• Retour

Vendredi Saint

Pensez toujours seulement à Mon infini Amour pour vous qu'il M’a poussé à accomplir pour vous l'Œuvre de Libération. Ce que l'Homme Jésus a vécu et a supporté sur la Terre, Il l'a fait par Amour pour le prochain qu'Il savait dans la plus grande misère spirituelle. Il avait déjà connaissance en tant qu’Homme de la grande faute du péché des hommes et de l'absence d'espoir de devenir libre de celle-ci sans aide. Cette connaissance était la conséquence de Sa Vie d'Amour et pour cela il avait Compassion pour l'humanité et Il voulait l'aider. En même temps Il reconnaissait aussi la conséquence de Son Amour qui avait à accomplir une Mission car Moi-même Je l'avais envoyé sur la Terre pour qu'Il Me serve d’Enveloppe et donc Moi-même J’ai pu accomplir en Lui l'Œuvre de Libération pour éliminer cette grande faute du péché. Et selon cette Mission Il a accompli Son Chemin terrestre : un chemin fait d'incommensurables misères et de souffrances qui d'abord avaient dû le faire mûrir, et déjà sa vie au milieu des hommes avait préparé Son Âme. Parce que Son Âme est venu du Règne de la Lumière en bas dans les ténèbres. Mais l'Enveloppe terrestre qui cachait l'Âme, devait d'abord être purifiée au travers de luttes continues contre les désirs et les passions qui lui étaient attachés, pour être maintenant un Vase d'Accueil digne pour Moi-Même que Je remplissais maintenant totalement et Je Suis devenu Un avec Lui. Et maintenant commençait sa vraie Mission : de porter la Lumière aux hommes, de leur annoncer la Vérité, de prêcher l'Evangile de l'Amour et de leur montrer la voie à travers une vie d'exemple qu’eux-mêmes devaient parcourir, si après leur mort ils voulaient entrer dans le Règne de la Lumière et de la Béatitude – et ensuite en dernier conclure Sa vie terrestre avec une Œuvre de Miséricorde inégalable : avec la plus amère souffrance et la mort la plus douloureuse sur la Croix en Sacrifice pour la faute du péché de l'humanité. Et cette Mission a bien été accomplie par un Homme, mais Moi-même J’étais dans cet Homme, Moi-même en tant que l'éternel Amour ai accompli l'Œuvre de Libération, parce que seulement l'Amour était capable d'un tel Sacrifice, seulement l'Amour pouvait supporter les tourments de la Croix et seulement l'Amour pouvait fournir la Force pour résister patiemment dans la très pleine Conscience jusqu'à la mort. Et même si l'Homme Jésus sur la Croix a crié les Mots : «Mon Dieu, Mon Dieu, pourquoi M’as-Tu abandonné», cette exclamation était de toute façon seulement un Aveu du fait que la Divinité en Lui ne le poussait pas à Son Action, mais que l'Homme Jésus a porté dans une totale libre volonté le Sacrifice pour Son prochain que l'Amour en Lui l'a poussé à accomplir, mais