• Indietro

Povere anime – Il pentimento – L’aiuto amorevole

Quando voi uomini avete percorso la vita terrena e siete entrati nel Regno spirituale, il tempo del vostro cammino sulla Terra vi sembra solo come un attimo, appena vi viene data la reminiscenza sul tempo infinitamente lungo prima della vostra incorporazione come uomo. Ed allora riconoscete anche la grande Grazia che è stato l’ultimo stadio dello sviluppo della vostra anima e benedetto colui che l’ha utilizzato e gli ha procurato l’entrata nel Regno di Luce, che non deve farsi nessun rimprovero di aver lasciato passare inutilizzate le Grazie della vita terrena, perché il pentimento nell’aldilà è doppiamente tormentoso, perché l’anima riconosce che non può più riparare nulla di ciò che ha sbagliato o mancato di fare, quando l’anima riconosce quali inimmaginabili tormenti erano compresi nel infinitamente lungo percorso terreno e quanto era facile invece la breve vita come uomo che non ha valutato rispettivamente.

Il pentimento per una vita terrena vissuta erroneamente è così tormentoso ed opprimente per l’anima, che già per questo espia indicibilmente ed aggrava il suo stato tormentoso; ma la via terrena con le sue molte possibilità per maturare ora è finita e l’anima deve prendere su di sé le conseguenze rispetto alla sua vita terrena. Ora nell’aldilà deve continuare il suo percorso di sviluppo, ma sotto difficoltà molto più grandi che sulla Terra, quando le è ancora vietato l’ingresso nel Regno di Luce. Voi uomini non sapete quanto sia povera una tale anima che dimora ancora nella tenebra e di quale amore misericordioso ha bisogno se le dev’essere portato l’aiuto. E voi tutti dovete impietosirvi di tali anime, dovete dare loro amore, altrimenti non possono essere liberate in eterno, perché da sole sono troppo deboli, perché unicamente l’amore dà loro la Forza e le anime sperano e chiedono questo amore dagli uomini. Perché lo spirituale di Luce può assistere queste anime solamente quando si dichiarano pronte ad aiutare altre anime. Ma per far sorgere in sé questa volontà di aiutare dev’essere fortificata la loro volontà e questo lo fa soltanto la Forza che viene portata a loro tramite l’amore degli uomini sulla Terra.

Anime non redente, quindi tali che non hanno utilizzato bene la vita terrena oppure che hanno vissuto sulla Terra totalmente senza tendere spirituale, sono nella più grande miseria perché sono totalmente senza forza ed hanno una volontà assolutamente indebolita. Assistere queste anime è una delle opere d’amore più grandi che l’uomo possa svolgere. Deve continuamente pregare per tali anime, deve tenere davanti a loro dei pensieri che si devono attivare amorevolmente nell’aldilà, deve loro sempre e sempre di nuovo predicare l’amore, deve parlare con loro in pensieri e rivolgere loro la Forza attraverso il suo amore che viene percepito benevolmente dall’anima, perché lenisce il suo stato di sofferenza.

E le anime ringraziano l’uomo in eterno che le libera dal loro stato tormentoso attraverso l’amorevole aiuto; ed appena loro stesse possono prendere parte nell’Opera di Redenzione, possono diminuire la sofferenza ad altre anime attraverso l’apporto del sapere spirituale che però si devono dapprima conquistare. Attraverso la loro volontà di aiutare è sospesa la più grande miseria ed il loro pentimento cede nella stessa misura come aumenta la volontà di aiutare. Perché ora l’anima riconosce che c’è bisogno di lei nel Regno spirituale ed il suo fervore le fa dimenticare la propria sofferenza. Cerca di raccogliere dei beni spirituali per poterli di nuovo elargire; si è creata una nuova cerchia d’azione ed ora cerca anche di recuperare ciò che ha mancato di fare sulla Terra, di dare amore. Ed ora continua il suo percorso di sviluppo nel Regno spirituale grazie all’aiuto che le ha portato il caro ricordo degli uomini sulla Terra per cui sono eternamente grate.

Amen

Suflete sărace.... Pocăință.... Ajutorul iubitor....

