• Indietro

Rivolgersi coscientemente a Dio è aver superata la prova della volontà

Il punto di svolta nella vita di ogni singolo è avvenuto, quando l’uomo si rivolge coscientemente a Dio, quando Lo riconosce interiormente ed entra in contatto con Lui, quando prega Lui nella viva fede. Allora l’anima ha intrapreso la via del ritorno da Lui, ed allora può anche raggiungere con sicurezza la sua meta sulla Terra, affinché possa entrare nel Regno dell’aldilà liberata dalla sua colpa di una volta. L’uomo si deve quindi solamente rivolgere coscientemente a Dio, non soltanto svolgere certe formule o usanze o voler dimostrare la fede in Dio con parole vuote. Perché Dio valuta ciò che sorge nel cuore dell’uomo, non Lo ingannano né parole né gesti. Ma una preghiera nello Spirito e nella Verità Lo raggiunge certamente, ed allora Egli Si cura anche di colui che cerca coscientemente il legame con Lui.

Il cosciente rivolgersi a Dio è quindi anche la svolta spirituale che subentra per prima e che ha più successo nella vita del singolo. Ciò significa aver sostenuta la prova di volontà che è posta all’uomo per la sua esistenza terrena. Prima la sua vita è una corsa a vuoto, perché l’anima non conquista nulla nel tempo in cui l’uomo vive ancora senza Dio. E l’uomo vive senza di Lui, finché non possiede ancora nessuna fede viva, perché un sapere scolastico di Dio, che viene apportato agli uomini, non è ancora fede “viva”. Solo la cosciente dedizione dell’uomo a Dio dimostra la sua fede, e da quell’ora rivive anche la sua anima, cioè, il suo pensare, sentire e volere ora si muove su un livello spirituale, è stato stabilito il legame con Dio, ed Egli Stesso Si prende anche Cura di quest’anima, perché ha trovato Lui nella libera volontà.

E di nuovo deve essere sottolineato, che i pensieri di un uomo che vive nell’amore, prendono la giusta via, la via verso l’Eterno Amore, perché l’amore spinge verso l’Amore, oppure anche: l’Eterno Amore attira a Sé quell’uomo, perché egli stesso esercita l’amore. Ed in questo diventa anche viva la fede, ed il pensare dell’uomo si rivolge a Colui, Che lo ha creato, Che ora lo afferra e non lo lascia più ricadere, perché la sua libera volontà è diventata attiva; perché sia l’amore che anche la fede dimostrano la volontà rivolta a Dio e dimostrano con ciò la prova di volontà superata, per il qual scopo l’uomo vive sulla Terra.

Amen

Întoarcerea conștientă spre Dumnezeu este un test al voinței....

Momentul de cotitură în viața fiecărui individ a venit atunci când ființa umană se îndreaptă în mod conștient spre Dumnezeu, când Îl recunoaște în interior și intră în contact cu El.... când se roagă cu credință vie în El. Atunci sufletul a luat în mod conștient calea întoarcerii la El și atunci își poate atinge cu siguranță și scopul pe Pământ, acela de a intra în împărăția de dincolo, răscumpărat de vina trecută. Prin urmare, ființa umană trebuie doar să se îndrepte în mod conștient spre Dumnezeu, nu doar să îndeplinească anumite formule sau obiceiuri sau să vrea să dovedească credința în Dumnezeu prin cuvinte goale. Căci Dumnezeu prețuiește doar ceea ce se naște în inima omului, nici vorbele, nici gesturile nu-L amăgesc..... Dar o rugăciune în duh și în adevăr va ajunge cu siguranță la El, și atunci El va avea grijă și de cel care caută în mod conștient legătura cu El.... Legătura conștientă cu Dumnezeu este, așadar, și punctul de cotitură spirituală în viața individului, care este cu atât mai reușită cu cât se produce mai repede; dar aceasta înseamnă să treceți testul de voință care este stabilit pentru ființa umană pentru existența sa pământească. Înainte de aceasta, viața lui este una zadarnică, căci sufletul nu câștigă nimic în timpul în care ființa umană trăiește încă fără Dumnezeu. Iar omul trăiește fără El atâta timp cât nu are încă o credință vie, căci o cunoaștere școlastică a lui Dumnezeu care este furnizată oamenilor nu este încă o credință vie.... Numai devotamentul conștient față de Dumnezeu îi dovedește credința, iar din acel moment și sufletul prinde viață, adică gândirea, simțirea și dorința sa se mișcă acum la nivel spiritual, se stabilește legătura cu Dumnezeu, iar El Însuși acceptă acum și sufletul, pentru că acesta și-a găsit drumul spre El prin voință liberă. Și din nou trebuie subliniat faptul că numai iubirea realizează acest lucru.... că gândurile unei persoane care trăiește în iubire iau calea cea bună, calea iubirii veșnice, căci iubirea îndeamnă la iubire, sau de asemenea: Iubirea veșnică atrage la sine pe cel care practică el însuși iubirea. Și în această credință prinde viață și credința, gândul ființei umane se îndreaptă spre Cel care l-a creat.... (31.12.1960) Care acum îl stăpânește și nu-l mai lasă să cadă înapoi pentru că voința sa liberă a devenit activă, căci atât iubirea, cât și credința dovedesc voința îndreptată spre Dumnezeu, și astfel dovedesc și testul trecut al voinței pentru care ființa umană trăiește pe Pământ....

Amin