• Retour

« A l’origine était le Verbe….»

Je veux souligner toujours de nouveau une chose, c’est que Je Suis la Parole de toute Éternité. La Parole était Dieu. Et la Parole était à l’origine avec Dieu. Comment devez-vous comprendre cela ? Moi-même Je Suis tout en tout, parce que tout ce qui existe est Force rayonnée, à laquelle J'ai donné la Vie. J'ai créé des êtres du même genre que Moi-Même dans leur substance d’Ur ; ils étaient comme Je Suis Moi-Même : une Divine Force d'Amour. Et avec ces êtres J'étais depuis le début en contact par « la Parole ». Donc la Parole était à « l’Origine », lorsque les êtres ont été appelés par Moi à la vie. Avant il n’existait rien qui pouvait entendre Ma Parole, bien que J'ai toujours et éternellement porté en Moi la Parole, parce que Je Suis un Être auto-conscient, pensant, qui a mis en Acte Sa Volonté et donc pouvait créer ce qui tournoyait en Lui comme Idée ou bien Pensée. Maintenant, les êtres qui étaient procédés de Ma Force, ont certes été procédés de Ma Force, ils étaient certes externalisés de Moi comme êtres autonomes, mais Je suis resté avec eux en constant contact à travers « Ma Parole ». Je leur parlais, ils Me comprenaient et ils étaient donc incommensurablement bienheureux. Moi-même J'étais la Parole, parce que même s’ils n’étaient pas en mesure de Me voir, Ma Parole leur prouvait Mon Existence, ils savaient qu'il procédait de l'Être qui les avait créés et Qui les aimait outre mesure puissamment. Ma Parole était la vraie Vie en eux, elle était le Courant de Force qui leur affluait sans interruption, qui leur offrait la connaissance la plus sublime, parce qu'à travers Ma Parole tout est devenu compréhensible pour eux. Ils saisissaient toutes les liaisons, ils savaient qu’ils provenaient de la Force d’Ur, et ils étaient en liaison avec cette Force d’Ur parce qu'ils l’entendaient, et la côtoyait dans un Amour infini à travers la Parole. J'Étais la Parole Même, laquelle se manifestait seulement vis-à-vis de ces créatures que J'appelais à la vie. Et pour ces êtres il existait donc un début, alors que Moi-même Je Suis Éternel. Mais pour ces êtres créés par Moi il n’existe aucune fin. Ils subsisteront dans toute l'Éternité, et leur plus grande Béatitude consistera dans le fait de M'expérimenter Moi-Même à travers la Parole, d’être interpelés par Moi et de pouvoir mener un échange bienheureux. Mais une grande partie des êtres créés se sont joués de la Grâce et de la Béatitude d’entendre Ma Parole, parce qu'ils ont repoussé le Courant de Ma Force d'Amour et devenaient incapables de M’entendre parce qu'ils s'étaient éloignés de Moi et empêchaient tout échange à travers la Parole, ils se fermaient et devenaient des êtres morts, parce qu'ils n'avaient plus aucun lien avec Moi. Et