• Indietro

Per quanto tempo la Dottrina di Cristo si è conservata pura?

Mi chino giù a voi che volete essere interpellati da Me, che muovete in voi delle domande alle quali soltanto Io posso rispondervi. Già sovente è stata posta la domanda, per quanto tempo la Dottrina di Cristo si è conservata pura, e per quali motivi era è stata deturpata. Ed Io vi ho sempre insegnato che è rimasta pura finché era possibile un diretto agire dello Spirito da parte Mia. Comprensibilmente doveva modificarsi, quando degli uomini di spirito non risvegliato hanno preso in mano la guida, degli uomini che non potevano essere istruiti direttamente da Me, nei quali il Mio Spirito non poteva agire. I primi discepoli ed anche i loro seguaci, erano intimamente uniti con Me, stavano perciò ancora sotto l’impressione della Mia morte sulla Croce, perché, anche se dopo è passato più tempo, era un avvenimento molto portentoso, di cui i primi discepoli testimoniavano, che per questo hanno trovato anche numerosi seguaci che hanno accettato la Dottrina divina dell’Amore e si sono sforzati, di vivere pure nell’amore, che per questo accettavano anche la fede nel divino Redentore e giunsero pure al risveglio del loro spirito. E fino ad allora è rimasta pura anche la Mia Dottrina, finché la loro fede era viva, ed i Miei discepoli potevano educare sempre di nuovo degli apostoli e mandarli fuori nel mondo con l’incarico di annunciare il Vangelo dell’amore. Ed ognuno di questi messaggeri stava direttamente sotto la Mia Influenza, egli dava agli altri sempre soltanto ciò che sentiva in sé mediante la Voce dello Spirito, ciò che doveva esprimere perché era colmo dello “Spirito di Dio”. L’annacquamento della Mia Dottrina non è avvenuto all’improvviso, una cosa veniva fuori dall’altra, quando o uno o l’altro non era adatto a quella funzione, ma elevava sé stesso a questa, oppure ne è stato eletto da coloro che erano pure di spirito non risvegliato. Con il tempo, da quelle iniziali comunità, si formavano delle unioni maggiori, che sottostavano poi ad un personaggio sempre più potente che elevava sé stesso, perché disponeva di un sapere che mancava agli altri fratelli, che però non si poteva parlare di un sapere dello Spirito. E così è stata edificata una costruzione che in principio era diretta ancora da uomini buoni, che però assumeva forme sempre più mondane, dato che questi uomini vedevano il loro compito bensì nella diffusione del Vangelo, che però perseguivano anche delle mete terrene, perché non possedevano più il segno della Mia Chiesa, l’illuminazione interiore mediante lo Spirito, che alla fine consideravano soltanto come lettera morta, ma non potevano più dimostrare una fede viva. La Chiesa che Io Stesso ho fondato sulla Terra, non è cambiata, esiste ancora oggi in coloro che credono vivamente in Me, e nei quali può operare il Mio Spirito, che Io dunque li posso guidare nei loro pensieri, che pensano soltanto nel modo giusto, perché stanno in vivo contatto con Me. E questa Chiesa si è conservata attraverso tutti i tempi, è rimasta nel mezzo di grandi organizzazioni, perché abbraccia i membri di tutte le confessioni che sono vivi nel loro pensare, volere ed agire. Quindi non può essere indicato un periodo per quanto tempo la Dottrina di Cristo è rimasta conservata pura. Ed Io vi dico sempre di nuovo, che considero come appartenenti alla Mia Chiesa soltanto quegli uomini, che si sentono uniti con Me e che vivono in costante comunione con Me, che credono in Me, e con i quali Io posso dunque parlare attraverso lo spirito. Ed ovunque ed in ogni confessione esistevano degli uomini, con i quali ho tenuto l’intima comunione, potevo esprimerMi ovunque e guidarli nel profondo sapere. Ma se venivano riconosciuti come veri vasi per le Rivelazioni divine, lo stabiliva lo stato spirituale di quegli uomini, che si consideravano di stare al primo posto ed erano comunque già notevolmente lontani dalla Verità. Il numero dei Miei veri discepoli ora è divenuto di nuovo piccolo in modo preoccupante, ma ancora oggi li invio per predicare il Vangelo ai popoli, il Vangelo dell’Amore, perché soltanto mediante l’amore gli uomini possono dimostrare a Me la loro appartenenza alla Mia Chiesa, perché allora anche il Mio Spirito può operare nell’uomo, che per questo è il segno più visibile. Ma soltanto costoro conquisteranno il Regno dei Cieli, soltanto a loro Io posso condurre la Verità, ed iniziare soltanto costoro nel Mio Piano dall’Eternità. Perché si tratta di cose molto più importanti che soltanto dell’osservanza di usanze ed azioni chiesastiche, che non procurano nessun progresso all’anima umana. Si tratta della vita dell’anima, che può raggiungere soltanto mediante opere d’amore e la viva fede. E soltanto con questo Io ho incaricato i Miei primi apostoli, per darne conoscenza ai loro prossimi. Ed Io ho accolto nella Mia Chiesa ognuno che si è attenuto a questi Comandamenti. Ed ancora oggi vale lo stesso Comandamento: “Ama Dio sopra tutto ed il tuo prossimo come te stesso!”

