• Back

RAZMIŠLJAJTE O ONOME ŠTO VAS OČEKUJE NAKON SMRTI

Jednog dana ćete odložiti vaše zemaljsko tijelo i vaša duša će dobiti drugo obitavalište. Nitko ne može izbjeći ovoj sudbini. Svatko mora sa sigurnošću očekivati svoju smrt. Isto tako znate da je vaš boravak na Zemlji ograničen i da se nitko ne može boriti protiv tjelesne smrti kada dođe njezino vrijeme.

Ali bez obzira na ovu neminovnost, vi živite vaš život na ovoj zemlji kao da on nikada neće završiti. Neprestano se zaokupljate izradom planova za budućnost, a da u stvari i ne znate da li će ta 'budućnost' ikada doći. Na to ne možete računati, vi pouzdano znate samo jedno, da ste uposleni i da radite jedino za ovaj kratkotrajan život na Zemlji, život koji neće vječno trajati. Bilo kako bilo, vi osobno nećete nestati. Vaša duša ostaje živa čak i nakon fizičke smrti a vaša duša je vaše stvarno 'ja'. Tako da za 'vas' u stvari ne postoji smrt, jedino promjena vašeg obitavališta.

Mudro ćete učiniti ako o ovome najozbiljnije razmislite. Ako bi brinuli o tome da li će vas vaše obitavalište u budućnosti činiti sretnim, na taj način bi se vaša briga protezala i na vrijeme kada više ne budete hodali po ovoj Zemlji, na nastavak vašeg života sa druge strane koji će, bilo kako bilo, biti uređen u skladu sa vašim ovozemaljskim životom.

Kada bi u to vjerovali onda bi zasigurno bili marljiviji. Što više brinete za vaše tijelo to ste manje sigurni u nastavak vašeg života. Ali vama se dokaz o tome ne smije dati jer vašu zemaljsku šetnju ne smije određivati strah. Dok bi svaki dokaz o nastavku života nakon smrti, za vas vas koji svojevoljno ne težite prema gore, bio poput buđenja.

Drugi imaju u sebi tu sigurnost, vjeruju pošto teže prema gore. Ali težnja, bilo kako bilo, koja se rađa iz straha ne može voditi u savršenstvo. I baš zbog stoga vam se ne smije dokazivati da život ne prestaje nakon smrti. Ali ljudi, koji su iskreni i koji uvijek čine ono što je dobro, mogu za sebe probuditi tu vjeru.

Ljudi se sve jasnije upozoravaju kako je ono što tako visoko cijene prolazno. Kada ljudi budu iščupani iz života, svaki čovjek bi iz toga mogao naučiti kako bi na svoj život gledao kao na dar koji mu svakog trenutka može biti oduzet. I jednostavno bi trebao pratiti nadolazeće misli u trenucima iznenadne smrti njegova bližnjeg. On bi preminulog trebao slijediti u beskonačno. On bi se samo češće trebao pozabaviti sa onim koji u stvari nije umro već je samo promijenio svoje obitavalište. I uistinu, biti će onih u duhovnom kraljevstvu koji će ispružiti svoje ruke te ga privući k sebi.

Ali čak i ako čovjek nije u potpunosti siguran glede budućeg života, on ipak mora uzeti u obzir tu mogućnost, te o njoj opetovano razmišljati prilikom smrti svojeg bližnjeg. Nakon toga se mora pitati kakva bi bila njegova sudbina kada bi on sam bio iznenada pozvan sa ovog svijeta.

Sve dok čovjek ne bude mogao dokazati da postoji nastavak života nakon smrti, a dokazati tako nešto neće nikad biti moguće, on će uvijek brinuti. On nikad neće zažaliti zbog toga što se na Zemlji zaokupljao ne samo sa svojim tijelom već također i sa dušom, stoga skupljajući duhovna bogatstva na Zemlji, koja će mu pomoći na njegovom putu prema gore u duhovnom carstvu.

Onda će duša ubrati ono što je čovjek na Zemlji posadio i blagoslovljena je ona duša koja se, na Zemlji, osigurala za Vječnost.

