• Retour

La fin d'une époque de Libération, aucun développement vers le Haut dans l‘au-delà, mais la relégation

Le parcours terrestre que l'âme doit faire, est seulement unique dans une période de Libération, c'est-à-dire que l’âme se développe vers le Haut depuis la matière la plus solide jusqu'au stade comme homme, et ce temps de développement s'arrête toujours sur la Terre, c'est-à-dire dans les Créations terrestres. Mais avec la fin de l'existence humaine l'âme conclut aussi ce parcours de développement et ensuite elle entre dans le Royaume spirituel indépendamment de son état de maturité. Parce que le Royaume spirituel accueille des êtres parfaits et aussi imparfaits, mais seulement dans des sphères entièrement différentes, donc il existe des sphères de Lumière et aussi une éternelle obscurité continue où les âmes qui demeurent dans les sphères obscures peuvent maintenant murir, mais cela demande infiniment beaucoup de temps, parce qu'aux êtres dans l'état d’imperfection il manque la Force. Il existe le grand danger qu’au travers de la faiblesse de volonté ils se précipitent encore plus bas, parce que les forces obscures agissent sur eux et cherchent à les tirer en bas dans l'obscurité. Mais alors c’est de leur faute, parce qu'ils ont des possibilités d'Aide au travers de l'Amour et de la Grâce de Dieu, de sorte qu’ils puissent justement tendre vers le Haut. Les êtres de Lumière les assistent et leurs rayons brillent même dans l'obscurité pour réveiller dans les âmes le désir pour la Lumière, grâce à laquelle il commence la remontée. Donc dans l'au-delà, dans le Royaume spirituel, il existe toujours encore la possibilité de sortir de l'état d'imperfection et d’entrer dans l'état de perfection et de continuer dans le Royaume spirituel le développement manqué sur la Terre. Mais les choses sont différentes à la fin d'une période de Libération. Il n'existe alors aucune continuité de développement dans le Royaume spirituel, mais seulement un développement vers le Haut qui commence depuis la marche la plus basse, ce qui nécessite un nouveau parcours à travers la Création entière de la Terre. Parce qu'alors l'âme a atteint un bas état que lui rend impossible de demeurer dans les sphères spirituelles et cela a pour conséquence la relégation dans la forme solide. Ce bas état surgit lorsque l'âme se donne entièrement à l'adversaire de Dieu, lorsqu’elle même procède contre Dieu en combattant sur la Terre tout ce qui est spirituel, donc elle cherche d’une certaine manière à repousser Dieu. Cela est un degré qui ne permet plus aucun développement vers le Haut dans le Royaume spirituel, donc ce ne peut pas être le cas des âmes qui ne demeurent pas sur la Terre jusqu'à la fin ultime, c’est à dire qui sont décédés avant. Mais l'Amour de Dieu ne laisse pas tomber le spirituel entièrement dans les mains de Satan, il laisse l'être encore une fois libre de changer sa volonté, et Il le relègue dans la nouvelle Création et avec cela Il soustrait à Satan le pouvoir sur le spirituel, Il le retire d’une certaine manière de son pouvoir et Il lui donne un état qui est subordonné à Sa Volonté, parce que Celle-ci est vraiment intéressée à la Libération de l'être, mais pas à un lien éternel. Mais dans l'au-delà une remontée depuis l’état spirituel le plus bas n’est plus possible, parce que l'âme en s’étant soumise à Satan, s'est vendue totalement et dans le Royaume spirituel elle est totalement sans Force et elle ne tournerait jamais sa volonté vers le Haut. Mais vu que le développement vers le Haut dépend aussi de la volonté de l'être, celui-ci resterait pour l’éternité dans un état totalement sans Lumière ni Force, ou bien il se précipiterait encore davantage, chose qui aurait pour conséquence un durcissement de la substance spirituelle, mais dans un temps si infiniment long qu’aucun calcul ne pourrait être significatif, c’est à dire que l’homme ne peut pas le mesurer en tant que tel. Si donc une période de développement est interrompue et si une nouvelle période prend la relève, alors cela est une Œuvre du très grand Amour de Dieu pour Ses créatures, parce qu'Il veut abréger leur temps de souffrance, bien que l'être lui-même détermine toujours la longueur du temps dont il a besoin pour son perfectionnement, parce qu’une période de libre volonté succède toujours au temps de l'état d'obligation et cette période peut maintenant être exploitée ou passée inutilement. La volonté est toujours déterminante, soit dans le temps de développement sur la Terre comme aussi dans le Royaume spirituel, et Dieu sait lorsque la volonté a atteint la force nécessaire pour tendre vers le Haut. Beaucoup d'hommes perdent leur vie temporaire déjà avant l’expiration d'une période de Libération, mais ceux qui restent, qui expérimentent l’Ultime Jour encore sur la Terre, sont soit unis avec Dieu ou bien de parfaits diables, pour lesquels une remontée dans le Royaume spirituel est devenue une impossibilité à travers leur bas état spirituel. Et donc l’Ultime Jugement séparera les boucs des moutons, il y aura un jugement seulement entre les hommes bons et mauvais. Dieu prendra avec Lui les bons et Il les fera vivre sur la nouvelle Terre dans le Paradis, tandis que les mauvais recevront leur punition et même cela montre seulement l'Amour et la Compassion de Dieu. Parce qu'Il veut rendre un jour bienheureux même ceux-ci, parce qu'Il veut que rien de ce qui est Sien depuis le début ne soit éternellement séparé de Lui.

Amen

Nu mai există nicio dezvoltare în lumea de dincolo la sfârșitul unei epoci, ci doar izgonire.....