Amen

Cât timp a rămas pură învățătura lui Hristos?....

Mă aplec spre voi, care doriți să vă adresați Mie, care mișcați în voi înșivă întrebări la care numai Eu pot răspunde pentru voi. De multe ori s-a pus întrebarea cât timp a rămas pură învățătura lui Hristos și care sunt cauzele pentru care ea se contaminează. Iar Eu v-am învățat întotdeauna în așa fel încât ea a rămas pură atâta timp cât a fost posibilă o lucrare directă a spiritului din partea Mea.... Este de înțeles că a trebuit să se schimbe atunci când oameni cu spiritul netrezit au preluat conducerea.... Oameni care nu puteau fi învățați de Mine în mod direct, în care pur și simplu spiritul Meu nu mai putea lucra.... Primii ucenici și, de asemenea, succesorii lor erau intim legați de Mine, astfel că ei erau încă sub impresia răstignirii Mele, căci chiar dacă a trecut mai mult timp după aceea, a fost însă un eveniment extraordinar despre care au mărturisit primii ucenici că au găsit și numeroși adepți care au acceptat învățătura divină a iubirii și s-au străduit să trăiască la fel în iubire.... care, prin aceasta, au acceptat și credința în Răscumpărătorul divin și au obținut la fel trezirea spiritului lor.... Și învățătura Mea a rămas pură, atâta timp cât credința lor a fost vie, iar primii Mei discipoli au putut să formeze apostoli în repetate rânduri și să-i trimită în lume cu misiunea de a proclama Evanghelia iubirii. Și fiecare mesager se afla direct sub influența Mea, el transmitea doar ceea ce auzea prin vocea spiritului din el însuși, ceea ce avea de spus pentru că era umplut de "spiritul lui Dumnezeu". Nici diluarea învățăturii Mele nu s-a întâmplat brusc, un lucru a dus la altul atunci când unul sau altul nu era potrivit pentru acea funcție, dar s-a ridicat la ea sau a fost ales pentru ea de către cei care, la fel, erau treziți în spirit. Pentru că, în decursul timpului, din acele congregații inițiale au apărut asociații mai mari, care erau din nou și din nou subordonate uneia mai puternice care se ridica la această funcție pentru că avea o cunoaștere care le lipsea celorlalți frați, dar care nu putea vorbi de o cunoaștere spirituală. Și astfel s-a ridicat un edificiu care la început a fost condus tot de oameni buni, dar care a luat forme din ce în ce mai lumești, care cu siguranță își vedeau sarcina în răspândirea Evangheliei, dar care urmăreau și scopuri pământești, care nu mai posedau semnul Bisericii Mele.... iluminarea interioară prin spirit.... astfel încât în cele din urmă nu mai acordau atenție decât literei moarte, dar nu mai puteau demonstra o credință vie. Biserica pe care Eu Însumi am fondat-o pe Pământ nu s-a schimbat, ea este formată în continuare din cei care au o credință vie în Mine și în care spiritul Meu poate lucra.... și pe care, prin urmare, îi pot ghida în gândurile lor, care nu pot gândi decât corect și care sunt în contact viu cu Mine. Și această biserică a supraviețuit în toate timpurile, a rămas în mijlocul marilor organizații pentru că a numărat membri din toate confesiunile și (care) erau vii în gândirea, dorința și acțiunea lor. Așadar, nu se poate da o perioadă de timp pentru cât timp a rămas pură.... Pentru că, în repetate rânduri, vă spun că nu consider ca aparținând Bisericii Mele decât acei oameni care se știu uniți cu Mine, care trăiesc în comuniune constantă cu Mine, care cred în Mine, cu care aș putea, prin urmare, să vorbesc prin spirit.... Și pretutindeni, în toate confesiunile, au existat oameni cu care am păstrat o comuniune intimă, pretutindeni am putut să Mă exprim și să le prezint cunoștințe profunde.... Dar dacă erau recunoscuți ca vase potrivite pentru revelațiile divine era determinat de starea spirituală a acelor oameni care se considerau pe primul loc și care erau deja considerabil de departe de adevăr. Numărul adevăraților Mei ucenici a devenit deja alarmant de mic și chiar și astăzi îi trimit să propovăduiască Evanghelia Mea națiunilor, Evanghelia iubirii, pentru că numai prin iubire oamenii Îmi pot dovedi că aparțin Bisericii Mele, pentru că atunci spiritul Meu poate lucra și în oameni, iar acesta este cel mai sigur semn. Dar numai aceștia vor dobândi și ei Împărăția Cerurilor, numai lor le pot transmite adevărul și numai pe ei îi pot iniția în planul Meu din eternitate.... Căci sunt în joc lucruri mult mai importante decât oprirea obiceiurilor și acțiunilor ecleziastice care nu aduc niciun progres sufletului uman.... Este vorba de viața sufletului, pe care acesta nu o poate atinge decât prin activitate iubitoare și credință vie.... Și numai despre aceasta i-am însărcinat pe primii Mei apostoli să dea cunoștință semenilor lor. Și i-am acceptat în Biserica Mea pe toți cei care au respectat aceste porunci, și chiar și astăzi se aplică aceeași poruncă: "Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți...."

Amin