• Back

집행 유예 종료. 심한 고통.

은혜의 시간이 곧 지나가고, 인류의 생각은 바뀌지 않을 것이다. 사람들은 점점 더 사랑이 없어지고, 점점 더 깊숙이 사탄의 그물로 들어가, 서로를 죽이고, 사랑이 전혀 없게 된다. 하나님은 모든 수단을 사용하여 이런 영적으로 저조한 상태를 벗어나게 하려고 한다. 하나님은 그들이 물질을 벗어나도록 하기 위해 그들로부터 이 땅의 재물을 취하고, 모든 종류의 환난을 통해 생각하게 만들려고 시도한다. 하나님은 그들이 도움을 구해야 할 위치에 처하게 한다. 그러나 모든 치료의 수단이 실패하고, 영의 상태가 해결되지 않는다.

하나님의 징계의 막대기가 사람들을 때리게 될 날이 멀리에 있지 않다. 왜냐면 은혜의 시간이 끝나가고 있기 때문이다. 그러므로 이 땅은 아직 말할 수 없이 무거운 고통을 견뎌야만 한다. 왜냐하면 이런 고난은 자취 없이 사람을 지나치지 않고, 혼에게 구원을 주는 은혜이기 때문이다. 그러나 인간의 의지에 강요할 수 없다. 고난이 사람이 올바른 길을 찾지 못하게 하면, 더 이상 그를 구원할 수 없다. 그는 심판의 날에 주님의 능력을 느끼는 자들에게 속하게 된다. 다시 말해 그는 적합하지 못하다는 판정을 받게 된다.

사람들은 이런 결정이 의미하는 것을 이해할 수 없다. 그들은 그들의 혼이 수십만 년에 걸쳐 말할 수 없는 고통을 다시 견뎌야 한다는 것을 상상할 수 없다. 그러나 이를 아는 하나님은 그들이 이런 운명에 처하지 않도록 어떤 일도 시도하지 않고 남겨두지 않는다. 그러나 하나님은 사람의 의지를 강제로 선한 쪽으로 바꿀 수 없다. 그러나 다가오는 고난은 아주 커서, 모든 사람 안에 모든 사랑을 완전히 사라지지 않았다면, 이웃 사람을 도우려는 자연적인 느낌이 깨어나게 할 것이다. 그가 아무리 적을지라도 사랑을 행할 수 있다면, 그는 이런 위험 앞에 깨어나고, 사랑을 행할 것이다.

그러나 그럴지라도 이런 고난 가운데서도 도우려고 하지 않는 사람에게는, 그 안에 모든 사랑의 불씨를 꺼버린 사람에게는 더 이상 성장할 가능성이 없다. 그들은 하나님으로부터 너무 멀리 떨어져 있어, 하나님의 사랑이 발산되는 영역의 밖에 있다. 이런 일은 영적인 입자들이 다시 가장 굳은 물질로 굳어지는 것과 같은 의미이다. 이 땅의 과정이 이제 묶임을 받는 가장 큰 고통 속에서 다시 시작이 된다. 이 전에 말할 수 없는 고통이 이 땅에 닥친다면, 이런 일은 아직 하나님의 긍휼의 역사이다. 왜냐하면 하나님이 혼들에게 이 땅의 과정을 다시 한번 가는, 상상할 수 없는 고통을 피하게 해주기를 원하기 때문이다. 그러나 이런 긍휼의 역사가 긍휼의 역사로 인식되지 못하고, 고난이 오히려 하나님을 더 많이 거부하게 만드는 원인이 된다. 왜냐면 사람들이 눈이 먼 가운데 영적인 연관 관계를 깨닫지 못하기 때문이다.

그러나 그에 대한 설명이 충분히 주어진다. 그러므로 주님은 선지자들을 일깨우고, 선지자들이 모든 것을 이전에 예고하게 한다. 하나님은 알려주지 않고, 이 때가 임하게 하지 않는다. 하나님은 끊임없이 사람들을 훈계하고, 사람들에게 이 땅의 삶의 의미와 목적을 알려 준다. 그러나 사람들은 그들의 귀를 닫고, 하나님의 은혜의 선물을 주저하지 않고 거부한다. 그러므로 이런 사람들에게는 더 이상 구원이 없다. 그들이 마지막 훈계와 경고를 듣지 않으면, 그들이 무저갱으로부터 멀어지게 할 방법이 없다.

