• Retour

«Aux humbles Je donne Ma Grâce....»

Mon Esprit est puissant dans le faible. Mais cela ne doit pas signifier que la foi de l'homme doive être faible, mais il s'agit uniquement de l'humilité du cœur que l'homme se reconnaisse faible et indigne et qu’il le confesse devant Moi et qu'il Me demande Ma Grâce que Je lui fais ensuite affluer abondamment. Mon Esprit peut agir seulement dans un homme vraiment humble, parce que celui-ci se donne totalement à Moi, il ne demande rien pour lui, mais il Me laisse décider ce que Je veux lui offrir. Un homme vraiment humble sera aussi bénit abondamment avec des Grâces. Il les exploitera et sera aussi actif dans l'amour par sa propre poussée intérieure, parce que cela est le signe qui accompagne la vraie humilité qui allume l'amour dans le cœur pour Moi et pour le prochain. Un homme humble s'est déjà libéré de la domination de Mon adversaire, dont la caractéristique de base est l'orgueil. Donc le rapprochement avec le prochain est uniquement désirable, et un tel désir est soutenu de Ma Part, autrement dit : l’étincelle spirituelle dans l'homme tend à l'unification avec son Esprit du Père de l'Éternité et ainsi Je peux déverser sur lui Mon Esprit. Mais Mon Esprit ne peut jamais agir là où se trouve encore la marque de Mon adversaire, l'orgueil, parce que cela signifierait pour Moi pour ainsi dire d’agir ensemble avec lui. L'homme doit être entré dans l'humilité avant que Je puisse devenir efficace en lui. Mais que faut-il entendre par vraie humilité ? La vraie humilité ne doit pas être évidente en aucun homme à travers son comportement extérieur, à travers la mimique ou bien une attitude extérieure dans ses rapports avec le prochain, il s’agit uniquement de l'humilité du cœur, d’admettre intérieurement sa faiblesse et son impiété, d’une reconnaissance de l'indignité de l'être dans ses rapports avec son Dieu et Créateur et donc aussi de la reconnaissance de sa faute à travers le péché de la chute d'un temps. Tous les êtres étaient autrefois certes à Mon Image, ils Me réjouissaient Moi-Même dans leur rayonnante beauté, en tant que leur Créateur. Mais ils ne sont pas restés ce qu'ils étaient, leur être s’est inversé dans le contraire et dans cet état ils ne pouvaient plus subsister devant Mes Yeux. Dans leur éblouissement ils se sont encore rebellés contre Moi, parce qu'ils avaient adopté l'être de Mon adversaire qui était rempli d’orgueil. Le retour vers Moi n'était donc pas possible tant que l'être n'avait pas déposé son orgueil, tant qu’il ne l'avait pas changé dans la plus profonde humilité, tant qu’il ne reconnaissait pas sa grande dépravation et sa grande distance de Moi et maintenant il étend désireux ses mains à Ma rencontre pour Ma Compassion. Alors Je n’hésiterai vraiment pas longtemps, Je saisirai ses mains et J’attirerai l'être à Moi, parce que dans son humilité il devient pour Moi un fils que le Père attire affectueusement sur Son Cœur et que maintenant Il comble aussi avec des preuves de Son Amour, avec des Grâces dans une grande mesure que maintenant Il peut de nouveau faire rayonner avec Son Esprit. Maintenant la Force de l'esprit se manifestera visiblement, l'homme aura à montrer des Dons qui semblent surnaturels mais qui au fond ne sont seulement que les caractéristiques que l'être possédaient primordialement, sans lequel un être parfait n'est pas imaginable : l'homme doit être rempli de Lumière et de Force, c'est-à-dire disposer d'un savoir inhabituel et aussi de facultés qui ne sont autrement pas dans un homme. Mais maintenant malgré son lien évident avec Dieu il restera dans une très profonde humilité, parce que l'humilité est une Caractéristique divine qui a été changée dans le contraire seulement à travers la chute. Ainsi vous les hommes devrez toujours tendre à la vraie humilité, si vous voulez que Mon Esprit devienne efficace en vous, parce que celui qui porte en lui encore une étincelle d'orgueil, n’est pas encore détaché de Mon adversaire et son effort constant sera toujours de le retenir encore dans ses chaînes. Le monde lui offre beaucoup d'occasions pour cela, de sorte que l'homme cherche toujours plus de renommée et d’honneur et se montre condescendant envers ce qui est petit et bas. Mais cela est aussi une preuve sûre de son appartenance à l'adversaire que vous les hommes ne devez pas laisser inaperçu et vous devez vous garder de telles pensées intérieures qui sont vraiment encore très loin de la vraie humilité. Mais si vous voulez que Moi-même devienne puissant en vous, alors vous devez aussi vous rendre compte de votre faiblesse, parce que seulement aux humbles Je donne Ma Grâce.

Amen

"Celor smeriți le dau harul Meu...."

