• Back

DOKAZ ISUSOVA POSTOJANJA NA ZEMLJI....

Svako ljudsko biće ima priliku otkriti tajnu Božje ljudske manifestacije, i svako ljudsko biće će onda također imati dokaz Isusovog postojanja, Koji će mu biti otkriven kao Božji Sin i Iskupitelj svijeta, što će učiniti svaki drugi dokaz nepotrebnim. I svatko tko je konačno razumio ljudsku manifestaciju Boga također zna da je, i zašto, vjera nužna, zašto dokaz nije poželjan (povoljan), nego radije nepoželjan za dušin proces razvoja, koji je razlog čovjekova života na Zemlji.

Činjenica da je Bog Sebe utjelovio u Isusu Kristu, u Isusu čovjeku, jeste i ostaje preko vjerovanja za ljude koji nemaju uopće nikakve duhovne povezanosti, kojima je duhovna čežnja nepoznata.... I prema tome ‘duhovna čežnja’ treba biti shvaćena da znači ‘proces razvoja duše’, kojoj nije bio dan zemaljski život kao cilj sam po sebi nego samo kao sredstvo do cilja. Posljedično tome, svatko tko nije duhovno motiviran isto tako nije ni ‘probuđen’, tj. njegovo je rasuđivanje više pod utjecajem pogreške nego Istine, on će radije prihvatiti zablude i smatra ih za Istinu, i Čista Istina će mu izgledati neprihvatljiva.... baš radi toga što je njegov duh i dalje mračan, što se ne odnosi na njegov razum nego na duhovnu iskru unutar čovjeka, Božanski dio. Ova osoba neće prihvatiti čisto duhovne uzroke i time će Božja ljudska manifestacija kao ‘rezultat’ takvog duhovnog ‘uzroka’ biti preko njegova poimanja. Ali se ona dogodila, Bog Osobno je Sebe utjelovio u ljudskom biću, i ovo ljudsko biće je bio Isus, sin Marijin, Koji je bio začet od strane Duha Božjega. Ništa nije bilo dozvoljeno dogoditi se što bi moglo ljude prisiliti vjerovati, čak je Isusovo rođenje bilo podložno ljudskom zakonu, ali ne i začeće.... Ljudi ne bi trebali biti tako oholi da ovo dvojbe kada uzmu u obzir da su sva ljudska bića baš kao i cijelo djelo stvaranja potekli iz Božje snage, time je uistinu bilo moguće za ovu snagu stvoriti ljudsko biće kao rezultat Njegove volje.

Ali ovo rođenje bez začeća je također imalo duhovne razloge koje jedan probuđeni duh može prilično lagano razumjeti. Međutim, ljudsko biće treba znati da su postojali duhovni razlozi za cjelokupno djelo stvaranja koji su bili utemeljeni na slobodnoj volji prvo stvorenih duhovnih bića, i da ova slobodna volja također igra ulogu u postojanju ljudskog bića.... prvostvorenog izvornog duha.... koja je značajna i istovremeno također objašnjenje zašto se nikakav ili jedino mali dokaz može pronaći za postojanje Isusa čovjeka, budući ljudsko biće ne smije biti prisiljeno kroz nikakva sredstva da zauzme pozitivan ili negativan stav spram Isusa Krista, Božanskog Spasitelja. Njegov stav spram Njega mora biti rezultat kompletne slobode volje jer ova jedina odlučuje duhovni preporod ljudskog bića u prvo stvoreno biće, što je svrha života ljudskog bića na Zemlji.

Štogod može biti dokazano prisiljava odluku.... Ni jedna osoba ne može biti prisiljena donijeti odluku da bi se prethodno savršenstvo prvog stvorenog bića nanovo moglo postići, što je svrha i cilj cjelokupnog djela stvaranja. Otud, najprije osoba mora znati u svezi porijekla i cilja svega u postojanju, u svezi značenja i svrhe stvaranja i svih stvorenih bića unutar njega. Ipak on nikada neće biti sposoban steći ovo znanje iz knjiga, ono mu mora biti dostavljeno kroz Duh Božji, Koji je Osobno vječna Istina. Ovo, međutim, zahtjeva uvjete koje bi svi ljudi zasigurno mogli ali samo nekolicina žele ispuniti.... Unatoč tome, duh Božji može sebe izraziti jedino gdje su ovi uvjeti ispunjeni: živa vjera u Boga koja može jedino oživjeti kroz Ljubav, i svjestan zahtjev za Božjom Istinom u pravom vjerovanju da će se Istina primiti od Njega.... I ona će biti dana osobi budući Duh Božji sada kontaktira duhovnu iskru, koja je dio Njega, u ljudskom biću i osoba će biti podučena kroz duh....