il ne l'a pas rendu non libre dans Ses Pensées et Ses Actes. L'Homme Jésus a pris tout le poids du péché de l'humanité sur Ses Épaules et est allé avec cela sur la Croix – aucun homme ne peut saisir cette expression dans toute sa profondeur. Il est vrai que Moi-même J'ai accompli l'Œuvre de Miséricorde, parce que même l'Homme Jésus n'aurait pas été en mesure, sans l’Amour, de prendre sur Lui cette quantité de Souffrances et de Tourments. Mais d'autre part la «Divinité» ne pouvait pas souffrir et pour cela la mesure de douleurs et de souffrances que devait supporter une Âme capable de souffrir, un Homme dont le Corps était sensible à la douleur et qui expiait d’une certaine manière ce qui a fait devenir coupable l'entière humanité devant Dieu. Et cette Âme a souffert inconcevablement, parce qu'elle provenait du Règne de la Lumière et déjà les ténèbres sur la Terre signifiaient pour elle un indescriptible tourment. L'Homme Jésus Etait «Mon Fils» dans lequel J’avais grande Complaisance – Il était tourné vers Moi avec tous Ses Sens, avec tout Son Amour. Il s'est plié au milieu de l'humanité coupable et Son Âme Me cherchait inexorablement, Son Dieu et Père de l'Éternité, Son Amour M’a forcé à un Afflux continu en Lui et ainsi pouvait avoir lieu l'Unification de l’homme et de Dieu ou bien : «La Venue en tant qu’Homme de Dieu» pouvait se dérouler dans l’Ordre complet de la Loi. Parce que jamais J’aurais pu Me choisir une enveloppe humaine comme demeure qui n'ait pas été pur Amour, parce que Moi-même Je n'aurais pas pu M'unir avec quelque chose d'impur. Et chaque substance non mûre devait être spiritualisée au moyen de la souffrance de l'Homme Jésus, et en même temps était enlevée la faute de péché pour l'humanité entière, parce qu'Un s'est sacrifié par Amour pour Son prochain. L'Homme Jésus M'a magnifié avec Sa mort et Je l'ai magnifié, lorsque que Je l'ai élu comme Enveloppe visible pour Moi-Même pour l'éternité – lorsque Moi-même Je suis devenu en Lui la Divinité visible pour tous Mes êtres créés qui se rendent dignes pour la «Contemplation de Dieu». tant que vous restez sur la Terre, vous pouvez toujours tenir devant les yeux seulement Mon infini Amour qui vous a aidé à la libération au travers de l'Œuvre de Libération. Mais vous pourrez comprendre cet Acte de Miséricorde dans sa totale profondeur seulement lorsque vous-mêmes serez entrés dans le Règne de la Lumière, lorsque la Lumière de la connaissance rayonne de nouveau comme autrefois. Alors vous-mêmes pouvez participer, vous-mêmes expérimenterez comme actuellement et seulement maintenant vous comprendrez Mon infini Amour qui a fait tout pour reconquérir Ses fils qui autrefois se sont perdus à cause de cette grande faute de la chute de Moi.

