• Indietro

Gesù Si rendeva conto prima della Sua Opera

Io volevo soffrire per voi e perciò Mi Sono preparato coscientemente alla morte sulla Croce. Sapevo del cammino di sofferenza oltremodo difficile che dovevo percorrere per salvarvi dalla miseria e dalla morte. Vedevo tutto davanti a Me e nulla era segreto per Me di ciò che dovevo sopportare e malgrado ciò vi andavo incontro. Non Mi sono rifiutato, non Sono fuggito dal pericolo, ma gli sono andato coscientemente incontro. Perché prevedevo soltanto questo decorso della Mia Opera di Redenzione, prevedevo la debolezza e l’essere legato delle Mie creature, che giacevano al suolo nella più grande miseria ed alle quali potevo portare la liberazione soltanto attraverso il Mio soffrire e morire sulla Croce. Davanti ai Miei Occhi spirituali stava tutto chiaro e limpido, il potere crudele del Mio avversario, l’abissale lontananza dello spirituale caduto da Dio, che s’ingrandiva continuamente. Vedevo l’oscurità più profonda da un lato e la Luce più chiara e la Beatitudine dall’altro. Provenivo dalla Luce e volevo portarla anche nell’oscurità, ma per questo ci voleva un Ponte, dovevo offrire qualcosa in cambio per avere il Diritto per sollevare dall’abisso e portare alla Luce le anime tormentate. Dovevo impiegare la Mia Vita per riscattare la vita delle creature infelici. Esisteva soltanto quest’unica via dell’auto abnegazione: del sacrificare all’Altissimo ciò che possedevo, la Mia Vita, per amore per coloro che erano morti in conseguenza del peccato. Dovevo pagare con la Mia Vita quella di costoro. Davanti ai Miei Occhi tutto stava chiaro e limpido, e perciò già prima soffrivo indicibilmente, perché come Uomo ero costituito con gli stessi sentimenti come voi, con la paura della morte, dell’orrenda sofferenza e di Me Stesso, che potessi paralizzarMi, che la Mia Forza fosse troppo debole e che i Miei fratelli caduti dovessero continuare a rimanere nella grande miseria, se avessi fallito. Ma la Mia Forza cresceva più si avvicinava il giorno, in cui doveva succedere. La Mia Forza cresceva come il Mio Amore per l’umanità infelice, la cui miseria riconoscevo di più ogni giorno. E benché venivo assalito temporaneamente da una debolezza in vista di ciò che stava davanti a Me, la Mia Volontà non diventava comunque più debole per compiere l’Opera che avevo iniziato. Perché l’umano in Me rimaneva in ogni tempo unito con il Padre, il Quale Mi colmava con la Forza, in modo che il Mio Amore diventava sempre più potente ed infine andavo pienamente consapevole nella morte, perché ora riconoscevo anche, che la morte avrebbe dovuto essere vinta e questo era anche il Mio Compito. La via verso la Croce era amara e tormentosa, perché dovevo passare attraverso l’oscurità più profonda, per aprire la Porta nel Regno di Luce per tutti coloro che vogliono salire dall’abisso alla Luce. Come Uomo dovevo però sopportare le sofferenze e tormenti più amari per aiutarvi, che eravate perduti senza salvezza senza il Mio Atto di Redenzione, senza la Mia morte sulla Croce. E perciò anche la Mia Esistenza terrena come Uomo era immensamente sofferta, perché dall’ora in cui il Padre Si rivelava nel Mio Involucro, sapevo anche tutto ciò che Mi aspettava, e malgrado ciò percorsi liberamente la via verso la Croce, perché non la Volontà del Padre, ma il Mio Amore per lo spirituale caduto Mi ha spinto a compiere l’Opera di Redenzione, e questo Amore Mi dava la Forza di perseverare fino all’ora della morte.

Amen

Iisus a fost conștient de lucrarea Sa dinainte....