Svatko tko ne može ili ne želi ovo vjerovati neće nikada postići mudrost, svjetlo znanja.... Ali najčudesnija otkrovenja će biti razotkrivena svakome tko vjeruje, on će vidjeti blistavo i jasno ono što je za druge ljude neshvatljivo, on će biti sposoban razumjeti sve međuodnose, i problem Božje ljudske manifestacije u Isusu će biti riješen na takav zadivljujući način da on neće potrebovati nikakav daljnji dokaz a ipak će biti sposoban sve percipirati više jasno nego bi to mogao najoštriji razum. Ali onda je period vremena između Isusova života na Zemlji i sadašnjosti nevažan jednom probuđenom duhu budući Isusov život nije bio jedan događaj naumljen za izvjesnu grupu ljudi nego je bio naumljen za sve ljude u prošlosti, sadašnjosti i budućnosti.... Svi ljudi će znati o Isusovom životu ali oni ne trebaju dokaz Njegova postojanja ako je njihov duh probuđen, ipak bez buđenja duha čak najizrazitiji dokaz bi bio beskoristan za postizavanje zrelosti duše, budući vjera na temelju dokaza nije vjera koja poštuje slobodnu volju, a jedino se slobodna volja uzima u obzir. Razum je od nikakva ili vrlo malog značenja za buđenje duha unutar ljudskog bića.... Potonje je rezultat života Ljubavi, života nesebične Ljubavi spram drugih ljudi, otud istraživanje najdubljih tajni nije pogodnost revnosne razumske aktivnosti nego jedino povlastica onih koji vrše Božje Zapovijedi, koje je Isus čovjek podučavao na Zemlji: ‘Ljubite Boga iznad svega drugoga i vašeg bližnjega kao sebe same....’ Rezultat ispunjavanja ovih Zapovijedi je najizvjesniji i očigledan dokaz Isusovog postojanja budući će onda Božji duh voditi osobu da pronađe Istinu i također mu objasniti sve međuodnose što jedino ljudski razum nikada ne bi bio sposoban ostvariti.

AMEN

Dovezi ale existenței lui Iisus pe Pământ....

