• Indietro

Materia e Spirito

Che cos’è il mondo e la sua materia, questa domanda occupa molti uomini, e malgrado ciò non sono in grado di risolverla grazie al loro pensare d’intelletto. Tutto il visibile è materia, cioè la sostanza che si è raddensata nella forma. In certo qual modo è diventata sostanza visibile soltanto attraverso l’addensamento, perché prima era invisibile, cioè sostanza spirituale. La sostanza spirituale è Forza proceduta da Dio, che diventa ciò che è secondo la Sua Volontà, appena Dio le ha attribuita una forma precisa. Questa forma è nuovamente l’unificazione di innumerevoli sostanze, cioè una formazione che può dissolversi per liberare di nuovo ogni singola sostanza, se questa è la Volontà di Dio. Quindi ogni forma è distruttibile, la materia è qualcosa che non ha sussistenza nell’Eternità, perché è soltanto l’involucro delle sostanze spirituali che devono svilupparsi verso l’Alto e non rimanere eternamente in questi involucri. La materia stessa è comunque anche sostanza spirituale, cioè Forza spirituale raddensata attraverso la Volontà divina, che però tramite un continuo dissolversi e schizzare e nuovamente formarsi, diventa per così dire ciò che dopo un tempo infinitamente lungo può celarsi in una tale forma. Perciò tutto il visibile è Forza spirituale che si trova ancora nello stadio iniziale dello sviluppo, mentre lo spirituale già più maturo è invisibile per l’occhio umano, ma che si serve di una forma visibile per prendervi dimora. In ogni forma vive quindi qualcosa di spirituale, un essere che è consapevole di sé stesso, che però desidera l’unificazione con gli stessi esseri per aumentare la pienezza di Forza tramite l’unificazione, perché ogni essere tende alla perfezione. Appena la materia si dissolve, cioè quando una forma si decompone, l’entità diventata libera tende verso lo stesso essenziale e gli si unisce, per vivificare una nuova forma. Questo procedimento è alla base del continuo divenire e decadere nella natura, cioè è il motivo ad un costante vivere e morire nella natura. Le sostanze spirituali passano attraverso l’intera Creazione, in parte singolarmente, in parte unificate in un numero infinito. Ed in corrispondenza sono così anche le forme nella loro grandezza e specie che le circondano. Tutto ciò che questo spirituale cela in sé, è materia. Ma la materia stessa sussiste di tali sostanze spirituali che si trovano all’inizio dello sviluppo e perciò possono anche essere visibili all’occhio umano, perché soltanto lo spirituale già più maturo è invisibile. Così tutto ciò che è visibile, deve essere considerato come imperfetto, cioè come dello spirituale lontano da Dio che comincia il suo percorso dello sviluppo. Lo spirituale che quivi si cela ha già percorso questa via e tende già incontro a Dio, per cui un distruggere, cioè uno scomparire o dissolvere della forma, quindi la caducità della materia, corrisponde alla Volontà di Dio, perché con ciò viene reso possibile a questo spirituale la continuazione dello sviluppo.

Amen

Materie și spirit....

Ce este lumea și materia ei.... această întrebare îi preocupă pe mulți oameni, și totuși ei nu reușesc să o rezolve în virtutea gândirii lor intelectuale. Tot ceea ce este vizibil este materie, adică substanță care s-a condensat în formă. Într-o anumită măsură, a devenit materie vizibilă doar prin condensare, căci înainte era invizibilă, adică substanță spirituală. Substanța spirituală este puterea care a apărut de la Dumnezeu, care devine ceea ce este conform voinței Sale, de îndată ce Dumnezeu i-a destinat o anumită formă. Această formă este din nou uniunea a nenumărate substanțe, deci o entitate care se poate dizolva pentru a elibera din nou fiecare substanță individuală, dacă aceasta este voința lui Dumnezeu. Prin urmare, orice formă este distructibilă, materia este ceva care nu are o existență veșnică, deoarece ea este doar învelișul unor substanțe spirituale care urmează să se dezvolte ascendent și, prin urmare, nu rămân în aceste învelișuri pentru totdeauna. Materia însăși este într-adevăr și ea substanță spirituală, adică forță spirituală condensată prin voință divină, dar care, prin dizolvarea și disiparea perpetuă și prin formarea din nou, devine la fel, astfel încât, după un timp infinit de lung, să se poată adăposti într-o astfel de formă. Astfel, tot ceea ce este vizibil este putere spirituală care se află încă în stadiul inițial de dezvoltare, în timp ce spiritualul deja mai matur este invizibil pentru ochiul uman, dar se folosește de o formă vizibilă pentru a se adăposti în ea. Astfel, ceva spiritual trăiește în fiecare formă, o ființă care nu este conștientă de ea însăși, dar care tânjește după unirea cu ființe similare pentru a-și spori abundența de putere prin această unire. Căci fiecare ființă tinde spre perfecțiune. De îndată ce materia se dizolvă, adică o formă se dezintegrează, esența eliberată tinde spre aceeași esență și se unește pentru a anima o nouă formă. Acest proces stă la baza apariției și dispariției perpetue în natură, fiind astfel cauza vieții și morții constante în natură. Substanțele spirituale umblă prin întreaga creație, parțial singure, parțial unite în număr nenumărat. Iar formele care le înconjoară sunt corespunzătoare în mărime și în felul lor. Tot ceea ce ține în sine acest spiritual este materie. Dar materia însăși este formată din astfel de substanțe spirituale care se află la începutul dezvoltării și, prin urmare, pot fi vizibile și pentru ochiul uman, deoarece numai spiritualul deja mai matur este invizibil. Astfel, tot ceea ce este vizibil trebuie considerat ca fiind imperfect, adică spiritualul care este departe de Dumnezeu, care își începe cursul de dezvoltare. Spiritualul conținut în el a parcurs deja acest drum și tinde deja spre Dumnezeu, motiv pentru care o distrugere, adică o pieire sau o dizolvare a formei, deci trecătoare a materiei, corespunde voinței lui Dumnezeu, deoarece aceasta permite acestui spiritual să se dezvolte mai departe....

Amin