Am vrut să sufăr pentru voi și de aceea M-am pregătit în mod conștient pentru moartea pe cruce.... Știam despre calea extrem de dificilă a suferinței pe care trebuia să o parcurg pentru a vă răscumpăra din adversitate și moarte.... Am văzut totul înaintea Mea și nimic nu era secret pentru Mine ceea ce trebuia să îndur, și totuși am mers spre aceasta.... Nu M-am apărat, nu am fugit de pericol, ci am mers conștient în întâmpinarea lui. Pentru că nu am văzut doar acest parcurs al actului Meu de Mântuire, am văzut slăbiciunea și robia creaturilor Mele care zăceau la pământ în cea mai mare adversitate și cărora nu puteam să le aduc izbăvirea decât prin suferința și moartea Mea pe cruce.... În mod strălucitor și clar, totul stătea în fața ochiului Meu spiritual, puterea crudă a adversarului Meu, distanța abisală a celui căzut de Dumnezeu, care creștea constant.... Am văzut întunericul cel mai adânc pe de o parte și cea mai strălucitoare lumină și beatitudine pe de altă parte.... Am venit din lumină și am vrut să duc lumina și în întuneric, dar pentru aceasta era nevoie de o punte, trebuia să ofer ceva în schimb pentru a avea dreptul de a ridica sufletele chinuite din adâncuri spre lumină.... A trebuit să-mi folosesc viața pentru a cumpăra viața creaturilor nenorocite. Nu exista decât acest singur mod de dăruire:.... de a sacrifica cel mai înalt lucru pe care îl posedam.... Viața Mea, din dragoste pentru cei care erau morți ca urmare a păcatului. Cu Viața Mea a trebuit să plătesc pentru viața lor.... luminos și clar totul era în fața ochilor Mei, și de aceea am suferit de nedescris înainte, pentru că am fost creat ca ființă umană cu aceleași sentimente ca și voi.... cu frica de moarte, de suferințele cumplite și de Mine Însumi, că aș putea slăbi, că puterea Mea era prea slabă și că frații Mei căzuți vor trebui să rămână în mare adversitate dacă nu reușesc.... dar puterea Mea creștea cu cât se apropia ziua în care trebuia să se întâmple.... Puterea Mea a crescut, la fel ca și dragostea Mea pentru omenirea nenorocită a cărei nevoie o recunoșteam din ce în ce mai mult în fiecare zi.... Și, deși am fost afectat temporar de slăbiciune în vederea a ceea ce Mă aștepta, voința Mea nu a slăbit pentru a duce la bun sfârșit lucrarea pe care o începusem.... Căci ființa umană din Mine a rămas mereu unită cu Tatăl, Care M-a umplut de putere, astfel încât iubirea Mea a devenit tot mai puternică și, în cele din urmă, am intrat în moarte pe deplin conștient, pentru că acum recunoșteam, de asemenea, că moartea trebuia să fie învinsă și că aceasta era și sarcina Mea.... Calea spre cruce a fost amară și chinuitoare, pentru că a trebuit să trec prin cel mai adânc întuneric pentru a deschide poarta împărăției luminii pentru toți cei care vor să urce din adâncuri spre lumină.... Dar, ca ființă umană, a trebuit să îndur cele mai amare suferințe și chinuri pentru a vă ajuta pe voi, care erați iremediabil pierduți fără actul Meu de Mântuire, fără moartea Mea pe cruce.... Și de aceea, existența Mea pământească ca ființă umană a fost nespus de dureroasă, căci din momentul în care Tatăl Mi S-a revelat în învelișul Meu, am știut și Eu tot ceea ce Mă aștepta, și totuși am luat de bunăvoie calea crucii, căci nu voința Tatălui, ci dragostea Mea pentru cel căzut M-a împins să săvârșesc actul de Mântuire, iar această dragoste Mi-a dat puterea de a persevera până în ceasul morții....

Amin