• Back

NELJUBAV(NOST).... BORBA SVIJETA PROTIV UČENJA LJUBAVI....

Svjetovno ponašanje čovječanstva ne može se uskladiti sa učenjem Krista, jer ono traži djelovanje Ljubavi, ono zahtjeva život (jednog) za drugoga, zahtjeva odnos ljudi među sobom kao brata prema bratu. No ljudi sadašnjice međusobno su neprijateljski nastrojeni jedni prema drugima, često vanjski naklonjeni jedni drugima, no u srcu uvijek jedino usmjereni na vlastitu korist, smatrajući bližnjega protivnikom, jer se putem njega osjećaju oštećeno ili u nedostatku.

Čovječanstvo je lišeno svake Ljubavi, i stoga je ono protiv Kršćanstva, protiv Božanskog učenja Ljubavi koje više ne želi slijediti. Jer, prakticirati Ljubav za ljude znači nadvladavanje, znači odvajanje od materije, zapostavljanje vlastitih želja i strasti, žrtvovanje onoga što je čovjeku drago..... Treba se boriti protiv samo-ljublja, čovjek se mora odgajati prema nezahtjevnosti kako bi time mogao služiti bližnjemu da mu pruži ono što sebi uskrati. To je žrtva koja jedino može biti prinešena iz Ljubavi, stoga Ljubav mora biti prakticirana..... No samo još rijetko čovjek za bližnjega prinosi ovu žrtvu.....

Svatko misli samo na sebe, i stoga mu je učenje Krista nelagodno, i on se pridružuje namjeri da se ono iskorijeni..... Gdje je ne-Ljubav(nost), tamo će se bez razmišljanja voditi borba protiv Božanskog učenja Ljubavi. A ne-Ljubav(nost) je rasprostranjena čitavim svijetom, ljudi nadmašuju jedni druge u užasima koje nanose jedni drugima, tako da se cijeli svijet može nazvati krivim za velike svjetske događaje koji su za izvorište imali samo neljubav čovječanstva i koji za sobom povlače još veću ne-ljubavi stoga to mora biti označeno kao djelovanje pakla, djelovanje demonskih sila.

Ali ljudi ne prepoznaju duhovno dno u kojem se nalaze. Promatraju samo čisto vanjsko djelovanje svjetskih događaja, a ne stanje duha onih koji svojom velikom ne-ljubavnošću i svoje bližnje potiču na ne-ljubavne postupke. I sve dok to zlo nije prepoznato, ono niti ne može biti popravljeno; sve dok čovjek ne-Ljubav(nost) ne prepozna kao najveće zlo, neće se truditi živjeti u Ljubavi, znači davati je bližnjima.....

Tako dakle neće niti priznavati učenje Krista, odbijati će ga, jer mu to njegovo slijeđenje zemaljski ne donosi nikakvu korist. A u skladu s tim će biti i njegovi postupci..... Ljubav će opet biti potisnuta, a posljedica će biti samo povišena ne-Ljubavnost..... Čovjek će težiti uništenju drugog čovjeka, bit’ će razuzdan, više neće znati razlikovati pravdu od nepravde i stoga će se nadmašivati u tvrdoći i jezivosti, a sva Ljubav će se ohladiti i duhovno (pre-)nisko stanje spustit će se do kraja, a svijet bez Ljubavi ne može opstati, on je osuđen na propast i s njim sve što se samo ne trudi spasiti putem Ljubavi.....

AMEN

Lipsa de iubire.... Lupta lumii împotriva învățăturii iubirii....

Comportamentul omenirii nu poate fi pus în armonie cu învățătura lui Hristos, pentru că ea cere o activitate iubitoare, cere o viață pentru celălalt, cere o relație între oameni ca cea de la frate la frate. Dar oamenii din zilele noastre sunt cu toții ostili unii față de alții, deseori în aparență se susțin unii pe alții, dar în inima lor se gândesc doar la propriul avantaj și îi consideră pe semenii lor drept adversari, pentru că se simt lezați sau dezavantajați de ei. Umanitatea este lipsită de orice iubire și de aceea se opune și creștinismului, învățătura divină a iubirii, pe care nu mai vrea să o urmeze. Pentru că a practica iubirea înseamnă pentru oameni o depășire, înseamnă o despărțire de materie, o lăsare la o parte a propriilor dorințe și pofte, un sacrificiu a ceea ce este drag omului.... Iubirea de ego trebuie combătută, ființa umană trebuie să se educe pentru a fi lipsită de pretenții, pentru a putea servi semenilor săi, oferindu-le ceea ce el însuși își dăruiește. Acesta este un sacrificiu care nu poate fi făcut decât din iubire și, prin urmare, iubirea trebuie să fie practicată..... Cu toate acestea, doar rareori o persoană mai face acest sacrificiu pentru semenii săi.... Fiecare se gândește doar la el însuși și, prin urmare, învățătura lui Hristos este incomodă pentru el și este de acord cu planul oamenilor de a o eradica.... Acolo unde există lipsă de bunătate, acolo se va duce fără ezitare lupta împotriva învățăturii divine a iubirii. Iar lipsa de bunătate se răspândește în întreaga lume, oamenii se întrec unii pe alții în cruzimea pe care o exercită asupra semenilor lor și, astfel, întreaga lume este vinovată pentru marele eveniment mondial care a început doar cu lipsa de bunătate a omenirii și care are ca rezultat o lipsă de bunătate tot mai mare și, prin urmare, trebuie descrisă ca fiind lucrarea iadului, ca fiind lucrarea forțelor demonice. Iar oamenii nu recunosc nivelul spiritual scăzut în care se află. Ei se uită doar la efectele pur exterioare ale evenimentelor lumii, dar nu și la starea spirituală a celor care, prin marea lor lipsă de bunătate, îi determină și pe semenii lor să acționeze cu lipsă de bunătate. Și atâta timp cât această stare de lucruri nu este recunoscută, ea nu poate fi remediată; atâta timp cât o persoană nu recunoaște lipsa de bunătate ca fiind cel mai mare rău, ea nu va face nici un efort pentru a trăi în iubire, adică pentru a o dărui semenilor săi..... Și astfel, nici el nu va aproba învățătura lui Hristos, o va respinge pentru că urmarea ei nu-i va aduce niciun avantaj pământesc. Dar acțiunile sale vor fi în consecință.... dragostea va fi din nou suprimată și rezultatul va fi doar o mai mare lipsă de bunăvoință.... o persoană se va strădui să îi distrugă pe ceilalți, nu va cunoaște nicio inhibiție, nu va mai putea distinge între bine și rău și, prin urmare, se va întrece pe sine în duritate și cruzime, iar toată iubirea se va răci și nivelul spiritual scăzut se va prăbuși la extrem, iar o lume fără iubire nu poate exista, este condamnată și odată cu ea tot ceea ce nu caută să se răscumpere prin iubire....

Amin