• Indietro

La lontananza da Dio – L’assenza di Forza - Il naufragio

I Comandamenti di Dio vengono inosservati e l’umanità adula solo ancora il mondo e quindi colui che domina il mondo. E dato che non riconosce il Creatore del Cielo e della Terra, perché non adempie la Sua Volontà e si subordina al Suo avversario, va incontro alla rovina, perché si allontana sempre di più da Dio e perciò può essere sempre meno provveduta con la Sua Forza. Ma l’assenza di Forza è naufragio. Assenza di Forza è indicibilmente dolorosa per lo spirituale che non può continuare il suo percorso di sviluppo ma rimane incatenata, perché senza l’apporto di Forza da Dio non può liberarsi. La distanza da Dio però significa sottrazione di Forza e quindi uno stato senza vita di cui l’essere si rende conto solamente dopo la fine della vita terrena. E’ un tempo indicibilmente triste per lo spirituale che la volontà invertita dell’uomo fa rimanere nello stato legato e la causa di questa miseria spirituale è l’assenza d’amore, l’agire degli uomini contro i Comandamenti divini. Viene esercitato troppo poco amore al prossimo, ma l’amore dell’io ingrandito e perciò rafforzato anche l’amore per il mondo e perciò non può migliorare sulla Terra, agli uomini non può rimanere risparmiata la sofferenza, perché loro stessi vogliono così. Ed un tale tempo dell’assenza d’amore richiede l’Intervento di Dio, perché i Suoi Comandamenti non sono più osservati. Dio esige dagli uomini l’amore per il prossimo ed in questo vede anche l’amore per Sé Stesso. “Quello che fate ai minimi Miei fratelli, lo avete fatto a Me.... ” Egli Stesso chiama tutti gli uomini Suoi fratelli. Ed Egli vuole che gli uomini sulla Terra agiscano reciprocamente come fratelli. In ciò vuole misurare il loro amore per Lui. E gli uomini non ascoltano la Sua Voce, non badano alla Sua Parola e nel disamore passano oltre alla miseria del prossimo. Allora devono sentire la stessa miseria, devono portare la stessa sorte, la sofferenza deve formare ognuno se è ancora possibile cambiarlo, e devono imparare a considerare il prossimo come fratello e servire l’un l’altro. Ma questo lo può compiere solo ancora una grande miseria terrena e perciò Dio la deve far passare sulla Terra, affinché negli uomini venga risvegliato l’amore e impedita la decadenza spirituale, dove c’è ancora la possibilità di un cambiamento della volontà. E questo lo deve procurare il tempo in arrivo che porterà ancora molta sofferenza, perché l’umanità non può più essere portata diversamente all’amore e senza questo va del tutto perduta. E questo è da aspettarsi in breve tempo, perché l’umanità si allontana sempre di più da Dio e può essere ricondotta a Lui solo ancora sulla via di grande sofferenza, se non è ancora del tutto caduta all’avversario di Dio e continua a rimanere nel disamore. Ma allora non è più lontana l’ora del Giudizio, il Giorno in cui vi è una definitiva divisione fra il Bene ed il male, fra coloro che vivono nell’amore, che riconoscono Dio come il loro Signore ed il seguaci del mondo che sono privi di qualsiasi amore.

Amen

Distanța față de Dumnezeu.... Neputință.... Cădere....

Poruncile lui Dumnezeu sunt ignorate, iar omenirea nu face decât să aducă omagiu lumii și, astfel, celui care conduce lumea. Și pentru că nu-L recunoaște pe Creatorul Cerului și al Pământului, pentru că nu împlinește voința Lui și se subordonează adversarului Său, ea se îndreaptă spre ruină, căci se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și, prin urmare, poate fi tot mai puțin înzestrată cu puterea Lui.... Lipsa de tărie, însă, înseamnă ruină.... Lipsa de putere este nespus de dureroasă pentru substanța spirituală care nu-și poate continua cursul de dezvoltare, ci rămâne legată, deoarece nu se poate elibera fără aportul de putere de la Dumnezeu. Îndepărtarea de Dumnezeu este însă sinonimă cu retragerea forței și, prin urmare, cu o stare de inactivitate, de care ființa nu devine conștientă decât după încheierea vieții sale pământești. Este un moment de o tristețe de nedescris pentru substanța spirituală care rămâne într-o stare legată din cauza voinței greșite a ființei umane, iar cauza acestei greutăți spirituale este lipsa de dragoste.... acțiunile oamenilor împotriva poruncilor divine.... Se practică prea puțină iubire față de aproapele, dar se sporește iubirea de sine și, prin urmare, și iubirea față de lume și, de aceea, lucrurile nu se pot îmbunătăți pe Pământ, oamenii nu pot fi scutiți de suferință pentru că ei înșiși vor să fie așa. Iar o astfel de perioadă de lipsă de iubire necesită intervenția lui Dumnezeu, deoarece poruncile Sale nu mai sunt respectate. Dumnezeu cere de la oameni iubirea față de aproapele, iar în aceasta.... vede și iubirea față de El însuși. "În măsura în care faceți acest lucru celui mai mic dintre frații Mei, Mie Mi-ați făcut acest lucru...." El Însuși îi numește pe toți oamenii frații Săi.... Și El vrea ca oamenii de pe Pământ să se comporte unii cu alții ca niște frați. El vrea să măsoare dragostea lor pentru El prin aceasta. Iar oamenii nu ascultă glasul Lui, nu dau atenție Cuvântului Său și trec pe lângă adversitatea semenilor lor în lipsă de iubire. Și astfel, ei vor simți aceeași adversitate, vor trebui să suporte aceeași soartă, suferința îi va modela pe fiecare dintre ei, dacă mai sunt capabili să se schimbe, și vor învăța să-și privească aproapele ca pe un frate și să se slujească reciproc. Dar acest lucru nu poate fi realizat decât prin mari adversități pământești și, de aceea, Dumnezeu trebuie să lase să se întâmple astfel de lucruri pe Pământ, pentru ca dragostea să se trezească în oameni și să fie împiedicată decăderea spirituală acolo unde este încă posibilă o schimbare a voinței. Și aceasta este ceea ce va aduce timpul care vine, care va aduce încă infinit de multă suferință, pentru că altfel omenirea nu mai poate fi condusă la iubire și fără iubire va fi complet pierdută. Și acest lucru este de așteptat într-un timp scurt.... Căci omenirea se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și nu poate fi condusă înapoi la Dumnezeu decât prin mari suferințe, dacă nu a căzut încă complet pradă adversarului lui Dumnezeu și continuă să rămână nemiloasă. Dar atunci nu mai este departe nici ceasul judecății, ziua în care va avea loc o separare definitivă între bine și rău.... între cei care trăiesc în iubire, care îl recunosc pe Dumnezeu ca Domn al lor, și urmașii lumii care sunt lipsiți de orice iubire....

Amin