• Retour

La fin du temps de Grâce - la souffrance la plus grave

Le temps de Grâce sera vite terminé, et la mentalité de l'humanité ne change pas. Les hommes deviennent toujours plus dépourvus d’amour, et ils tombent toujours plus profondément dans le filet de capture de Satan, de sorte qu’ils se déchiquettent réciproquement et sont sans amour. Et Dieu emploie tous les moyens pour les arracher à ce bas état spirituel. Il leur enlève les biens terrestres pour les libérer de la matière, et Il cherche à les pousser à la réflexion au travers d’afflictions de toutes sortes. Il leur fait arriver des conditions où ils doivent se tourner vers Lui en demandant de l'Aide ; mais chaque moyen échoue, et l'état spirituel ne s'améliore pas. Et le temps n'est plus loin où la baguette de Dieu frappera les hommes, parce que le temps de Grâce va vers sa fin. Et pour cette raison la Terre doit encore supporter une souffrance indiciblement grave, parce que cette souffrance est une Grâce, elle ne passera pas sans laisser de trace sur l’homme et elle apportera le salut à l'âme. Mais la volonté de l'homme ne peut pas être forcée, et si la souffrance ne lui fait pas trouver la voie juste, il n'y a plus de salut pour lui, et il fait partie de ceux qui, le Jour du Jugement, devront sentir le Pouvoir du Seigneur s’ils sont trouvés inaptes. Et cela signifie quelque chose que les hommes ne sont pas en mesure de saisir. Ils ne peuvent pas imaginer que leur âme doive de nouveau supporter un état d’indicibles supplices pendant des millénaires. Mais Dieu qui le sait, ne laisse rien de coté pour leur épargner ce destin, mais Il ne peut pas tourner de force la volonté de l'homme vers le bien. La future misère sera si grande que dans chaque homme le sentiment naturel d'aider le prochain se réveillera, s’il n'est pas privé de tout amour. S'il est encore capable d'aimer, même si c’est dans une moindre mesure, alors au vu de cette misère il se réveillera et il s'activera affectueusement. Mais celui qui passera encore outre cette misère, sans être prêt pour aider, en lui s'est éteint toute étincelle d'amour, et pour lui il n’existe plus aucune possibilité de remonter. Il est trop loin de Dieu car il se trouve en dehors du Rayonnement de l'Amour de Dieu ce qui signifie que la substance spirituelle s’est de nouveau durcie dans la matière la plus solide. Et maintenant le chemin terrestre commence à nouveau dans le plus grand supplice de l'être lié. Si maintenant il vient sur la Terre une indicible souffrance, alors cela est encore un Acte de la Miséricorde de Dieu, parce qu'Il voudrait épargner aux âmes l'inimaginable souffrance du renouvellement du chemin terrestre. Mais cela n'est pas reconnu comme tel, la souffrance est plutôt un motif pour une rébellion renforcée contre Dieu, parce que les hommes dans leur cécité ne reconnaissent pas la liaison spirituelle. Mais sur cela il est donné l'éclaircissement à suffisance et donc le Seigneur réveille des prophètes et leur fait annoncer tout ce qui va arriver, Il ne laisse pas arriver ce temps sans prévenir, Il fait arriver aux hommes toujours des Avertissements et Il porte à leur connaissance le sens et le but du chemin terrestre. Mais ils ferment leurs oreilles et refusent sans scrupule le divin Don de Grâce, donc pour ces hommes il n'existe plus aucun salut, aucune façon de les tenir loin de l'abîme, lorsqu’ils n'écoutent pas les dernières mises en demeure et les Avertissements. À eux il peut toujours seulement être indiqué que le bas état spirituel est à l'origine de la future souffrance et que celui-ci doit être éliminé avant qu'à la souffrance il puisse être commandé une Halte de la part de Dieu. Celui qui s’occupe de ces mises en demeure et de ces Avertissements lorsque commencera le dernier temps de Grâce, le temps de la vie la plus douloureuse sur la Terre, celui-ci pourra encore éviter le pire au moyen de l'invocation de Dieu durant la dernière heure ; il ne fera pas partie de ceux qui sont damnés, qui devront supporter pour l'Éternité l'état de totale inertie et d'inimaginables tourments.

