• Indietro

La libera volontà

La vostra volontà soltanto è determinante che voi raggiungiate la perfezione su questa Terra. Quindi nella vostra vita terrena si tratta della decisione della libera volontà. Ma questa non riguarda questioni terrene o prese di posizione per piani terreni, ma si tratta unicamente della vostra anima, che questa si decida giustamente quale Signore riconosce sopra di lei. Per questa decisione però l’uomo non può venire influenzato da nessuna parte. E mai una “libera volontà” può venire negata, anche se questo viene sempre di nuovo tentato da parte degli uomini. Il pensare più intimo dell’uomo è determinante e questa non è sottomessa ad alcun potere. Perciò sull’uomo può sempre solamente agire tramite immagini, discorsi ed avvenimenti di ogni genere, che ora devono influenzare la sua volontà. E questo viene tentato da parte divina, come anche da parte dell’avversario di Dio. Ma decide sempre solamente l’uomo stesso a quale influenza cedere. La volontà dell’uomo è libera. E per questo deve anche rispondere di quale direzione ha dato alla volontà perché allo scopo della prova della volontà ha ricevuto la sua esistenza come uomo e perché l’anima ha da subire una volta la conseguenza della sua decisione di volontà. L’uomo può rivolgere a Dio la sua volontà in tutte le situazioni di vita e può ugualmente sottomettersi al Suo avversario. Ma mai potrà dare la responsabilità ai suoi prossimi o ad una potenza mondana, a Dio Stesso o al Suo avversario per la sua decisione di volontà, perché questa è la sua opportunità di volontà in quale direzione si muovono i suoi pensieri se spingono verso Dio o il Suo avversario. Ma il suo destino gli è sempre imposto da Dio in modo che possa trovare facilmente Dio se soltanto non Gli oppone nessuna resistenza interiore – cosa che decide quindi la sua libera volontà. Ora gli uomini tendono a negare una libera volontà, perché non possono sempre eseguire ciò che vogliono. Ma non si tratta sempre di ciò che fanno, ma di ciò che vogliono, perché nell’azione possono anche venire impediti di nuovo attraverso l’intervento di Forze spirituali, ma mai nel volere stesso. Perciò l’uomo, dovrebbe esercitare nei suoi stessi confronti della critica in quale direzione si esprime la sua volontà. Perché lui sa che nella vita terrena viene richiesta da lui la dedizione a Dio, perché Dio Stesso gli fa giungere costantemente tali indicazioni e che lui non passa senza conoscenza attraverso la vita terrena. Ma dato che viene anche influenzato dall’avversario di Dio non rimane risparmiato dal dover riflettere e da ciò viene già spinto ad una decisione. Questa dunque è la lotta tra la Luce e la tenebra che l’uomo stesso sta sostenendo, cosa che però non sarebbe pensabile senza la libera volontà dell’uomo, ma che si affronterebbero solamente le Forze positive e negative in questa lotta, da cui uscirebbe poi una forza come vincitrice. Ma questa lotta tra la Luce e la tenebra non è da intendersi in questo modo, perché si tratta dell’anima nell’uomo e questa stessa si decide nella libera volontà. E per questo la vita terrena per gli uomini è una catena ininterrotta di vicissitudini, di esperienze e di impressioni che lo stimolano alla riflessione e lo possono anche far pensare nella giusta direzione. Ma dato che anche all’avversario di Dio è stato concesso il diritto di lottare per le anime, i suoi pensieri vengono influenzati anche negativamente e si deve decidere. E la forza della resistenza contro Dio è determinante per la sorte dell’anima dopo la morte del corpo, che può essere oltremodo beata ma anche estremamente tormentata. Ma comunque si dirige la sua volontà – l’Amore di Dio non rinuncia mai all’anima e se non raggiunge la meta in questa vita terrena, allora ritarda bensì la sua salvezza di un tempo infinitamente lungo, ma una volta la volontà si deciderà nel modo giusto perché l’Amore di Dio è Forza alla quale l’anima non si oppone in eterno.

Amen

Liberul arbitru....

