• Back

RAZLIČITE SFERE U DUHOVNOM KRALJEVSTVU....

Odmah nakon fizičke smrti duša napušta tijelo i odlazi u duhovno kraljevstvo što, zavisno o njezinoj zrelosti, može biti blizu ili daleko od Zemlje. Ovo ne bi trebalo shvatiti u trodimenzionalnom smislu, udaljenost je rezultat različitosti između sfera koje istinski pripadaju duhovnom kraljevstvu pošto su one udaljene od i izvan zemaljsko-materijalnog svijeta i nezrela duša treba putovati dug put u vremenu prije nego pristigne u svjetlosne sfere. Usporedno, zrela duša pristigne u te sfere brzo poput munje nakon njezine fizičke smrti pošto ne iziskuje niti vrijeme niti prostor da bi se prevladala udaljenost od Zemlje do svjetlosnih sfera. Ona jedino treba snagu koju je njezino stanje zrelosti steklo.

Nesavršene duše, međutim, ne mogu sebe razdvojiti tako brzo od Zemlje, dijelom zbog toga jer su preslabe da bi sebe uzdignule a dijelom zato što su njihova osjetla i dalje priljubljena za zemaljske stvari. One ne žele napustiti Zemlju i tako ostaju blizu Zemlje jedno vrlo dugo vrijeme, uglavnom unutar okruženja koja su običavala okupirati tijekom njihovog života. Naknadno one niti ne mogu uvijek osjetiti njihovu promjenu iz zemaljskog u duhovno kraljevstvo. Njihovo okruženje njima i dalje izgleda zemaljsko i duše su često nesvjesne kako više nisu fizički žive. Usprkos tome, čudno im je kako više ne mogu uspostaviti vezu sa ljudima na Zemlji, da ih oni ne mogu čuti i da ih ljudi ignoriraju. Naračun ovog stanja oni postepeno postaju svjesni njihove situacije, počinju razumjeti kako više ne žive na Zemlji već da su onkraj/izvan Zemlje u duhovnom kraljevstvu. Ali sve dok je duša i dalje svjetovna ona sebe ne može udaljiti iz ovog okruženja; ona je i dalje uzemljena i to doživljava kao bolno stanje pošto je sve što žudi ili vjeruje kako posjeduje nedohvatno.

I sada ona polako treba prevladati njezinu žudnju za zemaljskim vlasništvima; jedino kada je u tome uspjela će se ona postepeno odmaknuti od Zemlje, sfere će početi izgledati drugačije, i zavisno o dušinoj zrelosti ona više neće vidjeti zemaljske već jedino duhovne tvorevine, to jest, duhovna vizija duše će biti sposobna vidjeti duhovne tvorevine koje nezrelo biće ne može vidjeti iako su one prisutne. Ali kada zrela duša ode sa Zemlje ona može smjesta razlikovati njezino okruženje u duhovnom kraljevstvu pošto je njezina zrelost ostvarila sposobnost duhovne vizije. Takva će duša također prepoznati duše koje sretne u onostranom dok su nezrele duše za to nesposobne, to jest, one jedino prepoznaju duše koje poput njih samih hodaju u tami, koje su u istom nesavršenom stanju. Međutim, svjetlosna bića su im nevidljiva, i čak kad ova prikriju njihovo svjetlo i približe im se oni ih ne mogu percipirati.... Duhovna se vizija razvija jedino tijekom određenog stanja zrelosti ali onda su duše također okružene sa svjetlom, dok su one koje su nesposobne vidjeti radi njihove nerazvijene duhovne vizije okružene sa duhovnom tamom.

Međutim, zemaljski predmeti za kojima žude su im vidljivi; usprkos tome oni su samo iluzije koje ne postoje u stvarnosti ali koje se pojavljuju uslijed dušine čežnje, da bi odmah opet nestali poput fatamorgane čim ih duša želi dodirnuti ili iskoristiti, jer njihova prolazna/nestalna priroda treba prisiliti dušu da razumije kako treba stremiti za vrijednostima koje su uzvišenije od vremenih zemaljskih vlasništava. Posljedično tome, ni jedno svjetlosno biće se neće približiti duši sve dok ona i dalje žudi takve svojine, pošto svjetovne duše neće slušati svjetlosna bića kada ona dođu zamaskirana da bi donijeli Evanđelje. U ovoj situaciji one jedino mogu biti pomognute molitvom drugog ljudskog bića, jedino onda će se one okrenuti od materije i potražiti alternativu u duhovnom carstvu. Onda će ih bića koja su voljna pomoći susresti, podučiti ih i usmjeriti ih ka putu uzlaza. A što voljnije prihvate instrukcije svjetlosnih bića to će prije steći duhovnu viziju i tako su izbavljeni iz tame.... oni su ušli u sfere gdje mogu primiti i dati svjetlo. Putovali su putem koji može uzeti kratko ali također jako dugo vrijeme, zavisno o dušinom nastojanju za materijalnim vlasništvima koje ju drže priljubljenu uz Zemlju dok ne izgube svoju privlačnost, i onda su od strane svjetlosnih bića upoznati sa čistom istinom kako bi radili za kraljevstvo Božje u onostranom time što će dijeliti znanje sa potrebitim dušama koje i dalje žive u duhovnoj tami.

AMEN

Sfere diferite în domeniul spiritual

Imediat după moartea trupului, sufletul părăsește trupul și plutește în împărăția spirituală, care, în funcție de starea sa de maturitate, poate fi aproape sau departe de Pământ. Acest lucru nu trebuie înțeles din punct de vedere spațial, ci distanța rezultă din diferența sferelor, care aparțin toate împărăției spirituale, deoarece ele se află la distanță și în afara lumii pământești-materiale, iar sufletul, care este încă imatur, trebuie să parcurgă un drum foarte lung în timp înainte de a ajunge la sferele de lumină. Un suflet matur, pe de altă parte, este transferat în aceste sfere într-o clipă după moartea sa fizică, deoarece nu are nevoie nici de timp, nici de spațiu pentru a depăși distanța de la Pământ în sferele de lumină. Doar forța pe care i-a dat-o starea de maturitate a sufletului îi este suficientă pentru aceasta. Sufletele imperfecte, pe de altă parte, nu sunt capabile să se despartă atât de repede de Pământ, pentru că odată sunt neputincioase să se înalțe în sus, iar apoi sunt, de asemenea legate cu simțurile lor de lucrurile pământești. Ele nu vor să părăsească Pământul și astfel rămân mult timp aproape de Pământ, mai ales în mediul pe care l-au numit al lor în timpul vieții. În consecință, ele nu simt imediat trecerea de la împărăția pământească la cea spirituală. Pentru că locuința lor li se pare încă pământească și adesea sufletele nu sunt conștiente că nu mai au viața lor fizică. Dar le înstrăinează faptul că nu mai pot stabili contacte cu oamenii de pe Pământ, că nu se pot face auzite și că sunt lăsate neobservate de oameni. Această împrejurare le determină încet-încet să își dea seama de situația lor, să conștientizeze că nu mai locuiesc pe Pământ, ci dincolo de el, în împărăția spirituală. Cu toate acestea, atâta timp cât sufletul are încă o mentalitate pământeană, el este incapabil să se îndepărteze de acest mediu; el este încă legat de Pământ și această stare este chinuitoare pentru el, deoarece tot ceea ce dorește sau crede că posedă îi este inaccesibil. Și acum ar trebui să învingă încet-încet dorința pentru bunurile pământești; abia atunci când a reușit să facă acest lucru se îndepărtează din ce în ce mai mult de Pământ, sferele capătă o altă formă, ochiul nu mai vede creații pământești, ci doar spirituale, în funcție de starea de maturitate a sufletului, adică ochiul spiritual al sufletului este capabil să vadă lucruri spirituale pe care ființa imperfectă nu le poate vedea, deși sunt prezente. Cu toate acestea, dacă un suflet mai matur pleacă de pe Pământ, atunci el va putea distinge imediat împrejurimile sale din împărăția spirituală, deoarece ochiul spiritual are această capacitate ca urmare a maturității sufletului său. Un astfel de suflet va recunoaște și sufletele pe care le întâlnește în lumea de dincolo, în timp ce, dimpotrivă, sufletele imature nu sunt în măsură să facă acest lucru, adică recunosc doar sufletele celor care, la fel, trăiesc în întuneric, care se află, prin urmare, în aceeași stare imperfectă. Cu toate acestea, ființele pline de lumină sunt invizibile pentru ele și chiar dacă se apropie de ele în voalarea luminii lor, ele nu le recunosc....

Ochiul spiritual nu se deschide decât într-o anumită stare de maturitate, dar atunci sufletele sunt și ele înconjurate de lumină, în timp ce întunericul spiritual înconjoară sufletele care nu pot vedea nimic, deoarece vederea spirituală le este încă închisă. Lucrurile pământești, pe de altă parte, sunt vizibile în fața ochilor lor în funcție de dorința lor; acestea sunt însă doar iluzii care nu există în realitate, ci îi apar prin dorința sufletului pentru ca, totuși, să dispară ca o umbră de îndată ce sufletul vrea să le apuce și să le folosească, căci sufletul ar trebui să recunoască din tranzitivitatea lor că trebuie să tindă spre ceva mai înalt decât bunurile pământești care se estompează. Astfel, atâta timp cât sufletul încă mai dorește așa ceva, nici ființele de lumină nu se vor apropia de el, căci sufletele cu mentalitate materială nu vor asculta cuvintele ființelor de lumină dacă acestea vin în acoperământul lor și vor să le aducă Evanghelia. Ele pot fi ajutate în această situație doar prin rugăciunea unei persoane, abia atunci se vor îndepărta de materie, iar apoi vor căuta un subtitut în împărăția spirituală. Vin în întâmpinarea lor ființe dispuse să ajute, care le instruiesc și le arată calea de ascensiune. Și cu cât acceptă cu mai multă bunăvoință instrucțiunile ființelor de lumină, cu atât mai repede li se deschide ochiul spiritual, iar ele sunt acum răpite din întuneric.... au intrat în sfere în care li se permite să primească lumină și să dea lumină. Ele au parcurs calea, care poate dura puțin, dar și foarte mult timp, în funcție de persistența sufletului în lupta pentru bunurile materiale care îl țin legat de Pământ până la depășirea lor, pentru a putea fi acum introdus în adevărul pur de către ființele de lumină, pentru a putea acum să lucreze în lumea de dincolo pentru Împărăția lui Dumnezeu, prin sufletul care distribuie acum cunoștințele sufletelor nevoiașe care încă mai pășesc în întunericul spiritului....

Amin