• Back

ZAŠTO JE BOGATSTVO NERAVNOPRAVNO RASPODIJELJENO?

Koliko često se vi ljudi oslanjate (ili 'računate') na činjenicu da ćete primiti pomoć, i koliko često je za vas moguće tu pomoć ponuditi zauzvrat, jer nitko se ne može osloniti/uzdati samo na/u sebe, svatko treba pomoć svojih bližnjih, baš kao što svatko dođe u situaciju u kojoj može pomoći drugom čovjeku. I pored toga ljudi nastoje postići potpunu neovisnost o svojim bližnjima i također sebe osloboditi davanja pomoći.... Oni pokušavaju zakonski regulirati ono što bi trebala biti dobrovoljna usluga pomoći, i svatko opet nastoji za sebe izvući najveću moguću korist iz te regulacije.... Ono što bi bilo izuzetno jako vrijedno za dušu svakog pojedinačnog čovjeka, poput nesebične ljubavi prema bližnjem, je promijenjeno u ne-dobrovoljnu obavezu/službu (ili 'ne-dobrovoljno davanje'), a za dušu nema dobrobiti (ili 'a duša ne izvlači korist') sve dok je sva dobrovoljna aktivnost ljubavi isključena.

U skladu sa ljudskom procjenom situacije sva zemaljska nevolja bi na ovaj način mogla biti otklonjena/odvraćena od ljudi, i to je bez sumnje također namjera onih koji se osjećaju odgovornima za ljudske ozbiljne poteškoće pošto se one ne mogu sakriti i opterećuju ove potonje.... I sve dok ne-ljubaznost prevladava među čovječanstvom čak su ova(kva) nastojanja blagoslov utoliko što ljudi neće biti uništeni u bijedi.... I pored toga, to ne može riješiti (= otkloniti) nisku duhovnu razinu ljudi, jer za to je potrebna aktivnost nesebične ljubavi prema bližnjem.... Ljudi moraju biti ganuti nevoljom/teškoćama drugih ljudi da bi se ljubav u njima zapalila.... Među ljudima mora biti takva vrsta nevolje koja će osobu dobra srca stimulirati na akcije ljubavi.... Pomoć se ljudskom biću može pružiti u svakom smislu kroz riječi utjehe, kroz brižnu naklonost, kroz aktivnu podršku.... Međutim ljudski život je (= svrha ljudskog zemaljskog života), iznad/prije svega, povezan sa prevladavanjem materije.... transformiranjem sebične ljubavi u nesebičnu ljubav prema bližnjem.

Čovjek bi trebao odustati od onog što mu je poželjno sa ciljem da to dâ svom bližnjem koji je u potrebi za time.... To je razlog zašto je bogatstvo neravnopravno raspodijeljeno, točno sa ciljem da bi se motivirala ova volja za davanjem, pošto čovjek istovremeno može naučiti prevladati materiju i prema tome sebi darovati najveći dar odvajajući se od materijalnog vlasništva sa ciljem da bi ublažio/olakšao nevolju/teškoću svojih bližnjih.... Jedino što je dobrovoljno prepušteno/ostavljeno (= čega se čovjek dobrovoljno odriče) će osobi donijeti bogatu nagradu, jer jedino slobodna volja demonstrira ljubav, dok su svi drugi doprinosi koje čovjek mora dati u potpunosti lišeni ljubavi, zaista, oni će prije otvrdnuti čovjekovo srce pošto on u sebi potiskuje volju za davanjem u vjeri kako je dovoljno učinio za dobrobit drugih ljudi. Ipak, bez obzira koliko ljudi nastojali olakšati ekonomsko siromaštvo/bijedu na ovaj način.... čovjek će i dalje biti pogođen nevoljom na druge načine, u jednu ruku za svoju vlastitu dobrobit, ali u drugu ruku da bi se srce bližnjih pokrenulo ka pružanju pomoći (= da bi njegova nevolja kod bližnjih izazvala potrebu za pružanjem pomoći).... sa ciljem da ga gane, tako da se zapali iskra ljubavi, tako da se ljubav u potpunosti ne ohladi među ljudima....

I baš ti ljudi sa jako otvrdnutim srcima su cesto pogodeni nematerijalnim problemima, tako da moraju krenuti drugim putem ako žele primiti pomoc: njihov užitak zemaljskog vlasništva ce im biti oduzet.... ono što nisu htjeli dati da bi olakšali/ublažili nevolju drugih ljudi oni onda više nece biti u stanju sami uživati.... Materijalno osobno vlasništvo ce sada izgubiti svoju vrijednost i blažen je onaj koji se prema ovome odnosi na ispravan nacin.... koji ga sada dobrovoljno ustupa/prepušta sa ciljem da bi ga dao bližnjima koji su u nevolji/oskudici.... Blažena je osoba koja konacno osvaja/stice ljubav svojih bližnjih ljudskih bica kao rezultat dobrih djela, koja ce ga JEDINA pratiti u vjecnost.... onda njegova nevolja/tegoba nece za njegovu dušu biti bezuspješna.

