• Back

RAZMIŠLJAJTE ČESTO O TRENUTKU UMIRANJA

Reći ću vam jedno, svakog dana se preostalo vrijeme [[vašeg života na ovoj zemlji]] skraćuje, vrijeme milosti, kada možete raditi i stvarati po vlastitoj volji, će uskoro biti završeno. Zato sva vaša djela i ostvarenja moraju uvijek i jedino biti za spasenje [[ili 'usmjerena ka spasenju']] vaše duše, vi morate jedino o tome razmišljati, stvari od ovog svijeta [[ili 'svjetovne stvari']] morate ostaviti iza sebe. Jer, kada se brinete za spasenje vaše duše sve što vam je [[ili 'će vam biti']] potrebno, će vam biti dano, isto će te primiti bez vaših vlastitih napora. Način na koji trenutno/sada živite, razmišljajući samo o zemaljskim stvarima a ne o činjenici da će vaš život uskoro završiti, uvelike ugrožava spasenje vaše duše.

Vaš životni stav je pogrešan, razmišljate samo o dobrobiti vašeg tijela. A čak i ako se pred svijetom predstavljate kao Kršćani vi ne živite sa Kristom, Koji želi biti i ostati vaša vječna radost, i Koji se sa vama može ujediniti jedino ako živite u Ljubavi.

Vi previše živite u ljubavi prema sebi jer sve o čemu razmišljate je kako unaprijediti vaš životni standard. Previše težite tome da udovoljite svome tijelu. A da li razmišljate o potrebama vaše duše, i njezinom napretku [[ili 'blagostanju']]? Vi znate da na ovoj Zemlji nećete ostati vječno, da možete biti 'pozvani' već sutra. Što vas čeka sa druge strane [[u duhovnom svijetu]] ovisi o stanju vaše duše.

Jer sve što tijelo posjeduje [[ili 'sve tjelesno']] je prolazno, i čovjek to mora ostaviti iza sebe u svijetu [[kada bude napuštao ovaj svijet]]. Prema tome, svaki napor koji se tiče samo tijela je uzaludan. A duša, bilo kako bilo, stoji siromašna i bijedna na kapijama Vječnosti.

Ljudi bi trebali više razmišljati o stanju svoje duše, razmišljati više o trenutku svoje smrti, i vjerovati kako će vrijeme Milosti, koje im je bilo dano tako da se mogu promijeniti, uskoro proći.

Svaki dan može vašoj duši donijeti bogatstava samo ako ga živite na ispravan način, kada činite djela ljubavi, [[kada]] zračite Ljubav i dobrotu prema vašem bližnjem, [[kada]] pomažete tamo gdje je pomoć potrebna. Kada se u molitvi ujedinite sa vašim Ocem u Vječnosti, i kada obnovite pravu vezu sa Njime kao dijete sa Ocem.

To ne mora biti žrtva. Zasigurno možete živjeti bogobojazan život [[ili 'život koji se Bogu sviđa']], ali morate češće misliti o Njemu, a ne isključivo na stvari od ovog svijeta. Morate uvijek imati na umu kako je sve što vam ovaj svijet nudi prolazno. Ali da bi od Boga primili nešto što možete zvati [[ili 'što se može nazvati']] duhovnim blagom, vi se morate ujediniti sa Njime i ostati [[tako]] ujedinjeni kroz molitvu i djela Ljubavi.

Od vas se ne traži previše, ali vi će te bez ovog intimnog kontakta uvijek biti siromašni dok će vaša duša, u vremenu vaše smrti, biti u jadnom stanju. Ipak, ništa vam se ne može dati što sami ne postignete/ostvarite. Stoga vas se jedino može upozoriti i savjetovati da kroz ovaj život ne idete bez razmišljanja, već da uvijek razmišljate o trenutku vaše smrti kada će te morati dati izvještaj o tome kako ste živjeli vaš zemaljski život, za dobrobit vaše duše.

Razmišljajte o usavršavanju vaše duše i težite k tome, i uvijek će te primiti pomoć, [[samo]] ako Bogu ukažete kako Mu iskreno želite prići, i onda zauvijek ostati sa Njime. Tada će se vaša duša pokazati dostojnom.

AMEN

Amintiți-vă adesea de ceasul morții....