Când voi, oamenii, veți părăsi viața pământească și veți intra în împărăția spirituală, timpul în care ați pășit pe Pământ vă va părea doar o clipă, de îndată ce vă va fi dat să vă amintiți de timpul infinit de lung de dinaintea întrupării voastre ca ființă umană. Și atunci veți recunoaște și voi marele har care a reprezentat pentru sufletul vostru ultima etapă a dezvoltării voastre, și binecuvântat este cel care s-a folosit de el și care a obținut prin el intrarea în împărăția luminii, care nu trebuie să-și reproșeze că a lăsat să treacă pe lângă el binecuvântările vieții pământești nefolosite. Căci remușcările în lumea de dincolo sunt de două ori mai chinuitoare, deoarece sufletul își dă seama că nu mai poate compensa nimic din ceea ce a ratat sau a neglijat pe Pământ, atunci când realizează ce chinuri inimaginabile a cuprins cursul pământesc nesfârșit de lung și cât de ușoară a fost, în comparație, scurta viață de om, pe care nu a prețuit-o pe măsură..... Remușcările sufletului pentru o viață pământească trăită greșit sunt atât de chinuitoare și apăsătoare, încât deja ispășește o pedeapsă de nedescris și își agravează starea de agonie; totuși, viața pământească, cu numeroasele ei ocazii de a se maturiza, a luat sfârșit, iar sufletul trebuie să accepte consecințele conform modului său de viață pământesc. El trebuie acum să-și continue cursul de dezvoltare în lumea de dincolo, dar cu dificultăți mult mai mari decât pe Pământ, de îndată ce intrarea sa în împărăția luminii îi este încă refuzată. Voi, oamenii, nu știți cât de sărac este un astfel de suflet care încă locuiește în întuneric și de ce iubire milostivă are nevoie pentru ca ajutorul să-i fie adus. Și voi toți ar trebui să aveți milă de astfel de suflete, ar trebui să le oferiți iubire, altfel ele nu pot fi răscumpărate veșnic pentru că sunt prea slabe pe cont propriu, pentru că numai iubirea le dă putere, iar sufletele speră și cer această iubire de la oameni. Pentru că spiritele pline de lumină pot ajuta aceste suflete doar atunci când acestea se declară dispuse să ajute alte suflete. Dar pentru ca această voință de a ajuta să se nască în ele însele, voința lor trebuie să fie întărită, iar acest lucru se realizează doar prin forța care le este furnizată prin iubirea oamenilor de pe Pământ. Sufletele nerăscumpărate, adică cele care nu au folosit cum se cuvine viața pământească sau care au trăit în întregime fără eforturi spirituale pe Pământ, au cea mai mare nevoie, deoarece sunt complet neputincioase și au o voință complet slăbită. A ajuta aceste suflete este una dintre cele mai mari opere de iubire pe care o ființă umană le poate face. El ar trebui să se roage în mod constant pentru astfel de suflete, să le reproșeze în gândurile sale că trebuie să activeze cu iubire și în lumea de dincolo, să le propovăduiască mereu iubirea, să le vorbească în gândurile sale și să le dea putere prin iubirea sa, care este resimțită în mod benefic de către suflet, deoarece îi ușurează starea de suferință. Iar sufletele vor mulțumi veșnic oamenilor care le răscumpără din starea lor agonizantă prin ajutorul lor plin de iubire. De îndată ce vor putea participa ei înșiși la lucrarea de răscumpărare, de îndată ce vor putea reduce suferința altor suflete prin furnizarea de cunoștințe spirituale pe care, totuși, trebuie mai întâi să le dobândească ei înșiși. Cea mai mare adversitate a lor este remediată prin voința lor de a ajuta, iar remușcările lor se diminuează în aceeași măsură în care crește voința lor de a ajuta. Pentru că acum își dau seama că este nevoie de ea în împărăția spirituală, iar râvna lor le face să uite de propria suferință..... Ele se străduiesc să adune bunuri spirituale pentru a le putea distribui din nou; ele și-au creat o nouă sferă de activitate și caută acum să compenseze ceea ce nu au reușit să facă pe Pământ.... Să dăruiască iubire.... Și acum ele își continuă cursul de dezvoltare în împărăția spirituală datorită ajutorului pe care l-au primit de la amintirea plină de iubire a oamenilor de pe Pământ, cărora le sunt veșnic recunoscătoare....

Amin