• Indietro

La miseria deve stimolare all’agire d’amore

Per il vostro perfezionamento vi serve tutto ciò che stimola all’agire nell’amore. Quindi, devono necessariamente esistere delle situazioni di vita disagevoli che inducono il prossimo ad intervenire aiutando, dev’esserci miseria e bisogno, preoccupazione e sofferenza, affinché possa essere esercitato l’amore per il prossimo. L’uno deve aver bisogno dell’altro, affinché l’uomo si possa sviluppare verso l’Alto tramite l’amore servente per il prossimo. Il servire nell’amore è la Legge di base che dev’essere adempiuta, se l’uomo vuole perfezionarsi. L’uomo dev’essere educato all’amore solo sulla Terra, perché il suo vero essere è senza amore, in conseguenza della caduta di una volta da Dio, ma l’Amore divino del Padre ha calato nell’uomo una scintilla d’amore, che ora deve venir accesa nella libera volontà ed attizzata ad un grande fuoco d’amore. Ma dapprima dev’essere stimolata la volontà dell’uomo, cosa che avviene attraverso la miseria del prossimo, che lo deve impietosire ed indurre all’agire nell’amore. Non esiste nessuna costrizione, l’uomo stesso si deve sentire toccato dalla miseria del prossimo e deve voler prestare l’aiuto nella totale libera volontà, con cui il fuoco d’amore interiore viene rafforzato e cerca sempre nuovo nutrimento. Affinché ora la miseria del prossimo tocchi il suo proprio cuore, sovente viene messo nelle stesse situazioni, per sperimentare su sé stesso la miseria ed appena gli viene prestato l’aiuto, si risveglia anche già in lui l’amore corrisposto per colui che aiuta dove c’è l’amore non può regnare nessuna miseria perché essa scaturisce dall’assenza d’amore. Sulla Terra l’amore non verrà mai esercitato nella misura, affinché la miseria potesse essere sospesa totalmente, perché l’essere di base degli uomini è povero d’amore, se non del tutto disamorevole ed il cammino terreno come uomo serve soltanto all’unico scopo, ad educare gli uomini all’amore, perché soltanto l’amore può trasformare l’essere di nuovo nel suo essere ur, all’Immagine di Dio. Ciononostante gli uomini potrebbero anche crearsi una vita terrena più facile attraverso l’agire d’amore, attraverso il costante servire nell’amore, perché allora avrebbero a disposizione anche molta Forza, per poter affrontare tutto. Ma ogni miseria vi serve al perfezionamento, finché vi stimola all’attività d’amore. Voler aiutare dimostra già il principio divino dell’amore, allora l’uomo è uscito dal territorio di colui che, privo di qualsiasi amore, vuole solo la vostra rovina. Tutti voi uomini benedirete la miseria, che vi ha indotto all’agire nell’amore, che è stato il motivo per accendere la scintilla d’amore in voi, ed una volta vi pentirete di ogni occasione mancata, che poteva significare progresso per voi. Solo l’amore servente vi aiuta a salire in Alto e l’esercitereste solo raramente, se non vedeste intorno a voi la miseria e ve ne sentireste toccati. Ma su di noi non viene esercitata nessuna costrizione, vi viene soltanto dimostrato il beneficio di un aiuto in tempo giusto attraverso la miseria e l’aiuto stesso. Da ciò vedrete anche che la miseria e le sofferenze sono pure dei mezzi di Grazia, che devono esserci, affinché l’uomo si eserciti nell’amore servente per il prossimo, perché la scintilla in voi ha solo bisogno di nutrimento, affinché possa divampare ad un ardore più alto. Soltanto una chiara fiamma di Luce si unisce con la Luce Ur dall’Eternità, che è lo scopo e la meta della vostra vita terrena, che vi uniate con l’Eterno Amore.

Amen

Adversitatea va stimula activitatea de iubire....