Să vi se spună tuturor că cu fiecare zi scade intervalul de timp care vă rămâne până la sfârșit.... că în curând se va sfârși timpul de grație în care puteți crea și lucra după voia voastră. Și toată munca și activitatea voastră trebuie să fie numai pentru mântuirea sufletelor voastre, trebuie să vă gândiți numai la el și să lăsați deoparte tot ce este lumesc, pentru că în grija voastră pentru mântuirea sufletului vostru tot ce este necesar vă va fi dat deja, astfel încât să îl primiți totuși fără intervenția voastră. Dar mântuirea sufletului este în mare primejdie în timp ce vă duceți acum viața pământească.... acordând atenție doar la cele lumești și fără să vă gândiți că viața voastră se va sfârși curând. Trăiți într-o atitudine greșită, vă gândiți numai la trupul vostru și dacă vreți să vă prezentați și voi lumii ca "creștini"..... nu trăiți cu Hristos, Care este și vrea să rămână mântuirea voastră veșnică, dar care nu se poate uni cu voi decât dacă trăiți în dragoste.... Vă iubiți încă prea mult pe voi înșivă, căci tot ceea ce vă mișcă gândurile vizează îmbunătățirea nevoilor voastre de viață; căutați doar să dați trupului vostru ceea ce îi este plăcut.... Dar vă gândiți oare la sufletul vostru și la ceea ce el are nevoie pentru a deveni fericit? Și totuși știți că șederea voastră pe acest Pământ nu este veșnică, că chiar a doua zi vă poate aduce rechemarea și că atunci numai starea sufletului este decisivă pentru soarta care îl așteaptă în împărăția de dincolo. Atunci, toate lucrurile pe care le-a posedat trupul și pe care ființa umană trebuie să le lase în urmă în această lume nu vor mai fi valabile. Atunci toate eforturile care au fost destinate doar trupului și bunăstării sale vor fi fost în zadar, dar sufletul va sta sărac la poarta veșniciei. Dacă voi, oamenii, ați ține cont de starea nefericită a sufletului, dacă v-ați gândi adesea cu seriozitate la ceasul morții și dacă ați crede că timpul acordat ca o scurtă amânare se va sfârși curând, astfel încât să vă schimbați.... Fiecare zi poate aduce bogăție sufletului vostru dacă o trăiți cum se cuvine, dacă săvârșiți fapte de iubire, dacă radiați iubire și bunătate față de semenii voștri și ajutați acolo unde este nevoie de ajutorul vostru; dacă vă uniți cu Tatăl vostru din veșnicie în rugăciune, dacă stabiliți cu El o relație corectă, precum cea a unui copil cu tatăl său.... Nu trebuie să fie un sacrificiu pentru voi, puteți trăi cu adevărat o viață plăcută lui Dumnezeu, totuși trebuie să vă amintiți mai des de El, nu trebuie să vă îndreptați gândurile exclusiv către lume și cerințele ei, trebuie să știți mereu că tot ceea ce vă poate oferi lumea este trecător, dar că ceea ce vine de la Dumnezeu este nepieritor.... Iar pentru a primi ceva de la Dumnezeu pe care să-l puteți contabiliza ca bogăție spirituală trebuie să vă uniți cu El și să rămâneți uniți prin rugăciune și activitate de iubire.... Nu vi se cere mare lucru, dar fără această legătură intimă veți rămâne mereu săraci, iar sufletul vostru va fi foarte sărac și mizerabil la dispariția sa. Și totuși, nu i se poate da nimic din ceea ce nu dobândește el însuși.... Din acest motiv, voi, oamenii, nu puteți fi decât avertizați și îndemnați să nu treceți prin viață cu nepăsare, ci să vă amintiți mereu de ceasul morții, când va trebui atunci să dați socoteală de modul în care v-ați folosit viața pământească în folosul sufletelor voastre.... Reflectați, priviți în voi înșivă și străduiți-vă să vă maturizați sufletul, și veți fi întotdeauna ajutați dacă îi veți demonstra lui Dumnezeu bunăvoința voastră de a vă apropia de El, pentru ca într-o zi să vi se permită să rămâneți complet cu El, de îndată ce sufletul vostru va fi devenit vrednic de aceasta....

Amin