• Retour

Pensez au temps après la mort....

Un jour il faudra que vous abandonniez tous votre corps terrestre, et un lieu de séjour différent sera assigné à votre âme.... Personne d'entre vous n'échappera à son sort, chacun a surement à attendre sa fin corporelle. Donc, vous savez une chose, c'est que votre existence sur terre est limitée et que personne, quand son heure sera venue, ne pourra se défendre contre la mort physique.... Mais en dépit de cette certitude, sur cette terre vous menez une vie comme si elle ne devait jamais finir. Vous ne cessez pas de faire des projets et de travailler seulement pour des temps à venir sans savoir si vous vivrez encore en ces temps. Vous ne comptez pas avec ce qui vous est pourtant certain; vous ne travaillez et n'agissez que pour la vie courte sur la terre qui n'a pas de stabilité. Mais vous-mêmes vous ne vous anéantirez pas, votre âme restera en vie même après votre mort corporelle, et votre âme, c'est votre Moi proprement dit.... Par conséquent, il n'y a pas pour vous de mort proprement dite, vous ne ferez que changer de lieu de séjour....

Si vous y réfléchissiez bien sérieusement, vous agirez sagement en ayant soin que ledit séjour résultant vous rende heureux. Alors, vous étendrez vos prévenances sur le temps où vous ne cheminerez plus sur cette terre, mais continuerez votre existence dans le royaume de l'au-delà, existence qui correspondra dès ce moment à votre conduite sur terre. Si vous y croyiez, vous seriez en effet tous plus zélés. Plus vos prévenances s'étendent sur la préservation de votre corps, moins il y a en vous cette foi que vous allez continuer à vivre. Et aucune preuve ne pourra vous en être fournie, parce que votre conduite terrestre ne doit pas être définie par la peur que toute certitude d'une continuation de la vie après la mort déclencherait en vous qui n'aspirez point volontairement à la hauteur. De fait, les aspirants volontaires portent bien en eux cette certitude, ils croient.... mais justement parce qu'ils aspirent en haut. L'aspiration née de l'angoisse n'aboutit pas à la perfection. C'est pourquoi la pérennité ne peut pas être prouvée aux hommes. Mais chacun peut éveiller cette foi en lui, pourvu qu'il réfléchisse sérieusement et qu'il veuille le bien - ce qui est juste.

C'est pourquoi il sera indiqué aux hommes d'une manière de plus en plus frappante le caractère très passager de ce qu'ils apprécient trop. Des hommes perdent leur vie d'une manière brutale, et chacun pourrait en tirer la conclusion qu’il doit considérer sa vie comme un don qui pourrait lui être repris à tout moment.... Pour cela il n'aurait qu'à suivre les pensées qui lui viennent lors de la mort soudaine d’une personne et suivre le défunt dans l'infini en pensée.... Il n'aurait qu'à s'occuper plus souvent de celui qui n'est pas anéanti, mais qui a seulement changé de séjour.... Et en vérité, du royaume spirituel, des mains se tendraient vers lui pour le tirer....

Et bien que n'ayant pas la certitude d'une pérennité, il devrait pourtant compter avec cette possibilité, et se la mettre devant les yeux toujours de nouveau à l'occasion de la mort d'un proche en se demandant quel serait son destin s'il était appelé tout d'un coup. Car tant que l'homme n'arrive pas à prouver.... ce qui ne sera jamais possible.... qu'une pérennité n'existe pas, il devrait toujours prendre des précautions. Et il ne regrettera jamais de ne pas s'être occupé que de son corps, mais aussi de son âme, d'avoir recueilli un petit trésor spirituel sur la terre, trésor qui plus tard, au royaume spirituel, l'aidera à monter vers la hauteur. Alors, son âme récoltera ce que l'homme avait semé sur terre, et bénie soit l'âme qui, sur terre, aura pris des précautions pour l'éternité....

Amen

Amintiți-vă de timpul de după moarte....