ils ont même perdu la Béatitude que leur préparait seulement Mon Rayonnement d'Amour devenu forme, Ma Parole. L'intime lien avec Moi a aussi irrévocablement pour conséquence de faire résonner Ma Parole, mais l'éloignement de Moi doit toujours avoir pour signification le fait de faire devenir muette Ma Manifestation d'Amour, Ma Parole. Mais l'être ne finira jamais dans l’éternité, et il sera bienheureux toujours seulement lorsqu’il peut entendre Ma Parole, ou bien aussi Moi-même Qui Suis la Parole, et seulement Ma Présence apporte la Béatitude à l'être, et Ma Présence se montrera toujours lorsque l'être peut M’entendre. Et ce que Je lui dis, le rendra incommensurablement heureux, parce que cela lui offre la Lumière la plus claire, la connaissance de son origine et la reconnaissance de Mon Être, de Mon Action et de Mon Règne dans l'Infinité entière. Un tel savoir rend heureux l'être, en particulier lorsqu’il s'est trouvé auparavant dans un état ignorant, il a été séparé de Moi pendant longtemps lorsqu’il M’a abandonné et qu’en tant qu’être isolé il renonça à tout lien avec Moi et donc il était malheureux. Dès qu'il peut de nouveau entendre Ma Parole comme cela était dans le début, il est de nouveau à appeler bienheureux, parce qu’entendre Ma parole montre aussi Ma Présence et celle-ci prouve que l'être s'approche de nouveau de son état d’Ur, comme il était au début, que de nouveau il est devenu la créature divine qui était procédée de Moi dans toute la perfection, parce que Mon très grand Amour l'a appelée à la vie pour pouvoir la rendre heureuse dans l’éternité. L'étroit lien avec Moi est montré seulement à travers la possibilité d’entendre Ma Parole, parce que là où résonne la Parole, là Je Suis Moi-Même, car Je Suis la « Parole » de l'Éternité. Et Je veux transférer toutes Mes Pensées, Ma Volonté et Mes Actes sur Mes créatures, et cela se produit toujours seulement à travers la Parole, à travers le contact entre l'être et Moi, ce qui rend possible que Ma Parole résonne. Et cette Parole est à nouveau Ma Pensée exprimée sous une forme issue de Moi. Je veux faire participer Mes créatures à toutes Mes Pensées, Ma Volonté et Mes Actes, et donc à elles Ma Parole afflue et dans cela les êtres trouvent leur bonheur, ils peuvent se soumettre entièrement à Ma Volonté, car ils ont en eux la même pensée et volonté et ils sont de toute façon des êtres totalement libres, autonomes, qui ne se trouvent pas sous Ma contrainte et malgré cela ils ne pense pas et veulent pas autrement, parce que de nouveau ils ont atteint le degré de la perfection, dans lequel ils étaient au début. Seulement la plus intime liaison avec Moi leur permet d’entendre Ma Parole, mais celle-ci garantit ensuite à l'être la Béatitude et une Vie éternelle.