영적으로 저조한 상태가 다가오는 고난의 원인이고, 하나님 편에서 고난을 멈추기 전에, 먼저 영적으로 저조한 상태를 해결해야만 한다는 것에 그들이 단지 주의를 기울이게 할 수 있다. 은혜의 마지막 시간이 시작될 때, 이 땅에 가장 고통스러운 삶의 시간이 시작될 때, 훈계와 경고를 기억하는 사람은 하나님의 부름을 통해 마지막 순간에 자신의 최악의 상황을 피할 수 있게 될 것이다. 그는 영원에 영원한 기간 동안에 걸쳐 완전하게 무기력 한 가운데 상상할 수 없는 고통의 상태를 견뎌야 하는 정죄를 받는 사람들 중의 하나가 되지 않을 것이다.

아멘

Sfârșitul timpului de har.... Suferința cea mai grea....

Timpul harului se termină curând, iar mintea oamenilor nu se va mai schimba. Oamenii devin din ce în ce mai neiubitori și se încurcă tot mai adânc în plasele Satanei, astfel încât se sfâșie unii pe alții și sunt lipsiți de orice iubire. Iar Dumnezeu folosește toate mijloacele pentru a-i smulge din această stare de slăbiciune spirituală.... El le ia bunurile pământești pentru a-i desprinde de materie și încearcă să-i determine să gândească prin tot felul de necazuri. Îi pune în situații în care ar trebui să se întoarcă la El căutând ajutor; totuși, toate mijloacele eșuează și starea spirituală nu se remediază. Și nu mai este departe momentul în care nuiaua de corecție al lui Dumnezeu va lovi oamenii, căci timpul harului se apropie de sfârșit. Și, prin urmare, Pământul va trebui să îndure în continuare suferințe de o gravitate de nedescris, pentru că această suferință este o milă, de îndată ce nu trece pe lângă ființa umană fără să lase urme și aduce mântuire sufletului. Dar voința omului nu poate fi forțată, iar dacă suferința nu-l lasă să găsească calea cea bună, nu mai există mântuire pentru el, iar el face parte dintre cei care vor simți puterea Domnului în ziua Judecății și astfel va fi găsit nepotrivit. Iar oamenii nu pot înțelege ce înseamnă această decizie. Ei nu-și pot imagina că sufletul lor va trebui să îndure din nou o stare de chinuri de nedescris timp de secole. Dar Dumnezeu, care știe acest lucru, nu lasă nimic neatins pentru a-i scuti de această soartă, dar nu poate întoarce cu forța voința oamenilor spre bine. Dar adversitatea care va veni va fi atât de mare încât sentimentul natural al fiecărei persoane se va trezi pentru a-și ajuta semenii, dacă nu a renunțat complet la orice iubire. Dacă este încă capabil de iubire, chiar și în cea mai mică măsură, atunci se va trezi în fața acestei adversități și va acționa, de asemenea, cu iubire. Dar oricine trece în continuare pe lângă această adversitate fără a fi dispus să ajute, a pierdut orice scânteie de iubire și posibilitatea de ascensiune nu mai există pentru el. Aceștia sunt atât de îndepărtați de Dumnezeu încât se află în afara emanației de iubire a lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă deci același lucru ca și faptul că substanța spirituală se întărește din nou în cea mai dură materie.... Și acum schimbarea pământească începe din nou în cea mai mare agonie de a fi legat.... Dacă suferința de nedescris vine mai întâi pe Pământ, aceasta este totuși un act de milă a lui Dumnezeu, deoarece El vrea să scutească sufletele de suferința de neconceput a unei schimbări pământești repetate. Dar ea nu este recunoscută ca atare, mai degrabă suferința este un prilej de respingere sporită a lui Dumnezeu, deoarece oamenii, în orbirea lor, nu recunosc legătura spirituală. Cu toate acestea, sunt date suficiente informații despre aceasta, de aceea Domnul ridică profeți și le face cunoscut totul dinainte, nu lasă să se apropie timpul fără indicații, trimite în mod constant avertismente oamenilor și îi informează despre sensul și scopul schimbării pământești..... Cu toate acestea, ei își închid urechile și resping fără ezitare darul divin al harului și, prin urmare, pentru acești oameni nu mai există nici o salvare, nici o cale care să-i țină departe de abis dacă nu ascultă ultimele înștiințări și avertismente. Ei pot doar să conștientizeze vreodată faptul că slăbiciunea spirituală este cauza suferinței viitoare și că aceasta trebuie mai întâi remediată înainte ca suferința să fie oprită din partea lui Dumnezeu. Oricine își amintește de aceste înștiințări și avertismente atunci când va răsări ultimul timp al harului, timpul celei mai dureroase vieți pe Pământ...., va putea totuși să evite ce este mai rău pentru el în ultimul ceas prin chemarea lui Dumnezeu; el nu va face parte dintre cei care sunt condamnați să îndure starea de neputință totală și chinuri de neimaginat pentru veșnicii....

Amin