Tot ceea ce stimulează activitatea de iubire vă ajută la perfecțiune.... Trebuie deci să existe situații de necesitate care să-l determine pe aproapele să intervină în mod ajutător.... Trebuie să existe nevoi și mizerie, tristețe și suferință, pentru ca slujirea iubirii aproapelui să poată fi practicată.... Unul trebuie să aibă nevoie de celălalt, pentru ca omul să se poată dezvolta în sus prin slujirea iubirii aproapelui. Slujirea în iubire este legea fundamentală care trebuie îndeplinită dacă ființa umană vrea să se desăvârșească. Ființa umană trebuie mai întâi să fie educată să iubească pe Pământ, deoarece natura sa reală este lipsită de iubire, ca urmare a apostaziei sale din trecut față de Dumnezeu.... dar iubirea Tatălui divin a coborât în fiecare ființă umană o scânteie de iubire, care trebuie acum să se aprindă în liberul arbitru și să se aprindă într-un mare foc al iubirii.... Dar voința ființei umane trebuie mai întâi să fie stimulată, ceea ce se întâmplă deci prin adversitatea aproapelui, adică a avea milă de el și de a-l determina să lucreze în iubire.... Nu există nici un fel de constrângere, ființa umană însăși trebuie să se simtă atinsă de adversitatea semenilor săi și să vrea să ofere ajutor din proprie voință, ceea ce întărește focul interior al iubirii și caută în permanență o nouă hrană.... Pentru ca propria inimă să fie atinsă de adversitatea semenilor săi, el însuși va fi adesea pus în aceeași situație pentru a trăi el însuși adversitatea și, de îndată ce i se va oferi ajutor, se va trezi în el și dragostea reciprocă pentru cel care îl ajută.... Acolo unde există iubire, nu poate exista nici o nevoie.... Cu toate acestea, lipsa de bunăvoință provoacă greutăți.... Pe Pământ, iubirea nu va fi niciodată practicată într-o asemenea măsură încât necazul să poată fi complet eliminat, deoarece natura fundamentală a oamenilor este tocmai săracă în iubire, dacă nu chiar lipsită în întregime de iubire, iar viața pământească ca ființă umană servește doar unicului scop de a-i educa pe oameni să iubească, pentru că numai iubirea poate remodela ființa înapoi la natura sa inițială.... în chipul lui Dumnezeu.... Cu toate acestea, oamenii și-ar putea crea o viață pământească mai ușoară lucrând cu iubire.... prin slujirea constantă în iubire.... pentru că astfel ar avea și multă putere la dispoziție pentru a stăpâni totul acum.... Dar orice adversitate vă servește la perfecțiune atâta timp cât vă stimulează activitatea de iubire. Dorința de a ajuta dovedește deja principiul divin al iubirii, atunci ființa umană a ieșit din sfera de influență a celui care, lipsit de orice iubire, nu vrea decât să vă doboare.... Voi, oamenii, veți binecuvânta cu toții adversitatea care v-a determinat să lucrați cu iubire, care a dat naștere la aprinderea scânteii iubirii în voi, iar într-o zi veți regreta fiecare ocazie ratată care ar fi putut însemna progres pentru voi.... Doar slujirea iubirii vă va ajuta să vă înălțați, și nu ați practica-o decât foarte rar dacă nu ați vedea greutăți în jurul vostru și astfel v-ați simți adresați.... Dar nu veți fi influențați cu forța, doar prin propriile adversități și ajutorări vi se va dovedi beneficiul unui ajutor la timp. Și tot de aici veți vedea că adversitatea și suferința sunt și mijloace de har, că ele trebuie să fie astfel pentru ca ființa umană să practice iubirea de aproapele ajutătoare, căci scânteia de iubire din voi are nevoie de hrană pentru a se putea aprinde în cele mai înalte făclii.... Și numai o flacără strălucitoare de lumină se conectează cu lumina primordială a eternității.... care este scopul și obiectivul vieții voastre pământești, ca să vă uniți cu iubirea eternă....

Amin