• Retour

La foi dans une continuation de vie de l'âme

Ah si les hommes voulaient seulement croire que leur âme, leur vrai « je », est immortelle, s'ils voulaient croire que l'âme de l’homme sur cette Terre se prépare toute seule son sort dans le Royaume de l'au-delà, lorsqu’elle abandonne son corps terrestre. Les hommes se repentiront un jour de l'indifférence envers leur futur sort, parce qu'un jour ils arriveront à la connaissance de ce qu'ils ont manqué dans la vie terrestre, de ce qu'ils auraient pu atteindre, s'ils avaient cru aux Avertissements et aux mises en garde que Je leur fais arriver sur la Terre toujours de nouveau. Le grand mal envers leur sort futur est l'indifférence, et celui-ci menace de faire tomber beaucoup d'hommes dans l'abîme. Et donc à eux il doit toujours de nouveau être indiqué qu'il existe une continuation de la vie après la mort, qu’ils ne peuvent pas disparaître, même s’ils doivent déposer leur corps terrestre, leurs pensées doivent être tournées vers ce temps qui viendra aussi sûrement qu’un jour suit l’autre. Alors ils vivraient de manière plus responsable si seulement ils pouvaient conquérir la foi dans une continuation de la vie après la mort. Même cela ne peut pas leur être prouvé, ils peuvent seulement croire, mais ils peuvent conquérir une foi convaincue s'ils réfléchissent et se posent la question du vrai but de leur vie terrestre. Il suffirait seulement d’une pensée tournée vers le spirituel pour qu'il leur soit donné une réponse mentale du Royaume qui est la vraie Patrie de l'âme. Mais l'homme doit envoyer ces pensées interrogatives dans la libre volonté, parce qu'il ne peut pas être poussé par la force dans de telles pensées spirituelles. Mais il suffit de la moindre poussée pour qu’il s’interroge et cela aura certainement seulement des conséquences bonnes. Pour cette raison l'homme doit souvent être frappé de pertes sensibles qui peuvent concerner tout ce qu’il aime, des possessions terrestres ou même des personnes chères dont la perte peut le stimuler à de telles pensées. Et alors même des lourds coups du destin sont pour lui une bénédiction, lorsqu’ils guident les pensées de l'homme sur des rails spirituels et maintenant des forces spirituelles peuvent intervenir en cherchant à l'instruire. Et lorsqu’on demande à un homme s'il croit fermement dans une continuation de la vie de l'âme, il en doutera souvent, même lorsqu’il a été instruit dans l'église sur cela, et s’il ne l'a pas déjà ouvertement contredit. Mais il lui manque la conviction intérieure, et cela le rend indifférent à son chemin de vie alors qu’il devrait être orienté vers le Royaume spirituel. Mais des vicissitudes s'approchent toujours de nouveau de l'homme et elles doivent et peuvent orienter ses pensées sur la fin qui est certaine et qui de toute façon ne signifie aucunement la fin pour son âme. Et des enseignements sous forme de conversation ou d’écrits lui arriveront toujours de nouveau, et il pourra de toute façon les accepter ou les refuser selon sa libre volonté. Et la perte de biens terrestres peut rendre l'homme réfléchi, de sorte qu’il se demande si la possession de ceux-ci est le vrai but de l'existence terrestre. Et alors il y a aussi la possibilité qu'il change ses pensées ; alors il est possible qu'il ne considère pas comme exclue une continuation de la vie après la mort, et maintenant il mène consciemment son chemin de vie, parce qu'il sent qu'il devra un jour en rendre compte. Et alors la certitude que la vie n'est pas finie avec la mort de son corps devient toujours plus forte en lui, parce que là où il existe la moindre volonté de vivre selon le but sur la Terre, l'homme sera aidé et il n'ira pas à sa perte.

Amen

Credința în continuarea existenței sufletului....

Dacă oamenii ar crede că sufletul lor.... adevăratul lor sine.... este nepieritor, dacă ar crede că sufletul ca ființă umană pe acest Pământ își pregătește propria soartă în împărăția de dincolo atunci când își părăsește trupul pământesc...... Într-o zi, oamenii vor regreta amarnic indiferența lor față de soarta lor viitoare, pentru că într-o zi vor realiza ce au pierdut în viața pământească, ce ar fi putut realiza dacă ar fi crezut în avertismentele și îndemnurile care le-au fost date în mod repetat pe Pământ. Indiferența față de soarta lor viitoare este marele rău care amenință să-i tragă pe mulți oameni în abis.... Și, prin urmare, ar trebui să conștientizeze doar faptul că există o continuare a vieții după moarte, că nu pot pieri chiar dacă trebuie să se lepede de corpul lor pământesc.... gândurile lor ar trebui să se îndrepte spre acest moment care va veni la fel de sigur ca ziua de mâine.... Atunci ar trăi și ei mai responsabil dacă ar putea avea credință în continuarea vieții după moarte. Nici acest lucru nu le poate fi dovedit, ei pot doar să creadă.... dar ei pot dobândi o convingere convinsă dacă reflectă și se întreabă despre scopul real al vieții lor pământești.... Doar un gând dirijat spiritual ar fi suficient pentru ca el să primească și un răspuns mental din împărăția care este adevărata casă a sufletului.... Dar omul trebuie să trimită aceste gânduri interogative de bunăvoie, pentru că nu poate fi forțat la o astfel de gândire spirituală. Dar chiar și cel mai mic impuls poate fi suficient pentru ca el să își pună această întrebare, iar aceasta va avea cu siguranță numai consecințe bune. De aceea, omul trebuie adesea să fie afectat de pierderi sensibile care pot afecta tot ceea ce iubește.... posesiuni pământești sau chiar oameni dragi a căror pierdere îi poate inspira astfel de gânduri.... Și atunci, chiar și loviturile severe ale sorții au devenit o binecuvântare pentru el, dacă ele îndreaptă gândirea persoanei pe căi spirituale, iar acum pot interveni forțe spirituale care încearcă să o instruiască. Iar dacă o persoană este întrebată dacă crede în supraviețuirea sufletului, de obicei se va îndoi, chiar dacă a fost învățată de biserică și nu a contrazis-o încă în mod deschis. Dar îi lipsește convingerea interioară, iar acest lucru îl face să fie indiferent la modul său de viață, care ar trebui să fie orientat spre acea viață în împărăția spirituală. Dar, de fiecare dată, omul este abordat de experiențe care ar trebui și pot să îi orienteze gândirea spre un sfârșit care este sigur pentru el și care, totuși, nu înseamnă un sfârșit pentru sufletul său. De asemenea, el va primi din când în când instrucțiuni sub formă de conversații sau scrieri pe care le poate într-adevăr accepta sau respinge de bună voie.... Iar pierderea bunurilor pământești poate, de asemenea, să-l facă pe om să reflecteze, astfel încât să se întrebe dacă posesia acestora este scopul real al existenței pământești..... Și atunci este posibil ca gândirea lui să se schimbe; atunci este posibil ca el să nu mai considere imposibilă continuarea vieții după moarte și să trăiască în mod conștient modul său de viață, deoarece simte că într-o zi va trebui să răspundă pentru el. Și atunci va crește în el și certitudinea tot mai puternică că nu este sfârșitul morții sale fizice, căci acolo unde există doar cea mai mică voință de a trăi cu rost pe Pământ, ființa umană va fi și ea ajutată și nu va fi pierdută....

Amin