Numai voința voastră este decisivă pentru a ajunge sau nu la perfecțiune pe acest Pământ. Și de aceea este vorba de decizia voastră liberă de voință în viața pământească. Totuși, nu este vorba de întrebări pământești sau de păreri asupra planurilor pământești, ci este vorba exclusiv de faptul că sufletul vostru decide corect ce Domn recunoaște asupra sa. Cu toate acestea, ființa umană nu poate fi forțată să ia această decizie din nicio parte și, prin urmare, "liberul arbitru" nu poate fi negat niciodată, chiar dacă oamenii încearcă în mod repetat să facă acest lucru. Doar gândirea interioară a ființei umane este decisivă, iar aceasta nu este supusă niciunei forțe. Prin urmare, ființa umană nu poate fi influențată decât de idei, discursuri și evenimente de orice fel, care sunt menite să îi influențeze gândirea (voința). Iar acest lucru este încercat atât de părțile divine, cât și de cele opuse lui Dumnezeu. Dar ființa umană decide întotdeauna singură la ce influență se va supune (ceda)...... Voința umană este liberă.... Și, prin urmare, într-o zi va trebui să răspundă și pentru direcția pe care a dat-o voinței sale, pentru că a primit existența ca ființă umană cu scopul de a-și testa voința și pentru că sufletul va trebui să suporte într-o zi consecințele deciziei sale de voință. Omul își poate îndrepta voința spre Dumnezeu în toate situațiile vieții.... Și poate, de asemenea, să se supună adversarului Său.... dar nu va putea niciodată să-i facă responsabili pe semenii săi sau pe o putere lumească.... pe Dumnezeu Însuși sau pe adversarul Său, pentru decizia sa de voință, pentru că este liberul său arbitru care decide în ce direcție se îndreaptă gândurile sale, dacă acestea împing spre Dumnezeu sau spre adversarul Său.... Dar destinul său este întotdeauna atât de bine determinat de Dumnezeu, încât îl poate găsi cu ușurință pe Dumnezeu, dacă nu-i mai oferă rezistență interioară.... care este deci determinată de liberul său arbitru. Acum, oamenii sunt înclinați să conteste liberul arbitru pentru că nu sunt întotdeauna capabili să realizeze ceea ce doresc, totuși nu este vorba întotdeauna de ceea ce fac, ci de ceea ce doresc.... Pentru că ei pot fi, de asemenea, împiedicați să facă, tot prin influența forțelor spirituale.... dar niciodată în voința însăși. Din acest motiv, omul ar trebui să se critice pe sine însuși în ceea ce privește direcția în care se exprimă voința sa.... Căci el știe în viața pământească că i se cere să se întoarcă spre Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Însuși îi trimite în mod repetat astfel de indicații și nu trece prin viața pământească complet neștiutor.... Dar, întrucât este influențat și de adversarul lui Dumnezeu, nu va lipsi să-i vină în minte că va trebui să reflecteze și astfel va fi deja îndemnat să ia o decizie.... Și astfel, aceasta este și bătălia dintre lumină și întuneric, pe care omul însuși o duce până la capăt, ceea ce ar fi însă de neconceput fără liberul arbitru al omului, dar atunci doar forțele pozitive și negative s-ar angaja în această bătălie, din care o forță ar ieși apoi victorioasă.... Dar nu așa trebuie înțeleasă lupta dintre lumină și întuneric, căci ea privește sufletul ființei umane, iar acesta decide singur prin liberul arbitru. Și de aceea, viața pământească este pentru om un lanț neîntrerupt de experiențe, de trăiri și impresii care îl pot stimula să gândească și, de asemenea, îl pot lăsa să gândească în direcția corectă. Dar, întrucât adversarului lui Dumnezeu i se acordă și dreptul de a lupta pentru suflet, gândurile sale sunt și ele influențate negativ, iar acum trebuie să ia o decizie. Iar puterea rezistenței sale împotriva lui Dumnezeu determină rezultatul, determină soarta sufletului după moartea trupului, care poate fi extrem de fericită, dar și extrem de chinuitoare. Dar, indiferent de modul în care este dirijată voința sa.... iubirea lui Dumnezeu nu renunță niciodată la suflet, iar dacă acesta nu-și va atinge scopul în această viață pământească, atunci cu siguranță va întârzia răscumpărarea sa pentru o perioadă infinit de lungă, totuși, într-o zi, voința va decide corect, deoarece iubirea lui Dumnezeu este puterea căreia sufletul nu-i va rezista la nesfârșit....

Amin