• Retour

Reconnaître le péché – l'activation de la volonté

C’est la volonté qui a engendré le péché et donc la volonté doit aussi être prête à l’en libérer. Ainsi l'homme doit d'abord arriver à reconnaitre qu’il a péché avant que puisse être entreprise l'œuvre de purification du péché. Il doit se rendre compte de sa faute, avant d’avoir envie de l’éteindre et donc il ne peut y avoir aucun pardon du péché tant que l'homme n'a pas reconnu son état coupable, parce que le pécheur continue à pécher tant qu’il lui manque cette connaissance. Mais l'homme peut arriver à reconnaître le péché seulement si l'amour pour Dieu et pour le prochain contre lequel il a péché deviennent actifs en lui, parce que seulement cela le porte à prendre conscience de l'injustice, et cela seulement lorsque son cœur est capable de comprendre qu'il a enfreint l'amour, qu’il est devenu pécheur. Selon la profondeur de son amour il cherche à se libérer de ce péché. Alors sa volonté sera active comme elle était active avant de commettre le péché. Si l'homme n'a pas d'abord conquis cette connaissance, alors il continue aussi à pécher, il laissera devenir active sa volonté d’une manière contraire à Dieu et il ne peut alors pas être libéré de sa faute, parce que cela demande aussi la volonté de l'homme. Ainsi il est compréhensible qu’une Libération au travers de Jésus Christ suppose toujours la volonté de l'homme de se laisser racheter, autrement dans le monde entier il n'existerait plus aucun péché et le pouvoir de Satan aurait été cassé pour l’éternité. Jésus Christ a certes vaincu la mort et le pouvoir de Son adversaire, Il a fait parvenir Sa Volonté d’Homme à la plus forte Vigueur et cela grâce à Son Amour et Il a accompli l'Œuvre de Libération, mais en laissant toujours aux hommes la libre volonté de reconnaître Son Œuvre et de Le suivre, donc de laisser devenir active leur volonté pour la Libération. Il n'exclut aucun homme des Bénédictions et des Grâces de l'Œuvre de Libération, mais aucun homme n'est racheté par contrainte, il doit lui-même reconnaître qu'il est pécheur et dans cette connaissance s'approcher de Lui, du divin Rédempteur et Lui demander Pardon de sa faute. Alors l'Acte le plus insaisissable se déroule, Dieu lui remet sa faute, Il la lui pardonne parce que Jésus Christ a versé Son Sang pour Son prochain et pour ses péchés. Dieu a accepté le Sacrifice d'un Homme affectueux et d’innombrables hommes peuvent passer sans punition, si dans la connaissance de leur faute ils s'en repentissent et en demandent Pardon au Nom de Jésus Christ. Les hommes ne saisissent pas la grandeur de la faute du péché des hommes vis-à-vis de Dieu, ils ne saisissent pas qu’ils ne pourraient jamais expier sur la Terre leur faute et même dans l'au-delà ils devraient y passer l’Éternité jusqu'à la dernière extinction de leur faute, si Jésus Christ ne s'était pas attendri et ne les avait pas rachetés de l'indicible lourde souffrance sur la Terre et dans l'au-delà à travers Son Sang, à travers le Sacrifice de Son Amour qui brûlait en Lui, et cela en a fait le Sauveur de l'humanité entière. Mais un homme qui ne se tourne pas vers Lui dans la libre volonté en reconnaissant sa faute et en demandant Pardon, donc un homme qui ne Le reconnaît pas, ne peut pas prétendre à la Libération, parce que cela est la condition pour que la libre volonté de l'homme soit respectée et même dans l’éternité celle-ci ne sera pas effleurée par Dieu parce que l'homme est libre et doit décider librement vers qui il veut se tourner – vers Dieu ou bien vers Son adversaire.

Amen

Recunoașterea păcatului.... Voința de a deveni activ....