Drumul pământesc pe care sufletul trebuie să-l parcurgă este doar o singură dată în timpul unei perioade de răscumpărare, adică faptul că sufletul se dezvoltă în sus, din materia cea mai solidă până la stadiul de ființă umană.... că el rămâne întotdeauna pe Pământ, adică în creații pământești, în timpul acestei perioade de dezvoltare. Dar odată cu sfârșitul existenței umane, sufletul încheie și acest curs de dezvoltare pământească și intră apoi în împărăția spirituală, indiferent de starea sa de maturitate. Căci împărăția spirituală acceptă ființe perfecte, dar și imperfecte, numai că sferele sunt complet diferite, deci există sfere de lumină, dar și întuneric veșnic constant, că acum pot ajunge la maturitate și sufletele care locuiesc în sferele întunecate, doar că pentru aceasta este nevoie de infinit mai mult timp, deoarece ființele aflate în stare de imperfecțiune nu au putere. Și există un mare pericol ca ele să se scufunde și mai adânc din cauza slăbiciunii voinței lor, deoarece forțele întunecate au efect asupra lor și încearcă să le tragă în întuneric. Dar atunci este vina lor, căci au posibilități de ajutor prin iubirea și harul lui Dumnezeu, astfel încât pot la fel de bine să se străduiască să se ridice în sus. Ființele de lumină le ajută și, de asemenea, își lasă razele să strălucească în întuneric pentru a trezi în suflete dorința de lumină, care apoi încep ascensiunea. Astfel, în lumea de dincolo, în împărăția spirituală, există încă posibilitatea de a ieși din starea de imperfecțiune în starea de perfecțiune și de a continua dezvoltarea ratată pe Pământ în împărăția spirituală..... Dar lucrurile stau diferit în cazul expirării unei perioade de răscumpărare.... Atunci nu mai există o dezvoltare ulterioară în împărăția spirituală, ci doar o dezvoltare ascendentă începând de la nivelul cel mai de jos, ceea ce necesită din nou parcurgerea întregii creații a Pământului. Căci atunci sufletul a atins un nivel scăzut care îi face imposibilă rămânerea în sferele spirituale și care, prin urmare, are ca rezultat alungarea în forma solidă. Acest nivel scăzut apare atunci când sufletul se dăruiește complet adversarului lui Dumnezeu, când acționează împotriva lui Dumnezeu Însuși, luptând împotriva a tot ceea ce este spiritual pe Pământ, încercând astfel să îl înlocuiască într-o anumită măsură pe Dumnezeu. Acesta este un grad care nu mai permite dezvoltarea ascensională în împărăția spirituală, care poate fi într-adevăr experimentat și de sufletele care nu rămân pe Pământ până la ultimul sfârșit, ci au plecat deja înainte. Cu toate acestea, dragostea și mila lui Dumnezeu nu permite ca ființa spirituală să cadă în întregime în mâinile Satanei, El lasă încă o dată ființa liberă să-și schimbe voința, o alungă în noua creație și astfel retrage puterea Satanei asupra ei, într-un fel o eliberează din legăturile Satanei și îi dă o robie care se supune voinței Sale, iar voința Sa este cu adevărat orientată spre răscumpărarea ființei, nu spre o robie veșnică. În lumea de dincolo, însă, o ascensiune din josul spiritual nu ar mai fi posibilă, deoarece sufletul s-a vândut complet Satanei prin robia sa și este complet neputincios în împărăția spirituală și nu și-ar întoarce niciodată voința în sus. Dar, întrucât dezvoltarea ascensiunii în împărăția spirituală depinde, de asemenea, de voința ființei, aceasta ar rămâne veșnic în starea complet lipsită de lumină și de putere sau s-ar coborî și mai mult, ceea ce ar duce, cu siguranță, tot la o întărire a substanței spirituale, dar într-un timp atât de infinit de lung încât nu se poate folosi niciun calcul pentru aceasta, iar ceea ce înseamnă acest lucru nu poate fi evaluat de ființa umană ca atare. În consecință, dacă o perioadă de dezvoltare este întreruptă și înlocuită cu o nouă perioadă, aceasta este o lucrare a iubirii mai mult decât mari a lui Dumnezeu pentru creațiile Sale vii, deoarece El dorește să scurteze timpul de suferință al acestora, chiar dacă ființele însele determină în continuare durata de timp de care au nevoie pentru perfecționarea lor, deoarece perioada de liber arbitru înlocuiește întotdeauna timpul de constrângere și (prima) poate fi acum utilizată sau poate trece pe lângă ea în mod inutil. Voința este întotdeauna decisivă, atât în timpul perioadei de dezvoltare pe Pământ, cât și în împărăția spirituală, iar Dumnezeu știe când voința a ajuns la puterea necesară pentru a se strădui să se ridice în sus. Mulți oameni își pierd deja viața temporală înainte de sfârșitul unei perioade de răscumpărare, dar cei care rămân în urmă și trăiesc încă ultima zi pe Pământ sunt fie legați de Dumnezeu, fie diavoli compleți pentru care o ascensiune în împărăția spirituală a devenit imposibilă din cauza nivelului lor scăzut din punct de vedere spiritual. Și, prin urmare, judecata finală va separa caprele de oi.... Vor fi judecați doar oamenii buni și cei răi. Dumnezeu îi va chema la Sine pe cei buni și îi va lăsa să experimenteze Noul Pământ în paradis, în timp ce cei răi își vor primi pedeapsa, dar și acest lucru nu va face decât să dovedească dragostea și mila lui Dumnezeu. Căci El vrea să-i facă și pe ei fericiți într-o zi, pentru că nu vrea ca nimic să fie despărțit pentru totdeauna de El, care a fost al Său încă de la început.

Amin