Fiecărui om i se oferă posibilitatea de a descoperi secretul întrupării lui Dumnezeu și atunci fiecare persoană va avea și dovada existenței lui Iisus, Care i se va dezvălui acum ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, astfel încât orice altă dovadă va fi inutilă. Și oricine a înțeles odată întruparea lui Dumnezeu va ști și că este nevoie de credință și de ce este nevoie de ea, de ce dovezile nu sunt benefice, ci mai degrabă dăunătoare pentru cursul de dezvoltare a sufletului, în scopul pentru care ființa umană trăiește pe Pământ. Faptul că Dumnezeu s-a întrupat în Iisus Hristos, în ființa umană Iisus, este și rămâne neverosimil pentru oamenii care nu au nici un fel de legătură spirituală, pentru care strădania spirituală este străină..... Iar prin "strădanie spirituală" trebuie înțeles, așadar, "procesul de dezvoltare a sufletului", care nu a primit viața pământească ca un scop în sine, ci doar ca mijloc pentru atingerea unui scop. Astfel, cine nu se străduiește spiritual nu este nici el "trezit", adică gândirea sa este mai mult supusă erorii decât adevărului, el va accepta mai degrabă eroarea și o va accepta ca adevăr, iar adevărul pur i se va părea inacceptabil.... tocmai pentru că spiritul său este încă întunecat, prin care nu trebuie înțeles intelectul, ci scânteia din ființa umană care este parte divină. Prin urmare, această persoană nu va accepta cauzele pur spirituale și, prin urmare, întruparea lui Dumnezeu ca "efect" al unei astfel de "cauze" spirituale îi va fi de neînțeles. Dar ea a avut loc, Dumnezeu S-a conceput pe Sine într-o ființă umană, iar această ființă umană a fost Iisus, fiul Mariei, care a fost născut de spiritul lui Dumnezeu. Nimic nu a fost permis pentru a-i forța pe oameni să creadă și, prin urmare, nașterea lui Iisus a fost supusă și ea legilor umane, dar nu și procrearea..... Oamenii nu ar trebui să îndrăznească să se îndoiască de acest lucru atunci când se gândesc că tot ceea ce a fost creat, precum și întreaga operă de creație a ieșit din puterea lui Dumnezeu, astfel că este cu adevărat posibil ca această putere să lase o ființă umană să se nască din voința Sa. Dar această naștere fără procreare a avut și motivele sale spirituale, care sunt extrem de ușor de înțeles pentru un spirit trezit. Dar ființa umană trebuie să știe că întreaga operă a creației a avut cauze spirituale care s-au bazat pe voința liberă a ființelor spirituale create inițial și că această voință liberă joacă un rol și în existența ființei umane.... spiritul primordial creat odată.... ceea ce este semnificativ și explică, de asemenea, de ce nu se pot găsi dovezi sau doar puține dovezi pentru existența omului Iisus. Pentru că nici un fel de constrângere de orice fel nu poate determina o persoană să aibă o atitudine pozitivă sau negativă față de Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin. Atitudinea față de El trebuie să fie determinată de o libertate totală a voinței, deoarece numai de aceasta depinde reformarea spirituală a ființei umane în ființa creată inițial, în scopul pentru care ființa umană trăiește pe Pământ. Ceea ce poate fi dovedit obligă la o decizie.... Nici o ființă umană nu poate fi forțată să ia o decizie dacă se dorește să se ajungă din nou la perfecțiunea anterioară a ființei primordiale, care este și scopul întregii opere de creație. Prin urmare, ființa umană trebuie să știe mai întâi despre începutul și scopul primordial a tot ceea ce există, despre sensul și scopul creației și al tuturor ființelor create în cadrul ei. Dar el nu va putea niciodată să extragă această cunoaștere din cărți, ci ea trebuie să îi fie transmisă prin intermediul spiritului lui Dumnezeu, Care în Sine Însuși este Adevărul Etern. Dar acest lucru necesită condiții pe care orice ființă umană le poate îndeplini, dar pe care doar foarte puțini oameni doresc să le îndeplinească.... Cu toate acestea, spiritul lui Dumnezeu nu se poate exprima decât acolo unde sunt îndeplinite aceste condiții: O credință vie în Dumnezeu, care nu poate prinde viață decât prin iubire, și o cerere conștientă a adevărului de la Dumnezeu, tocmai în credința de a primi adevărul împărtășit de El.... Și ea va deveni om, pentru că atunci spiritul lui Dumnezeu va lua contact cu scânteia spirituală din ființa umană, care este partea Lui, iar ființa umană va fi instruită de spirit.... Oricine nu poate sau nu vrea să creadă acest lucru nu va ajunge niciodată la înțelepciune, la lumina cunoașterii.... Dar oricui va crede acest lucru i se vor revela cele mai minunate revelații, va recunoaște cu strălucire și claritate ceea ce este de neînțeles pentru alți oameni, va fi capabil să înțeleagă corelațiile, iar întruparea lui Dumnezeu în Iisus va fi pentru el o problemă atât de minunat rezolvată încât nu va mai avea nevoie de nicio dovadă și totuși va fi capabil să vadă prin toate mai clar decât ar putea reuși vreodată cel mai ascuțit intelect. Pentru un spirit trezit, însă, nu contează ce perioade de timp se află între viața lui Iisus pe Pământ și prezent, căci această viață a lui Iisus nu a fost un act calculat pentru un anumit cerc de oameni, ci s-a aplicat tuturor oamenilor din trecut, din prezent și din viitor..... Toți oamenii vor trăi viața lui Iisus, dar nu vor avea nevoie de nicio dovadă a existenței Sale, de îndată ce doar spiritul lor se va trezi, însă fără o trezire a spiritului, chiar și cele mai puternice dovezi ar fi inutile pentru atingerea maturității sufletești, căci credința care decurge din dovezi nu este o credință care respectă liberul arbitru și care este singura care are valoare. Dar intelectul ființei umane nu are nimic sau prea puțin de-a face cu trezirea spiritului în ființa umană..... Acesta din urmă este rezultatul unei vieți de iubire, o viață de iubire dezinteresată față de aproapele, motiv pentru care cercetarea celor mai profunde taine nu este privilegiul unei activități intelectuale vii, ci exclusiv apanajul celor care respectă poruncile lui Dumnezeu, pe care le-a învățat pe Pământ omul Iisus: "Iubește-l pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți"..... Efectul împlinirii acestor porunci este cea mai sigură și mai clară dovadă a existenței lui Iisus, căci atunci spiritul ieșit din Dumnezeu îl călăuzește pe om în tot adevărul și îl informează și despre toate corelațiile spirituale pe care intelectul uman singur nu le va putea da....

Amin