Duhul Meu este puternic în cei slabi.... Totuși, acest lucru nu înseamnă că credința ființei umane poate fi slabă, ci este vorba doar de umilința inimii, că ființa umană se recunoaște și se mărturisește slabă și nevrednică în fața Mea și că apelează la Mine pentru harul Meu, pe care apoi îl voi lăsa să curgă din belșug și către ea. Spiritul Meu nu poate lucra decât într-o persoană cu adevărat umilă, pentru că și ea Mi se dăruiește complet, nu cere nimic pentru ea însăși, ci lasă la latitudinea Mea ceea ce îi ofer. Iar o persoană cu adevărat umilă va fi și ea binecuvântată din belșug cu binecuvântări. Se va folosi de ele și va fi, de asemenea, activă în mod iubitor din impuls interior, pentru că aceasta este concomitența adevăratei smerenii, că dragostea se aprinde în inimă pentru Mine și pentru aproapele. O persoană umilă s-a eliberat deja de sub dominația adversarului Meu, a cărui caracteristică de bază este aroganța. Prin urmare, merită să se depună eforturi și pentru apropierea doar de Mine, iar o astfel de dorință este susținută și de partea Mea.... sau, de asemenea: Scânteia spirituală din ființa umană se străduiește să se unifice cu Spiritul-Tată din veșnicie, și astfel pot să Îmi revărs și Eu duhul asupra sa. Dar spiritul Meu nu poate lucra niciodată acolo unde se mai găsește încă caracteristica adversarului Meu, mândria. Căci aceasta ar fi, ca să zic așa, o interacțiune a Mea cu el.... Ființa umană trebuie să fi intrat în umilință înainte ca Eu să pot deveni eficient în ea.... Dar ce înseamnă adevărata umilință?.... Adevărata smerenie nu trebuie să fie evidentă pentru nici o ființă umană prin comportamentul exterior, prin expresiile faciale sau prin comportamentul exterior față de alți oameni, Eu mă uit doar la smerenia inimii, la recunoașterea interioară a slăbiciunii și a păcătoșeniei, la mărturisirea nevredniciei ființei față de Dumnezeul și Creatorul său și, prin urmare, și la recunoașterea vinovăției sale prin păcatul trecut al apostaziei. Toate ființele au fost cândva, cu siguranță, imagini ale Mele, care, în frumusețea lor radiantă, Mă încântau și pe Mine Însumi ca și Creator al lor.... Dar ele nu au rămas ceea ce au fost.... întreaga lor ființă s-a transformat în opusul lor, iar în această stare nu mai puteau exista în fața ochilor Mei. Dar, în iluzia lor, s-au aruncat totuși împotriva Mea, deoarece adoptaseră natura adversarului Meu, care era plină de aroganță. Prin urmare, întoarcerea la Mine nu este posibilă până când ființa nu se leapădă de aroganța sa, până când nu o schimbă în cea mai profundă umilință, până când nu-și recunoaște marea depravare și marea sa distanță față de Mine și atunci Îmi întinde mâna pentru milă. Atunci, cu adevărat, nu voi ezita mult timp, îi voi apuca mâinile și voi atrage ființa la Mine, pentru că, în umilința sa, ea va deveni copilul Meu pe care Tatăl îl atrage cu iubire la inima Sa și pe care acum, de asemenea, îl copleșește cu dovezile Sale de iubire, cu binecuvântări din belșug.... pe care acum poate, de asemenea, să le lumineze din nou cu spiritul Său. Și acum, puterea spiritului va deveni și ea vizibilă, ființa umană va prezenta daruri care par supranaturale, dar care, în fond, sunt doar acele caracteristici pe care ființa le poseda la început, fără de care o ființă perfectă este de neconceput: Ființa umană va fi plină de lumină și de putere, adică va avea cunoștințe neobișnuite, dar și capacități care, altfel, nu sunt inerente unei ființe umane. Dar el va rămâne, de asemenea, în cea mai profundă umilință, în ciuda legăturii sale acum evidente cu Dumnezeu, deoarece umilința este unul dintre atributele divine care a fost inversat în opusul său doar prin cădere. Și astfel, și voi, oamenii, va trebui să vă străduiți mereu să ajungeți la adevărata umilință, dacă vreți ca spiritul Meu să devină eficient în voi, căci oricine poartă încă în sine o scânteie de aroganță nu s-a desprins încă de adversarul Meu și va trebui să depună un efort constant pentru a-l ține în lanțurile sale. Iar lumea îi oferă multe ocazii de a face acest lucru, astfel încât ființa umană caută mereu mai multă faimă și onoare și privește cu dispreț tot ceea ce este mic și umil. Dar și aceasta este o dovadă certă a afilierii sale la adversar, pe care voi, oamenii, nu ar trebui să o ignorați și să vă feriți de astfel de atitudini interioare care sunt cu adevărat încă departe de adevărata umilință. Dar dacă vreți ca Eu Însumi să devin puternic în voi, atunci trebuie să fiți conștienți și de slăbiciunea voastră, căci Eu nu acord harul Meu decât celor umili....

Amin