• Back

Other translations:

KRISTOVO ROĐENJE.... I.

Spasenje je došlo od gore.... Koliko puno usana to izgovara i koliko često je srce nedirnuto, utoliko što ljudsko biće čak ni jednom najozbiljnije ne reflektira o značenju silaska Isusa Krista na Zemlju.

Dijete je bilo rođeno, Čija se duša spustila iz kraljevstva svjetla pošto je Bog želio Sebe utjeloviti u tom djetešcetu. Djetešce Isus je bilo ljudsko biće, rođeno od Marije, djevice, koja Ga je začela kroz snagu duha.... Ljudsko biće Isus je započeo Svoj zemaljski kurs života kao i svatko drugi, pa ipak popratni efekti Njegovog rođenja nisu bili oni obične osobe već su naznačavali kako je jedan izvanredan pokrov također zaklanjao izvanrednog dječaka.... da On treba biti pokrov za Vječno Božanstvo Koje je Sebe jedino bilo u stanju manifestirati u čistom i bezgrešnom ljudskom biću, kakav je bio dječak Isus. Jer On je trebao ostvariti misiju takve izvanredne važnosti da su njezina potraživanja također trebala biti izuzetna. Bog Osobno se želio nastaniti u djetešcetu Isusu i odabrao je za Sebe bezgrešnu formu koja je također sklanjala/skrivala bezgrešnu dušu, u kojoj je Vječno Božanstvo moglo boraviti kako bi ostvarilo čin Spasenja za cijelu ljudsku rasu. Činjenica da je Bog Osobno sišao na Zemlju je bio čin ogromne samilosti/milosrđa, jer Zemlja je bila prekrivena vrlo dubokim mrakom i svi njezini stanovnici su, također, sebe zapleli u sve dublju tamu, više nisu pronalazili izlazak i vapili su za Spasiteljem da ih oslobodi. Bog je čuo njihov vapaj/plač i poslao je Svoga Sina na Zemlju.... Biće Koje je takođe proizašlo iz Njegove moći i ljubavi i koje je ostalo u Njegovom obilju svjetla kada su Njegova braća sebe potopila u tamu. Isusova duša je bila privržena Bogu sa bezgraničnom ljubavlju ali je također voljela svoju palu braću i željela im je pomoći vratiti se u Očevu kuću pošto je znala da su sreća i blaženstvo jedino mogući u Božjem prisustvu i da udaljenost od Njega znači patnju, agoniju i mrak.

Isus je znao da su Ga i uvjeti i Njegova ljubav prema mizernim bićima motivirali ponuditi Se(be) kao žrtvu kako bi otklonio krivnju grijeha koji je bio ogroman, i kojeg bića koja su postala grešna ne bi nikad bila sposobna sâma ispraviti. Ipak čista i nevina duša je sebe željela žrtvovati za njihove grijehe kako bi iskupila krivnju i zadovoljila Božju pravednost. Jer duša je bila ljubav.... a ta ljubav je bila Bog.... Bog ili ljubav je prožeo čovjeka Isusa, tako da je On želio izvršiti čin najveće patnje i agonije poradi te pale braće. I tako je Bog Osobno sišao na Zemlju u Isusu i ušao u ljudsku formu koja je korespondirala svim preduvjetima kako bi zaklonila Vječno Božanstvo Osobno bez da iščezne/zamre/potpuno nestane.... Djetešce Isus je bilo puno ljubavi i sva srca koja su bila obasjana Njegovim zrakama ljubavi [[u smislu, ‘ušla, tj. našla se u prostoru kojeg su obasjavale Njegove zrake ljubavi’]] su postala prožeta ljubavlju, pjevala su i zahvaljivala, jer jaslicama u kojima se nalazilo djetešce su jedino prišli oni ljudi čija su srca bila čista i privržena Bogu i koji su prema tome osjećali ljubav koju je zračilo djetešce i koji su došli zapaljeni gorućom ljubavlju prema djetetu Isusu.

Iako se događaji koji su okruživali Isusovo rođenje sada smatraju samo za mit, svatko tko je ispunjen duhom Božjim, čiji je duh probuđen, zna kako je sve ono što je bilo sačuvano kao znanje o Isusovom rođenju istina. Čudo za čudom se događao oko samog djeteta Isusa, u prirodi, na Nebu i na Zemlji, i svi su se anđeli poklonili na savijenim koljenima pred Onim Koji je Sebe utjelovio u detešcetu Isusu, baš kao što su životinje i ljudi bili zahvaćeni sa najsvetijim strahopoštovanjem i tišinom u trenutku kada se događalo najveće čudo, Božja ljudska manifestacija u Isusu. I srce svakoga tko je probuđenog duha će također uvjerljivo izgovarati riječi ‘Spasenje je sišlo od gore....’ Jer svjetlo ljubavi Spasitelja Isusa Krista također sjaji na njega, on pripada onima zbog kojih je Spasitelj došao na Zemlju da bi ih spasio, on pripada iskupljenima, za koje je čin samilosti na križu bio ostvaren, pošto je želio biti iskupljen od grijeha i smrti. I on rođenje Isusa neće samo častiti ispraznim riječima, on će sa svojim srcem misliti o svemu što se dogodilo tijekom te noći kada je svjetlo svijeta sišlo dolje na Zemlju, kada je djetešce Isus došlo na svijet. I pridružit će se pjevanju himne hvaljenja ‘Slava Bogu na visinama, i na zemlji mir svim ljudima dobre volje.... (Luka 2:14)’

AMEN

Translator

Nașterea lui Hristos....

