin