• Back

SAMONADVLADAVANJE.... OSNAŽENA VOLJA.... KRISTOV ČIN SPASENJA....

Prije Kristove smrti na Križu, Božji protivnik je imao veliku vlast nad voljom čovjeka, a ova se moć očitovala tako da ljudi nisu bili u stanju voditi način života u Ljubavi, ako nisu bili na iznimno intimno povezani s Bogom. Iskušenja kroz svijet su uvijek bila prevelika, a njihova volja preslaba da im se odupre. Ovo je još i danas njegovo oružje, da Božji protivnik nastoji oslabiti volju ljudi kroz užitke svijeta, a on ima potpuni uspjeh kod onih koji se uzdaju u njihovu vlastitu snagu, koji vjeruju da ne trebaju pomoć odozgor, koji ne vjeruju u Isusa Krista i Njegovo Djelo Otkupljenja, a otuda Ga niti ne mole za Njegovu milost, za Njegovu pomoć, koja im donosi povećanu volju. Bez Isusa Krista ljudi su još uvijek u potpunosti pod njegovom vlašću, od koje se nisu u stanju osloboditi, osim ako iskreno zazovu Boga za pomoć, onda će međutim oni također uskoro naučiti prepoznati značenje Djela Otkupljenja, i Isusa Krista Osobno kao Spasitelja cijelog čovječanstva, i onda će oni također svjesno iskoristiti milosti Djela Otkupljenja. Put naviše će im postati lagan, jer gdje je volja, tamo je također i snaga za izvršenje.... Oslabljena volja međutim, ima samo snagu činiti stvari koje vode u propast, a ova snaga mu dolazi odozdol, odnosno on koristi životnu snagu za zla djela, a jačanje ove životne snage će mu biti dostavljeno od Božjeg protivnika. Tako čovjek sa slabom voljom nije u zajedništvu s Bogom, nego sa Njegovim protivnikom, i ne može se osloboditi opčinjenosti potonjim, osim ako on zazove Boga za pomoć, koja mu je dodijeljena kao milost Djela Otkupljenja Isusa Krista. Posljedično, priznavanje Djela Otkupljenja mora biti prvi uvjet, inače čovjek ne može iskoristiti ovu milost. U vjeri u Djelo Otkupljenja, čovjek može ostvariti velike stvari, jer će njegova volja doživjeti snaženje, koje ga čini sposobnom za sve, ako on duboko vjeruje, budući se snaga volje koju je Isus Krist prekomjerno posjedovao njemu prenosi, on se može osloboditi moći protivnika, može stremiti k Bogu bez da bude ugrabljen nazad od ove moći. I on postiže svoj cilj, čak i kada mu brojne kušnje otežavaju njegovo nastojanje, ali on im pruža otpor, jer je njegova volja snažna, a odgovarajuća i dostava snage koju je Isus Krist Svojom smrću na Križu stekao za ljude, koji vjeruju u Njega i svjesno se koriste milostima Djela Otkupljenja.

AMEN

Învingerea de sine.... Voință întărită.... Lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos....

Înainte de răstignirea lui Hristos, adversarul lui Dumnezeu avea o mare putere asupra voinței ființei umane, iar această putere se manifesta prin incapacitatea oamenilor de a trăi o viață de iubire dacă nu erau uniți în mod excepțional de intim cu Dumnezeu. Ispitele lumii au fost întotdeauna prea mari, iar voința lor prea slabă pentru a le rezista. Aceasta este arma lui chiar și acum, că adversarul lui Dumnezeu caută să slăbească voința oamenilor prin plăcerile lumii și are succes deplin cu cei care se încred în propriile lor forțe, care nu cred că au nevoie de ajutor de Sus, care nu cred în Iisus Hristos și în actul Său de mântuire și, prin urmare, nu Îi cer harul Său, ajutorul Său, care le aduce o voință sporită. Fără Iisus Hristos, oamenii sunt încă complet sub controlul Lui, de care nu se pot elibera decât dacă Îi cer sincer ajutorul lui Dumnezeu, dar atunci vor învăța și ei curând să recunoască semnificația actului de Mântuire și pe Iisus Hristos Însuși ca Mântuitor al întregii omeniri, și atunci se vor folosi în mod conștient și de binecuvântările actului de Mântuire. Calea ascensiunii va deveni ușoară pentru ei, căci acolo unde există voință există și puterea de a realiza.... Dar voința slăbită are doar puterea de a face lucruri care duc la abis, iar această putere îi vine de jos, adică își folosește vitalitatea pentru fapte rele, iar întărirea acestei vitalități îi este furnizată de adversarul lui Dumnezeu. Astfel, ființa umană cu voință slabă nu este în unire cu Dumnezeu, ci cu adversarul său și nu se poate elibera de captivitatea acestuia decât dacă apelează la ajutorul lui Dumnezeu, care îi este acordat ca har al actului de mântuire al lui Iisus Hristos. În consecință, recunoașterea actului de Mântuire trebuie să fie prima condiție, altfel ființa umană nu se poate prevala de acest har. În credința în actul de Mântuire, omul poate realiza lucruri mari, căci voința sa va cunoaște o întărire care îi permite să facă totul dacă crede profund, căci forța voinței, pe care Iisus Hristos o poseda din belșug, i se comunică, se poate elibera de puterea adversarului, poate tinde spre Dumnezeu fără a fi trasă înapoi de această putere. Și el ajunge la țelul său chiar dacă numeroase ispite îi îngreunează strădania, dar le rezistă pentru că voința sa este puternică și, în consecință, și rezerva de putere pe care Iisus Hristos a dobândit-o prin moartea Sa pe cruce pentru oamenii care cred în El și se folosesc în mod conștient de binecuvântările actului de mântuire....

Amin