• Indietro

Il lavoro cosciente sull’anima

Nessuno deve contare sul fatto che gli rimanga ancora molto tempo per il lavoro sulla sua anima, perché nessuno sa, quando arriverà la sua ultima ora. L’uomo deve vivere così come se ogni giorno fosse l’ultimo che gli rimane. Deve essere fervente nella sua attività per il bene della sua anima. Non deve lasciare passare un giorno, in cui non abbia compiuto un’opera d’amore, deve assistere il suo prossimo con consiglio e fatto, deve pensare al suo Dio e Creatore e stabilire con Lui il rapporto di un figlio verso il Padre, deve pregare ogni giorno suo Padre e raccomandarsi a Lui ed alla Sua Grazia. Deve affidarsi a Lui e chiederGli la Sua Protezione e la Sua Guida, deve collegarsi mentalmente con il mondo di Luce, deve sempre soltanto volere il bene ed allora farà anche solamente ciò che è nella Volontà di Dio.

L’uomo può contribuire molto, affinché la sua anima maturi velocemente sulla Terra, se soltanto esegue coscientemente questo lavoro sull’anima, cioè si tiene sempre davanti agli occhi, il perché è su questa Terra e che poi viva sempre così come corrisponde alla Volontà di Dio: quando adempie i Comandamenti dell’Amore per Dio ed il prossimo. Ogni giorno può portare questo all’esecuzione, se soltanto ci tiene a progredire nel suo sviluppo, quindi di vivere la sua vita terrena di conseguenza. Ma non deve rimandare questo lavoro, perché non sà per quanto tempo vivrà ancora sulla Terra. Il sapere di ciò gli rimane precluso, ed è bene così, altrimenti non sarebbe libero nella sua volontà. Ma si mette anche facilmente in pericolo di rimandare spensierato il suo lavoro sull’anima sempre contando, che gli rimane ancora molto tempo per pensare seriamente alla sua anima. Nessuno sà, quando giungerà la sua ora, e vi può sorprendere all’improvviso ed allora vi pentirete amaramente, quando riconoscete nel Regno dell’aldilà, che cosa avete mancato sulla Terra.

E molti uomini entrano nel Regno dell’aldilà totalmente impreparati, non hanno da registrare nessun progresso spirituale, hanno mancato tutto ciò che avrebbe procurato loro questo progresso, hanno vissuto sulla Terra soltanto per il loro corpo, non hanno però mai pensato all’anima, che è la sola a continuare a vivere dopo la morte del corpo terreno. E perciò deve anche da sola portare le conseguenze, di languire nel tormento e nell’oscurità oppure errare nel totale deserto attraverso gli spazi sconfinati, povera e misera ed in grande bisogno. Ancora vivete sulla Terra e potete risparmiare alla vostra anima questa terribile sorte, ma dovete valutare la vita e svolgere giornalmente ed in ogni ora il lavoro sull’anima, che può essere per voi già soltanto un pensiero rivolto spiritualmente, perché allora vi assisteranno anche degli esseri di Luce e che cercano sempre di nuovo di attirarvi in un campo spirituale, che a loro riesce anche se voi siete di buona volontà.

Pensate sovente all’ora della vostra morte, e supererete anche sempre di più gli spaventi della morte, perché più lavorate sulla vostra anima, più diminuirà il timore in voi dell’ora della morte, perché allora siete anche preparati per questa, vivete coscientemente ed andate anche incontro alla fine coscientemente e senza spavento, perché vi viene annunciata sempre di nuovo. Ma guai a coloro che vivono alla giornata da irresponsabili, quando il giorno, che mette fine alla loro vita, li sorprende, guai a coloro, che non hanno mai pensato alla loro anima ed hanno soltanto provveduto al loro corpo. Se moriranno anzitempo oppure se vedono il giorno della fine, la loro fine sarà terribile, perché l’anima dovrà portare la sorte, che l’uomo stesso le ha preparato sulla Terra.

Amen

Munca conștientă a sufletului....