Voința este cea care dă naștere păcatului și, prin urmare, voința trebuie să fie și ea dispusă să se elibereze de el. Prin urmare, ființa umană trebuie să ajungă inevitabil la conștientizarea faptului că a păcătuit înainte de a se apuca de munca de purificare. El trebuie să fie conștient de vinovăția sa înainte de a dori să o răscumpere. Și, prin urmare, nu poate exista iertare a păcatului înainte ca ființa umană să-și recunoască starea de păcat. Pentru că păcătosul continuă să păcătuiască atâta timp cât nu are această conștientizare. Totuși, ființa umană nu-și poate recunoaște păcatul decât atunci când se trezește în ea dragostea, dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele său împotriva căruia a păcătuit. Pentru că numai așa conștientizează greșeala, numai când inima lui este capabilă să iubească înțelege că a încălcat iubirea, că a devenit păcătos. Și, în funcție de profunzimea iubirii sale, caută să se elibereze de acest păcat. Atunci voința sa devine activă, la fel cum era activă înainte de comiterea păcatului. Dacă ființa umană nu a dobândit această cunoaștere în prealabil, atunci va continua imediat să păcătuiască..... astfel, va lăsa voința sa să devină activă într-un mod care se opune lui Dumnezeu, și atunci nu va putea fi niciodată eliberată de vina sa, pentru că și acest lucru necesită voința ființei umane. Și astfel se înțelege și faptul că răscumpărarea prin Iisus Hristos presupune întotdeauna voința ființei umane de a se lăsa răscumpărată, altfel nu ar mai exista păcat în întreaga lume și puterea Satanei ar fi frântă pentru totdeauna.... Într-adevăr, Iisus Hristos a învins moartea și a frânt puterea adversarului Său, El a permis ca voința Sa ca ființă umană să devină extrem de puternică și a înfăptuit actul mântuirii în virtutea iubirii Sale, lăsând însă întotdeauna oamenilor libertatea voinței lor de a recunoaște lucrarea Sa și de a-L urma.... permițând astfel voinței lor să devină activă pentru răscumpărare. El nu exclude nici o ființă umană de la binecuvântările și harurile actului de mântuire, dar nici o ființă umană nu va fi obligată să fie răscumpărată, în schimb, ea însăși trebuie să recunoască faptul că este păcătoasă și, în această conștientizare, să se apropie de El, Răscumpărătorul divin, și să apeleze la El pentru iertarea vinovăției sale.... Apoi are loc cel mai de neînțeles act.... Dumnezeu îi iartă vina, îl iartă de dragul lui Iisus Hristos, Care și-a vărsat sângele pentru semenii Săi și pentru păcatele lor.... Dumnezeu a acceptat sacrificiul unei ființe umane iubitoare, iar nenumărați oameni pot rămâne nepedepsiți dacă se pocăiesc de vina lor și cer iertare de dragul lui Iisus Hristos.... Oamenii nu pot înțelege amploarea vinovăției lor de păcat față de Dumnezeu și nu ar putea niciodată să-și ispășească vina pe Pământ și nici măcar în lumea de dincolo nu ar trece eternități până la răscumpărarea finală a vinovăției lor, dacă Iisus Hristos nu s-ar fi milostivit de ei și nu i-ar fi răscumpărat de la suferințe de nedescris pe Pământ și în lumea de dincolo prin sângele Său, printr-un sacrificiu al iubirii Sale, care L-a pătruns și L-a făcut să devină Mântuitorul întregii omeniri. Cu toate acestea, nicio ființă umană nu poate pretinde răscumpărarea dacă nu se întoarce la El de bunăvoie, conștientizându-și vina și cerându-și iertare.... și, prin urmare, nu-L recunoaște. Pentru că aceasta este o condiție prealabilă, deoarece este respectat liberul arbitru al ființei umane și nici nu va fi atins de Dumnezeu în veșnicie și pentru că ființa umană este liberă și, prin urmare, trebuie să decidă singură la cine se întoarce.... la Dumnezeu sau la adversarul său....

Amin