AMEN

Contribuții la asigurări sociale....

Cât de des sunteți voi, oamenii, dependenți de ajutorul care vi se oferă și cât de des este posibil să îl oferiți în schimb, pentru că nicio ființă umană nu se poate baza doar pe ea însăși, fiecare are nevoie de ajutorul semenilor săi, așa cum fiecare se află în situații pentru a-și ajuta semenii. Cu toate acestea, oamenii se străduiesc să se facă complet independenți de aproapele lor și, de asemenea, să îndepărteze orice asistență de la ei înșiși.... Ei încearcă să reglementeze ceea ce ar trebui să fie ajutor voluntar conform legii, iar fiecare încearcă să extragă cel mai mare avantaj posibil pentru el însuși din această reglementare..... Ceea ce ar fi foarte valoros ca iubire altruistă față de aproapele pentru sufletul individului se transformă într-o contribuție involuntară și nu există niciun beneficiu pentru suflet atâta timp cât este eliminată orice activitate voluntară de iubire. Potrivit judecății umane, toate greutățile pământești ar putea fi astfel evitate de la oameni și aceasta este cu siguranță și aspirația celor care se simt responsabili de greutățile oamenilor, pentru că nu pot fi ascunse și îi împovărează.... Și atâta timp cât omenirea va fi lipsită de bunătate, astfel de eforturi vor fi o binecuvântare, în măsura în care oamenii nu vor pieri în mizerie.... Cu toate acestea, nivelul spiritual scăzut al oamenilor nu poate fi remediat prin aceasta, pentru că este nevoie de o activitate de iubire dezinteresată față de aproapele.... Oamenii trebuie să fie atinși de nevoia semenilor lor, astfel încât această iubire să se aprindă în ei.... Trebuie să existe o nevoie printre oameni de așa natură încât să stimuleze o persoană care este dispusă să iubească activitatea.... Ajutorul poate fi acordat semenilor în orice mod, prin încurajare reconfortantă, prin simpatie iubitoare, prin asistență energică.... Dar în viața omului este vorba mai ales de depășirea.... transformarea iubirii de sine în iubire altruistă față de aproapele. Ceea ce este de dorit pentru omul însuși, el trebuie să se detașeze de el însuși pentru a se oferi semenilor săi care au nevoie de el..... De aceea, bunurile sunt distribuite în mod inegal pentru a stimula tocmai această voință de a dărui, pentru că, în același timp, ființa umană poate exersa depășirea materiei și pentru că, astfel, își face cel mai mare dar atunci când se desprinde de bunurile materiale pentru a ușura nevoile semenilor săi.... Numai ceea ce este dat de bună voie va fi răsplătit din plin de ființa umană, deoarece numai voința liberă demonstrează iubire, în timp ce toate celelalte contribuții pe care ființa umană trebuie să le facă sunt complet lipsite de iubire, ba chiar pot mai degrabă să împietrească inima unei persoane care, prin urmare, reprimă orice dorință de a dărui în interiorul său, deoarece crede că a făcut suficient pentru binele semenilor săi. Dar oricât de mult ar încerca oamenii să atenueze dificultățile economice în acest fel.... nevoia se apropie totuși de ființa umană sub o altă formă, pe de o parte pentru propriul său beneficiu, dar pe de altă parte pentru a câștiga din nou inima semenilor săi... să o atingă pentru ca scânteia iubirii să se aprindă, pentru ca iubirea să nu se răcească complet printre oameni.... Și, adesea, tocmai oamenii care sunt afectați de nevoi de natură nematerială, ale căror inimi sunt atât de împietrite încât trebuie să urmeze o cale diferită dacă vor să fie ajutați: Sunt lipsiți de bucuria bunurilor pământești.... ceea ce nu au vrut să dea ei înșiși pentru a ușura nevoia altora, de care ei înșiși nu se mai pot bucura acum.... Materia își pierde acum valoarea, și binecuvântată este persoana care acum lucrează cu ea în mod corect.... care acum se leapădă de ea în mod voluntar pentru a o da semenilor săi nevoiași.... Ferice de cel care, în ultimele sale zile, câștigă prin fapte bune dragostea semenilor săi, care singuri îl vor urma în veșnicie.... Atunci nevoia lui nu a fost zadarnică pentru sufletul său....

Amin