Nimeni nu ar trebui să se aștepte să mai aibă mult timp la dispoziție pentru lucrarea asupra sufletului său, pentru că nimeni nu știe când va veni ultimul său ceas. Omul ar trebui să trăiască ca și cum fiecare zi ar fi ultima. El trebuie să fie dornic în activitatea sa pentru mântuirea sufletului său.... El nu trebuie să lase să treacă o zi fără să facă o faptă de iubire, trebuie să-și sprijine aproapele prin cuvânt și faptă, să-și amintească de Dumnezeul și Creatorul său și să stabilească relația unui copil cu tatăl său.... El ar trebui să se roage Tatălui său în fiecare zi și să se recomande lui și harului său. El ar trebui să se încredințeze Lui și să Îi ceară protecția și îndrumarea Sa, ar trebui să se conecteze mental cu lumea luminii.... ar trebui să dorească întotdeauna doar ceea ce este bun, și atunci va face doar ceea ce este în voia lui Dumnezeu. Ființa umană poate contribui foarte mult la maturizarea rapidă a sufletului său pe Pământ, dacă realizează în mod conștient această lucrare sufletească, adică dacă își amintește mereu de ce trăiește pe acest Pământ și apoi trăiește mereu în conformitate cu voia lui Dumnezeu: Dacă împlinește poruncile iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele său. Și el poate realiza acest lucru în fiecare zi dacă este interesat doar să progreseze în dezvoltarea sa, deci să-și trăiască viața pământească în conformitate cu scopul ei. Dar nu trebuie să amâne această lucrare pentru că nu știe cât timp va mai trăi pe Pământ..... Cunoașterea acestui lucru îi este ascunsă, și este bine așa, pentru că altfel nu ar fi liber în voința sa.... Dar el ajunge ușor la riscul de a amâna cu nepăsare lucrarea sufletului său, socotind mereu că mai are mult timp la dispoziție pentru a se gândi serios la sufletul său.... Nimeni nu știe când îi vine ceasul, iar acesta te poate lua prin surprindere, iar apoi vei regreta amarnic când vei realiza în împărăția de dincolo ceea ce ai pierdut pe Pământ. Și mulți oameni intră în împărăția de dincolo complet nepregătiți, nu au nici un progres spiritual de raportat, au neglijat tot ceea ce le-ar fi adus acest progres, au trăit pe Pământ doar pentru trupul lor, dar nu s-au gândit niciodată la suflet, singurul care trăiește după moartea trupului pământesc. Și, prin urmare, numai el trebuie să suporte consecințele chinului și ale întunericului sau ale rătăcirii prin spații nesfârșite într-o pustietate totală, săracă, mizerabilă și în mare suferință. Încă mai trăiești pe Pământ și îți poți cruța sufletul de această soartă cumplită, dar trebuie să profiți din plin de viață și să desfășori zilnic și din oră în oră o muncă sufletească, care singură poate fi deja un gând orientat spiritual pentru tine, pentru că atunci te vor ajuta și ființele de lumină și vor încerca de fiecare dată să te atragă pe teritoriul spiritual, ceea ce reușesc și ele să facă, dacă ești de bunăvoință. Gândește-te adesea la ora morții tale și tot mai mult vei depăși și tu ororile morții, căci cu cât lucrezi mai mult la sufletul tău, cu atât mai puțină frică vei avea de ora morții, căci atunci vei fi și tu pregătit pentru ea, vei trăi conștient și, de asemenea, te vei apropia conștient și fără teamă de sfârșitul care ți se anunță mereu și mereu. Dar vai de cei care trăiesc iresponsabil până la ziuă, când îi surprinde ziua care le pune capăt vieții.... vai de cei care nu s-au gândit niciodată la sufletul lor și s-au îngrijit doar de trup.... Fie că mor prematur, fie că trăiesc pentru a vedea ziua sfârșitului.... sfârșitul lor va fi unul teribil, căci sufletul va trebui să suporte soarta pe care omul însuși i-a pregătit-o pe Pământ....

Amin