Amen

Sfârșitul timpului de har.... Suferința cea mai grea....

Timpul harului se termină curând, iar mintea oamenilor nu se va mai schimba. Oamenii devin din ce în ce mai neiubitori și se încurcă tot mai adânc în plasele Satanei, astfel încât se sfâșie unii pe alții și sunt lipsiți de orice iubire. Iar Dumnezeu folosește toate mijloacele pentru a-i smulge din această stare de slăbiciune spirituală.... El le ia bunurile pământești pentru a-i desprinde de materie și încearcă să-i determine să gândească prin tot felul de necazuri. Îi pune în situații în care ar trebui să se întoarcă la El căutând ajutor; totuși, toate mijloacele eșuează și starea spirituală nu se remediază. Și nu mai este departe momentul în care nuiaua de corecție al lui Dumnezeu va lovi oamenii, căci timpul harului se apropie de sfârșit. Și, prin urmare, Pământul va trebui să îndure în continuare suferințe de o gravitate de nedescris, pentru că această suferință este o milă, de îndată ce nu trece pe lângă ființa umană fără să lase urme și aduce mântuire sufletului. Dar voința omului nu poate fi forțată, iar dacă suferința nu-l lasă să găsească calea cea bună, nu mai există mântuire pentru el, iar el face parte dintre cei care vor simți puterea Domnului în ziua Judecății și astfel va fi găsit nepotrivit. Iar oamenii nu pot înțelege ce înseamnă această decizie. Ei nu-și pot imagina că sufletul lor va trebui să îndure din nou o stare de chinuri de nedescris timp de secole. Dar Dumnezeu, care știe acest lucru, nu lasă nimic neatins pentru a-i scuti de această soartă, dar nu poate întoarce cu forța voința oamenilor spre bine. Dar adversitatea care va veni va fi atât de mare încât sentimentul natural al fiecărei persoane se va trezi pentru a-și ajuta semenii, dacă nu a renunțat complet la orice iubire. Dacă este încă capabil de iubire, chiar și în cea mai mică măsură, atunci se va trezi în fața acestei adversități și va acționa, de asemenea, cu iubire. Dar oricine trece în continuare pe lângă această adversitate fără a fi dispus să ajute, a pierdut orice scânteie de iubire și posibilitatea de ascensiune nu mai există pentru el. Aceștia sunt atât de îndepărtați de Dumnezeu încât se află în afara emanației de iubire a lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă deci același lucru ca și faptul că substanța spirituală se întărește din nou în cea mai dură materie.... Și acum schimbarea pământească începe din nou în cea mai mare agonie de a fi legat.... Dacă suferința de nedescris vine mai întâi pe Pământ, aceasta este totuși un act de milă a lui Dumnezeu, deoarece El vrea să scutească sufletele de suferința de neconceput a unei schimbări pământești repetate. Dar ea nu este recunoscută ca atare, mai degrabă suferința este un prilej de respingere sporită a lui Dumnezeu, deoarece oamenii, în orbirea lor, nu recunosc legătura spirituală. Cu toate acestea, sunt date suficiente informații despre aceasta, de aceea Domnul ridică profeți și le face cunoscut totul dinainte, nu lasă să se apropie timpul fără indicații, trimite în mod constant avertismente oamenilor și îi informează despre sensul și scopul schimbării pământești..... Cu toate acestea, ei își închid urechile și resping fără ezitare darul divin al harului și, prin urmare, pentru acești oameni nu mai există nici o salvare, nici o cale care să-i țină departe de abis dacă nu ascultă ultimele înștiințări și avertismente. Ei pot doar să conștientizeze vreodată faptul că slăbiciunea spirituală este cauza suferinței viitoare și că aceasta trebuie mai întâi remediată înainte ca suferința să fie oprită din partea lui Dumnezeu. Oricine își amintește de aceste înștiințări și avertismente atunci când va răsări ultimul timp al harului, timpul celei mai dureroase vieți pe Pământ...., va putea totuși să evite ce este mai rău pentru el în ultimul ceas prin chemarea lui Dumnezeu; el nu va face parte dintre cei care sunt condamnați să îndure starea de neputință totală și chinuri de neimaginat pentru veșnicii....

Amin