• Retour

Les instincts des stades antérieurs sont déterminants pour le caractère

La phase présente de l'existence humaine est de quelque façon identique à l'état du spirituel dans chaque forme extérieure, c'est-à-dire que la substance animique originelle a toujours à lutter contre des résistances qui sont présentes en elle encore puissamment, de sorte que l'homme doive combattre dans l'existence terrestre contre les instincts mauvais en lui. Maintenant plus la substance animique originelle a pu se débrider dans un stade antérieur, plus elle s’est développée d’une manière particulièrement forte. Ces instincts issus des stades antérieurs impriment maintenant à la substance animique originelle leur timbre, maintenant l'homme doit combattre particulièrement vigoureusement contre de tels instincts, tandis que l’homme qui a exécuté auparavant sa tâche avec bonne volonté et par conséquent se trouve déjà dans un certain état de maturité, bénéficiera d'un chemin de vie plus léger. La volonté de servir rend la substance animique originelle relativement libre, même si elle est encore enfermée dans une enveloppe. Et cette substance animique originelle maintenant sans résistance vivra dans une forme qui porte déjà à l'extérieur la marque de la bonne volonté de l'être. Donc de l’aspect de la forme extérieure on pourra déjà déduire le degré de maturité de l'âme. Dans l'incarnation en tant qu’homme se regrouperont maintenant toujours des substances animiques qui ont la même manière d'être ; par conséquent il y aura maintenant une lutte sur la Terre, parce beaucoup de substances animiques sont réunies et influencent l'être précisément de la même manière que dans la forme précédente. Plus l'être corrige rapidement les manques, moins il oppose de résistance et donc il peut être patient, de bonne volonté et diligent déjà dans les stades antérieurs. Mais s'il conserve en lui un instinct mauvais, alors même comme homme il aura à souffrir de celui-ci, et cela sera déterminant pour son caractère.

Instinctele din etapele preliminare determină caracterul....

Faza actuală a existenței ființei umane este aproximativ aceeași cu starea de spiritualitate în orice formă exterioară și, într-adevăr, ființa va trebui să lupte întotdeauna cu rezistențele care sunt încă mai puternic prezente în ea, astfel încât, prin urmare, ființa umană trebuie să lupte în existența pământească împotriva instinctelor rele din ea însăși. Acestea sunt acum extraordinar de puternic dezvoltate, cu atât mai mult cu cât ființa a avut ocazia să se desprindă de ele într-un stadiu preliminar. Aceste instincte din stadiile preliminare își lasă acum amprenta și asupra ființei, adică ființa umană trebuie acum să lupte deosebit de puternic împotriva unor astfel de instincte, în timp ce ființa umană care și-a îndeplinit de bunăvoie sarcina înainte, se bucură de un mod de viață mai ușor și care, în consecință, se află deja într-o anumită stare de maturitate. Voința de a servi face ca ființa să fie în mod corespunzător liberă, chiar dacă este încă închisă într-un înveliș. Iar această ființă, acum nerezistentă, va anima o formă care, de asemenea, poartă deja în exterior semnul voinței ființei. Forma exterioară va fi, prin urmare, întotdeauna de așa natură încât din ea se poate deja concluziona gradul de maturitate al sufletului. În întruparea ca ființă umană se vor uni întotdeauna astfel de substanțe sufletești care au aceeași natură; dar și lupta pe Pământ va fi în consecință, deoarece multe substanțe sufletești se unesc și influențează ființa exact în același mod ca și în forma anterioară. Cu cât ființa învață mai repede să-și depășească defectele, cu atât mai puțin se va împotrivi și astfel poate fi deja răbdătoare, binevoitoare și dornică în etapele preliminare.... Dacă, totuși, are un instinct în sine, va trebui să sufere de același lucru ca și o ființă umană, iar acest lucru îi determină caracterul.

Amin