Amen

"La început a fost Cuvântul...."

Un lucru pe care vreau să-l subliniez din nou și din nou, că Eu sunt Cuvântul din eternitate.... Eu sunt Cuvântul.... Dar a fost Cuvântul la început cu Dumnezeu.... Cum vreți să înțelegeți acest lucru? Eu însumi sunt totul în toate, căci tot ce există este puterea emanată căreia i-am dat viață.... Am creat ființe de același fel pentru Mine, care în substanța lor originară erau la fel ca Mine Însumi: puterea divină a iubirii.... Și am fost în contact cu aceste ființe încă de la început prin "Cuvânt".... Așadar, Cuvântul era la "început".... când ființele au fost chemate la existență de către Mine.... Înainte de asta nu a existat nimic care să poată auzi Cuvântul Meu, deși am purtat întotdeauna și pentru totdeauna Cuvântul în Mine, pentru că Eu sunt o Ființă conștientă de sine, care gândește, care și-a pus voința în acțiune și astfel a putut crea tot ceea ce a avut în minte ca idee sau gând.... Ființele, care au apărut din forța Mea, erau cu siguranță exteriorizate de Mine ca fiind independente, însă am rămas în contact permanent cu ele prin "Cuvântul Meu"..... Eu le-am vorbit, ele M-au înțeles și de aceea au fost nespus de binecuvântate.... Eu Însumi eram Cuvântul, căci, deși nu Mă puteau vedea, Cuvântul Meu le dovedea totuși existența Mea, ele știau că acesta emana de la Ființa care îi crease și care le iubea în mod suprem. Acest Cuvânt al Meu a fost viața reală din ele, a fost fluxul inexorabil de putere care le-a dat realizarea supremă, căci prin Cuvântul Meu totul a devenit inteligibil pentru ele, au înțeles toate corelațiile, au cunoscut puterea elementară din care au ieșit și au fost în contact permanent cu această putere elementară, căci au auzit-o, care a comunicat cu ele în iubire infinită prin Cuvânt.... Eram Cuvântul Însuși, care, totuși, nu se exprima decât pentru acele creaturi pe care le chemam în ființă.... Și astfel, pentru aceste ființe a existat un început, în timp ce Eu sunt Eu Însumi din eternitate.... Dar nu există sfârșit pentru ființele create de Mine.... Ele vor continua să existe pentru eternitate, iar cea mai mare fericire a lor va consta întotdeauna în a Mă experimenta pe Mine Însumi prin Cuvântul Meu, în a fi abordate de Mine și în a putea avea un schimb fericit. Cu toate acestea, o mare parte din ființele create și-au refuzat harul și fericirea de a auzi Cuvântul Meu, pentru că au respins fluxul Meu de iubire și au devenit incapabile să Mă audă, deoarece s-au îndepărtat de Mine și au împiedicat orice schimb prin Cuvânt, s-au închis în sine și au devenit ființe moarte, deoarece nu mai aveau nicio legătură cu Mine....Și au pierdut de asemenea toată fericirea pe care doar iluminarea Mea de iubire, care devenise formă....Cuvântul Meu.... le pregătise. Legătura intimă cu Mine are ca rezultat irevocabil și răsunetul Cuvântului Meu, însă întoarcerea de la Mine trebuie să fie întotdeauna sinonimă cu reducerea la tăcere a expresiei iubirii Mele, a Cuvântului Meu.... Dar ființa nu se va sfârși niciodată, dar va fi fericită doar dacă poate auzi Cuvântul Meu, sau de asemenea: Eu Însumi sunt Cuvântul, și doar prezența Mea oferă ființei fericire, iar prezența Mea se va dovedi întotdeauna prin capacitatea ființei de a Mă auzi.... Iar ceea ce îi spun va face ființa extrem de fericită, pentru că îi oferă cea mai strălucitoare lumină, recunoașterea originii sale și recunoașterea Ființei Mele, a activității și lucrării Mele în tot infinitul..... O astfel de cunoaștere face ființa fericită, mai ales dacă a fost într-o stare de ignoranță pentru o lungă perioadă de timp înainte, dacă a fost separată de Mine pentru o lungă perioadă de timp și, ca ființă izolată, a renunțat la orice legătură cu Mine și, prin urmare, a fost de asemenea nefericită. De îndată ce poate auzi din nou Cuvântul Meu, așa cum a fost la început, ea poate fi numită din nou fericită, pentru că auzirea Cuvântului Meu dovedește prezența Mea, iar prezența Mea dovedește că ființa se apropie din nou de starea inițială, așa cum a fost la început.... că a redevenit creatura divină, care a ieșit din Mine în toată perfecțiunea, care a chemat la existență iubirea Mea extrem de mare pentru a o putea face fericită pentru totdeauna. Legătura strânsă cu Mine se dovedește doar prin ascultarea Cuvântului Meu, căci acolo unde sună Cuvântul, Eu Însumi Sunt, Care sunt "Cuvântul" din eternitate..... Vreau să-Mi transfer toată gândirea, voința și activitatea în creațiile Mele vii, iar acest lucru nu se întâmplă decât prin intermediul Cuvântului, prin contactul dintre ființă și Mine, care face posibil răsunetul Cuvântului. Și acest Cuvânt este din nou gândul de la Mine, modelat în formă.... Vreau ca toate creațiile Mele vii să participe la toate gândurile, voința și activitatea Mea și, prin urmare, Cuvântul Meu curge către ele, iar ființele își găsesc fericirea în faptul că li se permite să se supună complet voinței Mele, că au aceeași gândire și voință în ele însele și că sunt totuși ființe complet libere, independente, care nu se află sub constrângerea Mea și totuși nu gândesc și nu doresc altfel, pentru că au ajuns din nou la gradul de perfecțiune în care se aflau la început.. Doar cea mai intimă legătură cu Mine îi va permite să audă și Cuvântul Meu, dar chiar și atunci aceasta îi va garanta ființei beatitudinea și viața veșnică....

Amin