AMEN

Amintiți-vă de timpul de după moarte....

Într-o zi, cu toții va trebui să vă lepădați de trupul pământesc, iar sufletul vostru va primi o altă locuință.... Nici unul dintre voi nu va scăpa de soarta lui, fiecare va trebui cu siguranță să se aștepte la sfârșitul său trupesc. Astfel știți că existența voastră pe Pământ este limitată și că nimeni nu se poate apăra de moartea trupească atunci când îi vine ceasul.... Și totuși, în ciuda acestei certitudini, trăiți o viață pe acest Pământ ca și cum nu s-ar termina niciodată. Planificați și creați doar pentru vremuri ulterioare, fără să știți dacă veți trăi pentru a vedea aceste vremuri. Nu vă gândiți la aceasta, ci la ceea ce este sigur pentru voi; creeați și lucrați doar pentru scurta viață pe Pământ, care nu are durată. Dar voi înșivă nu veți pieri, sufletul vostru va rămâne în viață chiar și după moartea trupului, iar sufletul vostru este sinele vostru real.... Deci, de fapt, nu există moarte pentru voi, ci doar o schimbare a locului unde vă aflați..... Dacă vă gândiți foarte serios la acest lucru, atunci veți acționa cu înțelepciune dacă vă asigurați că tocmai această locuință vă va face fericiți după aceea. Apoi vă veți extinde grija asupra timpului în care nu veți mai trăi pe acest Pământ, asupra continuării vieții în împărăția de dincolo, dar care acum este în concordanță cu schimbarea voastră pământească. Ați fi cu toții mai ambițioși dacă ați crede în acest lucru. Cu cât vă faceți mai multe griji cu privire la conservarea trupului vostru, cu atât mai puțin credeți că veți continua să trăiți. Și nu vi se poate da nici o dovadă în acest sens, pentru că schimbarea voastră pământească nu trebuie să fie determinată de frică, dar pe care orice certitudine a continuării vieții după moarte ar declanșa-o în voi, care nu vă străduiți voluntar să vă ridicați. Cei care se străduiesc în mod voluntar au cu siguranță certitudinea în ei înșiși, ei cred, dar tocmai pentru că se străduiesc în sus. Efortul născut din frică nu duce la perfecțiune. De aceea, vouă, oamenilor, nu vi se poate dovedi că există viață după moarte. Dar oricine se gândește serios la asta și vrea să facă ceea ce este corect poate trezi în sine credința în ea. Prin urmare, oamenii vor fi din ce în ce mai conștienți de efemeritatea a ceea ce prețuiesc prea mult. Oamenii vor fi smulși din mijlocul vieții, iar fiecare ar putea învăța din asta să privească și el viața ca pe un dar care îi poate fi luat din nou în fiecare zi.... Și nu trebuia decât să urmărească gândurile care l-au cuprins cu ocazia morții subite a unui semen. Trebuia doar să-l urmeze cu gândul pe cel plecat în infinit.... Trebuia doar să se ocupe mai des cu acest gând, că el nu a pierit, ci doar și-a schimbat domiciliul.... Și, cu adevărat, mâini s-ar fi întins spre el din împărăția spirituală, dorind să-l tragă. Dar chiar dacă ființa umană nu are certitudinea continuării vieții, ea trebuie să ia în considerare această posibilitate și, din când în când, să lase ca această posibilitate să se ivească în fața ochilor săi cu ocazia morții semenilor și să se întrebe care ar fi soarta sa dacă ar fi chemat brusc. Atâta timp cât omul nu poate dovedi.... ceea ce nu va fi niciodată posibil.... că nu există viață după moarte, el ar trebui să-și ia întotdeauna măsuri de precauție. Și nu va regreta niciodată dacă pe Pământ nu se gândește doar la trupul său, ci și la sufletul său, dacă adună pe Pământ o mică bogăție spirituală care apoi îl ajută să se înalțe în împărăția spirituală. Atunci sufletul va culege ceea ce a semănat omul pe Pământ, și binecuvântat este sufletul care a făcut provizii pe Pământ pentru veșnicie.....

Amin