• Back

NAGONI PRED-STADIJA PRESUDNI SU ZA KARAKTER....

Sadašnja faza ljudskog postojanja približno je jednaka stanju duhovnoga u svakoj izvanjskoj formi, i doista će se suština [[(entitet, bit, postojanje)]] uvijek trebati boriti sa otporima, koji su u njoj još najmoćnije prisutni, tako da se čovjek u zemaljskom postojanju mora boriti protiv loših nagona u sebi. Oni su sada izuzetno snažno razvijeni, što više je postojanje [[(entitet, bit, suština)]] imalo priliku sebe iživljavati u pripremnom stadiju. Ti nagoni pred-stadija sada također otiskuju svoj pečat postojanju, odnosno, čovjek se sada mora posebno snažno boriti protiv takvih nagona.... dok čovjek koji je prethodno voljno izvršio svoj zadatak, i posljedično se već nalazi u izvjesnom stanju zrelosti, uživa lakši način života. Volja da služi, suštinu čini sukladno tome slobodnom, čak i ako je još zatvorena u jednom omotaču. A ova, sada neopiruća suština, oživljava jednu formu, koja čak i izvana već nosi obilježje voljnosti bića. Stoga će izvanjska forma uvijek biti takva, da se već otuda može zaključiti stupanj zrelosti duše. U utjelovljenju kao čovjek, sada će se udružiti uvijek takve duševne supstance koje imaju istu suštinu; odgovarajuće će sada biti i borbe na Zemlji, jer su ujedinjene mnoge duševne supstance i na biće utječu na potpuno isti način kao i u prijašnjoj formi. Što prije biće nauči prevladati svoje nedostatke, to manji će otpor ono pružati, i tako može već u pred-stadijima biti strpljivo, voljno i revno.... No ukoliko ono u sebi zadrži neki nagon, onda će i kao čovjek trebati jednako trpjeti pod njim, a to je presudno za njegov karakter.

AMEN

Instinctele din etapele preliminare determină caracterul....

Faza actuală a existenței ființei umane este aproximativ aceeași cu starea de spiritualitate în orice formă exterioară și, într-adevăr, ființa va trebui să lupte întotdeauna cu rezistențele care sunt încă mai puternic prezente în ea, astfel încât, prin urmare, ființa umană trebuie să lupte în existența pământească împotriva instinctelor rele din ea însăși. Acestea sunt acum extraordinar de puternic dezvoltate, cu atât mai mult cu cât ființa a avut ocazia să se desprindă de ele într-un stadiu preliminar. Aceste instincte din stadiile preliminare își lasă acum amprenta și asupra ființei, adică ființa umană trebuie acum să lupte deosebit de puternic împotriva unor astfel de instincte, în timp ce ființa umană care și-a îndeplinit de bunăvoie sarcina înainte, se bucură de un mod de viață mai ușor și care, în consecință, se află deja într-o anumită stare de maturitate. Voința de a servi face ca ființa să fie în mod corespunzător liberă, chiar dacă este încă închisă într-un înveliș. Iar această ființă, acum nerezistentă, va anima o formă care, de asemenea, poartă deja în exterior semnul voinței ființei. Forma exterioară va fi, prin urmare, întotdeauna de așa natură încât din ea se poate deja concluziona gradul de maturitate al sufletului. În întruparea ca ființă umană se vor uni întotdeauna astfel de substanțe sufletești care au aceeași natură; dar și lupta pe Pământ va fi în consecință, deoarece multe substanțe sufletești se unesc și influențează ființa exact în același mod ca și în forma anterioară. Cu cât ființa învață mai repede să-și depășească defectele, cu atât mai puțin se va împotrivi și astfel poate fi deja răbdătoare, binevoitoare și dornică în etapele preliminare.... Dacă, totuși, are un instinct în sine, va trebui să sufere de același lucru ca și o ființă umană, iar acest lucru îi determină caracterul.

Amin