Într-o zi, cu toții va trebui să vă lepădați de trupul pământesc, iar sufletul vostru va primi o altă locuință.... Nici unul dintre voi nu va scăpa de soarta lui, fiecare va trebui cu siguranță să se aștepte la sfârșitul său trupesc. Astfel știți că existența voastră pe Pământ este limitată și că nimeni nu se poate apăra de moartea trupească atunci când îi vine ceasul.... Și totuși, în ciuda acestei certitudini, trăiți o viață pe acest Pământ ca și cum nu s-ar termina niciodată. Planificați și creați doar pentru vremuri ulterioare, fără să știți dacă veți trăi pentru a vedea aceste vremuri. Nu vă gândiți la aceasta, ci la ceea ce este sigur pentru voi; creeați și lucrați doar pentru scurta viață pe Pământ, care nu are durată. Dar voi înșivă nu veți pieri, sufletul vostru va rămâne în viață chiar și după moartea trupului, iar sufletul vostru este sinele vostru real.... Deci, de fapt, nu există moarte pentru voi, ci doar o schimbare a locului unde vă aflați..... Dacă vă gândiți foarte serios la acest lucru, atunci veți acționa cu înțelepciune dacă vă asigurați că tocmai această locuință vă va face fericiți după aceea. Apoi vă veți extinde grija asupra timpului în care nu veți mai trăi pe acest Pământ, asupra continuării vieții în împărăția de dincolo, dar care acum este în concordanță cu schimbarea voastră pământească. Ați fi cu toții mai ambițioși dacă ați crede în acest lucru. Cu cât vă faceți mai multe griji cu privire la conservarea trupului vostru, cu atât mai puțin credeți că veți continua să trăiți. Și nu vi se poate da nici o dovadă în acest sens, pentru că schimbarea voastră pământească nu trebuie să fie determinată de frică, dar pe care orice certitudine a continuării vieții după moarte ar declanșa-o în voi, care nu vă străduiți voluntar să vă ridicați. Cei care se străduiesc în mod voluntar au cu siguranță certitudinea în ei înșiși, ei cred, dar tocmai pentru că se străduiesc în sus. Efortul născut din frică nu duce la perfecțiune. De aceea, vouă, oamenilor, nu vi se poate dovedi că există viață după moarte. Dar oricine se gândește serios la asta și vrea să facă ceea ce este corect poate trezi în sine credința în ea. Prin urmare, oamenii vor fi din ce în ce mai conștienți de efemeritatea a ceea ce prețuiesc prea mult. Oamenii vor fi smulși din mijlocul vieții, iar fiecare ar putea învăța din asta să privească și el viața ca pe un dar care îi poate fi luat din nou în fiecare zi.... Și nu trebuia decât să urmărească gândurile care l-au cuprins cu ocazia morții subite a unui semen. Trebuia doar să-l urmeze cu gândul pe cel plecat în infinit.... Trebuia doar să se ocupe mai des cu acest gând, că el nu a pierit, ci doar și-a schimbat domiciliul.... Și, cu adevărat, mâini s-ar fi întins spre el din împărăția spirituală, dorind să-l tragă. Dar chiar dacă ființa umană nu are certitudinea continuării vieții, ea trebuie să ia în considerare această posibilitate și, din când în când, să lase ca această posibilitate să se ivească în fața ochilor săi cu ocazia morții semenilor și să se întrebe care ar fi soarta sa dacă ar fi chemat brusc. Atâta timp cât omul nu poate dovedi.... ceea ce nu va fi niciodată posibil.... că nu există viață după moarte, el ar trebui să-și ia întotdeauna măsuri de precauție. Și nu va regreta niciodată dacă pe Pământ nu se gândește doar la trupul său, ci și la sufletul său, dacă adună pe Pământ o mică bogăție spirituală care apoi îl ajută să se înalțe în împărăția spirituală. Atunci sufletul va culege ceea ce a semănat omul pe Pământ, și binecuvântat este sufletul care a făcut provizii pe Pământ pentru veșnicie.....

Amin