Mântuirea a venit de sus.... Câte buze pronunță acest lucru și cât de des inima este neimplicată în el, în măsura în care omul nici măcar nu se gândește serios la ceea ce înseamnă coborârea lui Iisus Hristos pe Pământ. S-a născut un copil al cărui suflet a coborât din împărăția luminii pentru că Dumnezeu a vrut să se întrupeze în acest copil. Pruncul Iisus a fost o ființă umană, născută din Maria, Fecioara, care l-a conceput prin puterea spiritului..... Ființa umană Iisus și-a început cariera pământească ca orice altă ființă umană, însă fenomenele care au însoțit nașterea Sa nu au fost cele ale unei ființe umane obișnuite, ci au indicat că un înveliș extraordinar a adăpostit și un copil extraordinar.... că acesta era destinat să fie învelișul divinității veșnice, care nu se putea manifesta decât într-o ființă umană pură, fără păcat, așa cum era copilul Iisus. Pentru că trebuia să îndeplinească o misiune de o importanță atât de mare încât condițiile necesare pentru aceasta erau de asemenea neobișnuite. Dumnezeu Însuși a vrut să locuiască în acest prunc Iisus și a ales o formă imaculată, care conținea și un suflet imaculat, în care Dumnezeirea eternă putea acum să locuiască pentru a împlini lucrarea de răscumpărare pentru întreaga omenire. Faptul că Dumnezeu Însuși a coborât pe Pământ a fost o lucrare supremă de milă, căci Pământul zăcea în întunericul cel mai adânc și toți locuitorii Pământului la fel, ei erau conduși și încătușați de prințul întunericului și lâncezeau în păcat și chinuri sub presiunea robiei. Și Dumnezeu știa despre necazurile creaturilor Sale care, odată ce se despărțiseră de bună voie de El și, prinse într-un întuneric tot mai adânc, nu mai găseau o cale de ieșire și strigau după un Mântuitor care să le elibereze. Dumnezeu a auzit strigătul lor și le-a trimis pe Fiul Său pe Pământ.... o ființă care, la fel, a ieșit din puterea și iubirea Sa, care a rămas în plinătatea Sa de lumină atunci când frații Săi s-au aruncat în întuneric. Sufletul lui Iisus era devotat lui Dumnezeu într-o imensă iubire, dar îi iubea și pe frații săi căzuți și voia să-i ajute să se întoarcă în casa Tatălui, pentru că știa că numai în prezența lui Dumnezeu este fericire și beatitudine, iar în depărtarea de El este adversitate, chin și întuneric. Iisus cunoștea ambele condiții, iar dragostea Sa pentru cel nenorocit L-a determinat să Se ofere pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu pentru a plăti vina păcatului, care era nemăsurat de mare și care nu ar fi putut fi plătită niciodată de păcătosul însuși. Dar un suflet curat, fără vină, a vrut să se sacrifice pentru păcatele lor pentru a răscumpăra vina și pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu. Pentru că sufletul a fost dragoste.... Dragostea a fost Dumnezeu.... Dumnezeu sau iubirea l-a umplut pe omul Iisus, astfel încât a vrut să împlinească o lucrare de cea mai mare suferință și chin pentru acei frați căzuți. Și astfel, Dumnezeu Însuși a coborât pe Pământ în Iisus și a luat o formă umană care îndeplinea toate cerințele pentru a adăposti în Sine Însuși Eternul Dumnezeu, fără a trebui să piară.... Pruncul Iisus era plin de iubire și tot ceea ce intra în raza Sa de iubire era plin de iubire, laudă și mulțumire în inima sa, căci numai oamenii cu inima curată și devotată lui Dumnezeu veneau la ieslea pruncului și, prin urmare, simțeau și ei iubirea pe care pruncul o emana și ardeau de dragoste arzătoare pentru pruncul Iisus. Deși evenimentele legate de nașterea lui Iisus sunt considerate doar o legendă, oricine este plin de spiritul lui Dumnezeu, al cărui spirit este trezit, știe că tot ceea ce a supraviețuit ca și cunoaștere printre oameni despre nașterea lui Iisus este adevăr. Minuni peste minuni au avut loc în jurul Pruncului Însuși, în natură, în Ceruri și pe Pământ, iar toți îngerii din ceruri și-au plecat genunchii în fața Celui care S-a întrupat în pruncul Iisus, așa cum oamenii și animalele au fost cuprinși de cea mai sfântă admirație și tăcere atunci când a avut loc cea mai mare minune, întruparea lui Dumnezeu în Iisus. Și cel al cărui spirit este trezit, inima lui va pronunța și ea cu convingere cuvintele: "Mântuirea a venit de sus....". Pentru că actul de iubire al Mântuitorului Iisus Hristos strălucește și asupra lui, el face parte dintre cei pentru a căror mântuire a venit Mântuitorul pe Pământ, el face parte dintre cei răscumpărați pentru care s-a săvârșit lucrarea de milă pe cruce, pentru că a vrut să fie răscumpărat din păcat și moarte. Și nu va vorbi doar cu buzele sale despre nașterea lui Hristos, ci va urmări în inima sa tot ceea ce s-a întâmplat în acea noapte când lumina lumii a coborât pe Pământ, când a văzut pruncul Iisus lumina lumii. Și se va alătura imnului de laudă: "Pace pe pământ și bunăvoință oamenilor de bunăvoință....".

Amin

Translator