Amen

Vinerea Mare....

Amintiți-vă mereu numai de iubirea Mea nesfârșită pentru voi, care M-a determinat să săvârșesc lucrarea de răscumpărare pentru voi.... Ceea ce a trăit și a îndurat omul Iisus pe Pământ a făcut din dragoste pentru semenii Săi, pe care îi știa în cea mai mare nevoie spirituală. Ca ființă umană, El era deja conștient de marea vină a oamenilor din cauza păcatului și de lipsa de speranță de a se elibera de el fără ajutor. Această cunoaștere a fost efectul vieții Sale de iubire și, prin urmare, I s-a făcut milă de umanitate și a dorit să o ajute. În același timp, însă, El a recunoscut, de asemenea, ca rezultat al iubirii Sale, că trebuia să îndeplinească o misiune.... că Eu Însumi Îl trimisesem pe Pământ pentru ca El să Mă slujească drept acoperământ și astfel Eu Însumi să pot săvârși actul de Mântuire pentru răscumpărarea acestei mari vinovății a păcatului în El.... Și în conformitate cu această misiune s-a împlinit umblarea Sa pe Pământ.... un drum de greutăți și suferințe incomensurabile care trebuia mai întâi să-L lase să se maturizeze și pe care șederea Sa în mijlocul oamenilor păcătoși l-a pregătit deja pentru sufletul Său. Căci sufletul Său a coborât din împărăția luminii în întuneric. Dar învelișul pământesc care îi adăpostea sufletul a trebuit mai întâi să fie purificat prin acele suferințe și greutăți, prin lupte constante împotriva dorințelor și patimilor care se agățau de el, pentru a deveni un receptacul demn pentru Mine Însumi, Care acum Îl umplea complet și devenea astfel una cu El.... Și acum a început misiunea Sa propriu-zisă: Să aducă lumină oamenilor, să le vestească adevărul, să propovăduiască Evanghelia iubirii și, astfel, să le arate și să le exemplifice calea pe care trebuiau să o urmeze și ei dacă doreau să intre în împărăția luminii și a fericirii după moarte.... și apoi să încheie drumul Său pământesc cu o incomparabilă operă de milostenie.... cu cea mai amară cale a suferinței Sale și cu cea mai dureroasă moarte pe cruce ca jertfă pentru păcatele omenirii.... Și această misiune a fost într-adevăr îndeplinită de o ființă umană, dar Eu Însumi am fost în această ființă umană, Eu Însumi, ca Iubire Eternă, am săvârșit lucrarea de răscumpărare, căci numai Iubirea era capabilă de un asemenea sacrificiu, numai Iubirea putea îndura agonia drumului crucii și numai Iubirea putea să adune puterea de a răbda în deplină conștiință până la moartea Sa.... Și, deși omul Iisus a strigat pe cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit", acest strigăt a fost totuși doar o mărturisire că divinitatea din El nu L-a îndemnat la fapta Sa, ci că omul Iisus a făcut jertfa pentru semenii Săi în deplină libertate de voință, că iubirea din El Însuși L-a îndemnat să o împlinească, ceea ce, totuși, nu L-a făcut lipsit de libertate în gândirea și în acțiunea Sa. Omul Iisus a luat pe umerii Săi întreaga povară a păcatelor omenirii și a mers cu ea la cruce.... Niciunul dintre voi, oamenii, nu poate înțelege această rostire în toată profunzimea ei.... Deși Eu Însumi am săvârșit lucrarea de milă, pentru că fără iubire nici omul Iisus nu ar fi fost în stare să ia asupra Sa această măsură de suferință și chinuri.... , totuși, din nou, "Divinitatea" nu a fost în stare să sufere și, prin urmare, măsura durerii și a suferinței a trebuit să fie îndurată de un suflet capabil să sufere, o ființă umană al cărei trup era sensibil la durere și care, prin urmare, a ispășit, ca să spunem așa, ceea ce întreaga umanitate devenise vinovată față de Dumnezeu. Iar sufletul Său a suferit de asemenea în mod indescriptibil, deoarece venea din împărăția luminii, iar întunericul de pe Pământ însemna deja pentru el un chin de nedescris.... Omul Iisus era "Fiul Meu, în Care am binevoit...." El era îndreptat spre Mine cu toate simțurile, cu toată dragostea Sa, se mișca în mijlocul omenirii păcătoase și sufletul Său Mă căuta permanent pe Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, dragostea Sa M-a obligat să curg permanent în El, și astfel a putut avea loc unificarea ființei umane cu Dumnezeu, sau de asemenea: "întruparea lui Dumnezeu" a putut avea loc într-o ordine complet legală. Căci nu am putut niciodată să aleg pentru locuința Mea un înveliș uman care să nu fi fost iubire pură, deoarece Eu Însumi nu M-aș fi putut uni cu ceva impur.... Și orice substanță imatură a fost spiritualizată prin calea suferinței omului Iisus și, în același timp, vina păcatului a fost înlăturată pentru întreaga umanitate, deoarece Unul s-a sacrificat pe Sine Însuși din dragoste pentru semenii Săi. Omul Iisus M-a glorificat pe Mine Însumi prin moartea Sa, iar Eu L-am glorificat alegându-L ca acoperământ vizibil al Meu pentru eternitate.... devenind Divinitatea vizibilă în El pentru toate ființele Mele create care se fac demne de "contemplarea lui Dumnezeu". Atâta timp cât rămâneți pe Pământ, nu vă puteți decât imagina iubirea Mea infinită care v-a ajutat să deveniți liberi prin actul de Mântuire.... Dar nu veți înțelege acest act de milă în toată profunzimea sa decât atunci când veți fi intrat voi înșivă în împărăția luminii, când lumina cunoașterii va străluci din nou prin voi, așa cum a făcut-o odinioară.... Atunci veți putea participa și voi înșivă, o veți trăi ca fiind prezentă și abia acum veți înțelege iubirea Mea infinită, care a făcut totul pentru a-și recâștiga copiii pierduți cândva pentru ea prin acea mare vină a apostaziei de la Mine....

Amin