• Back

UMJERENOST.... POSNOST....

Vi bi već od vaših ranih godina trebali živjeti umjerenim/skromnim životom, pošto bi vam onda bilo lakše prevladati materiju, vi onda ne bi čeznuli za zemaljskim uživanjima i ne bi vam bilo teško suzdržavati se od njih poradi duhovnog dobitka. Ali što je više potpaljena pohlepa za zemaljskim užitkom to će se duša više morati boriti protiv nje, jer njezine žudnje će uvijek spriječiti njezino stremljenje za duhovnim vrijednostima pošto ona zarobljava njezina osjetila i ona sebe ne mogu lako otkinuti od materijalnih stvari koje jedino osiguravaju tijelo sa osjećajem blagostanja ali koje jesu i ostat će štetne za dušu. Prema tome, doista je preporučljivo predložiti ljudima određenu količinu ‘posta’, ali taj post se jedino sastoji u ograničavanju svega za čim osjetila lakomo žude. Ljudskom biću nije u potpunosti zabranjeno uživati stvari, radi se jedino o tome da kroz neumjereno uživanje [[ili ‘preobilje užitka’]] on može sebi nanijeti štetu time što će sâma ta osjetila učiniti neprikladnim za primanje duhovnog znanja, dok ‘pobjednik’, netko tko može kontrolirati sebe i zadovoljan je sa malo, može lako biti otvoren za vlasništva duhovne prirode, pošto on više nije ometan materijom već ju je podredio kroz svoju volju. Posnost nikad ne može biti štetna već uvijek može biti korisna.... dok je neumjerena količina uvijek štetna, i ni jedna osoba neće nikad doći u posjed duhovnih dobara koja jedino zadovoljava svoje tjelesne potrebe i ne može pronaći pravilnu mjeru.

Sve dok je čovjek u kontroli nad sobom samim od njega se također može očekivati da će sebe otvoriti za duhovni upliv, ako je, međutim, tijelu posvećena prevelika pažnja.... što znači ispunjavanje svih žudnji.... onda će čovjek sebe zatvoriti za duhovni upliv, pošto za obadvoje nema mogućnosti jer materija isključuje duh, jer dva različita carstva nude svoj udio i srce ne može reagirati na obadvoje istovremeno. Usprkos tome, ljudskom biću je bila podarena određena mjera, jer štogod tijelo treba za stalno postojanje čovjek može željeti i posjedovati.... Ipak, što se ova mjera manje koristi to će biti veći probitak duše, utoliko što će ona primiti izobilje vlasništva, koja jedina vrijede, pošto su vječna i biti će prenešena u kraljevstvo, koje je jedino stvarno i u kojeg će duša ući kada sebe odvoji od svojeg tijela i prijeđe u kraljevstvo onostranog.... Onda će ona primiti izobilno pošto je bila zadovoljna sa manje nego joj je bilo na raspolaganju na Zemlji.... Onda ona više neće sebe morati ograničavati, primit će štogod poželi i primit će puno zadovoljstva u vječnosti.

AMEN

Modestia....

Ar trebui să duci o viață modestă încă din tinerețe și îți va fi mai ușor să depășești materia, nu vei dori plăcerile pământești și nu îți va fi greu să te abții de la ele de dragul câștigului spiritual. Dar cu cât se trezește mai mult lăcomia pentru plăcerile pământești, cu atât mai mult sufletul va trebui să lupte împotriva ei, pentru că va fi mereu împiedicat de poftele sale să se străduiască pentru binele spiritual, deoarece simțurile sale sunt prinse și nu se pot detașa cu ușurință de lucrurile materiale care creează doar confort pentru trup, dar sunt și vor rămâne dăunătoare pentru suflet. Din acest motiv, este recomandabil să le recomandăm oamenilor un anumit "post", dar acest post constă doar în limitarea a ceea ce simțurile doresc cu ardoare. Ființei umane nu-i este interzis să se complacă complet, doar că prin moderație își poate face rău, făcându-și simțurile nepotrivite pentru a primi bunurile spirituale, în timp ce un "învingător", o persoană care se poate controla și se mulțumește cu puțin, este ușor receptiv la bunurile de natură spirituală, pentru că materia nu-l mai împiedică, ci el însuși o supune prin voința sa. Frugalitatea nu poate dăuna niciodată, ci poate fi întotdeauna benefică, în timp ce excesul este întotdeauna dăunător, iar o persoană care își satisface doar nevoile trupului și nu găsește o măsură în el nu va intra niciodată în posesia bunurilor spirituale. Atâta timp cât ființa umană este stăpână pe ea însăși, este de așteptat ca ea să fie deschisă și la influxul spiritual; dar dacă trupul este preocupat în mod excesiv, ceea ce înseamnă orice satisfacere a poftelor, atunci ființa umană se închide în fața influxului spiritual, deoarece nu există posibilitatea de a le avea pe amândouă în același timp, deoarece materia exclude spiritualul, deoarece sunt două domenii diferite care își dau partea lor și ambele nu pot găsi rezonanță în inimă în același timp. Dar omului i s-a acordat o anumită măsură pentru ceea ce are nevoie trupul pentru a exista, pentru ca omul să-și dorească și să-și facă..... Totuși, cu cât această măsură este mai puțin luată, cu atât mai mult sufletul profită de ea, fiind din belșug aprovizionat cu bunuri care sunt singurele care au valoare pentru că sunt nepieritoare și sunt preluate în împărăția care este singura reală, în care sufletul va intra atunci când se va desprinde de trup și va intra în împărăția celor de dincolo.... Atunci va primi belșug, pentru că s-a mulțumit cu puțin atunci când totul era la dispoziția sa pe Pământ.... Atunci nu va mai fi nevoie să se forțeze, va primi ceea ce-și dorește și va fi fericită pentru eternitate....

Amin