• Volver

Actitud correcta hacia la obra de Redención....

La crucifixión de Jesús fue el acto de expiación por los pecados de toda la humanidad. Él tomó sobre Sí todos los pecados de la humanidad al caminar hacia la cruz, pues sufrió indescriptiblemente, tanto física como espiritualmente, porque la carga del pecado que quería expiar era inmensa. Era el pecado original de la apostasía de los seres espirituales de Dios, un pecado que los seres humanos jamás podrían haber expiado por sí mismos, y que todos los seres humanos cometen en la vida terrenal.... Pero Él ha ofrecido el sacrificio de la cruz por amor para redimir a la humanidad.

Ningún ser humano es consciente de la magnitud de esta obra de Misericordia, y ningún ser humano puede evaluar durante su vida terrenal la extraordinaria gracia que significa poder dirigirse a Jesucristo para obtener el perdón de sus grandes pecados. Porque solo este perdón abre la puerta al Reino de la Luz, pues un ser lleno de culpa jamás podrá entrar en ese reino, ya que permanecería eternamente en el reino de las tinieblas sin este perdón de Jesucristo. Y nadie puede comprender los tormentos y el dolor que Jesús sufrió por la humanidad pecadora, que solo la muerte más amarga en la cruz terminó.... ningún ser humano puede evaluar el sufrimiento y la humillación lo que Jesús soportó por amor a Sus semejantes, de quienes sabía que se encontraban en la más profunda necesidad espiritual....

Él querría liberar a los seres humanos de esa necesidad; quería allanar el camino hacia el Padre para ellos, Sus hermanos caídos; quería expiar sus pecados, porque la “Justicia” de Dios exigía que se hiciera expiación para tal culpa del pecado. Pero los seres humanos tienen que reconocer Su obra de Redención.... tienen que querer, que Él también murió por ellos; deben confesar su culpa ante Él y pedirle perdón a Él; esto es todo lo que se les exige para ser liberados de su pecado y tener derecho al reino espiritual, donde hay libertad, luz y bienaventuranza....

Reconocer a Jesucristo, el divino Redentor, y emprender el camino hacia Él.... eso es todo lo que se exige de los seres humanos, pero lo que también cada ser humano debe hacer por sí mismo en el libre albedrío para pertenecer a los redimidos para Él derramó Su sangre....La obra de Redención se ha realizado para todos los seres humanos del pasado, del presente y del futuro.... Sin embargo, se requiere el propio libre albedrío para liberarse de la culpa del pecado; de lo contrario, todo el mundo sería redimido instantáneamente, e incluso el modo de la vida terrenal se haría superflua si, después de la crucifixión, solo hubiera almas “redimidas”....

El libre albedrío no queda excluido de esta Redención, y por lo tanto, el ser humano mismo debe querer, que Jesús también lo haya redimido a él a través de Su muerte en la cruz; debe anhelar de pertenecer a los redimidos y, por consiguiente, pedírselo conscientemente. Y todos deben comprender que primero tienen que tener la actitud correcta hacia Él, el divino Redentor. Deben creer en él y unirse a él en pensamiento, deben orarle para que los salve, para que los libere de los pecados y sus consecuencias. Y por eso tienen que reconocerlo a Él.

Pero entonces poseen una fe viva y, por lo tanto, la actitud correcta hacia Él, y entonces también pertenecerán a aquellos por quienes Su sangre fue derramada en la cruz. Sin Él y Su Redención, sin embargo, el ser humano permanece en las tinieblas; permanece en el reino que pertenece al adversario de Dios; no tiene conexión con Dios, Quien Se encarnó en Jesús; está fuera de aquellos por quienes murió en la cruz. Y entonces no puede ser redimido de la necesidad espiritual; entonces quedará colapso bajo el peso del pecado y ya no podrá levantarse sin ayuda. Porque solo el divino Redentor, Jesucristo, puede liberarlo de su culpa....

amén

Atitudinea corectă față de lucrarea de răscumpărare....

Răstignirea lui Iisus a fost actul de ispășire pentru păcatele întregii omeniri. El a luat asupra Sa toate păcatele oamenilor atunci când a mers pe calea crucii, căci fizic și spiritual a suferit de nedescris, deoarece vina păcatului pe care voia să o răscumpere era nespus de mare. Era păcatul primordial al apostaziei ființelor spirituale față de Dumnezeu, pe care oamenii nu ar fi putut niciodată să îl ispășească singuri, și era păcatul pe care toți oamenii îl comit în viața pământească.... Cu toate acestea, El a oferit jertfa de pe cruce în dragoste pentru a-i răscumpăra pe oameni. Nici o ființă umană nu este conștientă de amploarea acestui act de milă și nici o ființă umană nu poate aprecia în timpul vieții pământești ce har nemaiîntâlnit înseamnă faptul că se poate întoarce la Iisus Hristos pentru iertarea marii sale vinovății. Căci numai această iertare îi deschide poarta împărăției luminii, pentru că o ființă împovărată de vină nu poate intra niciodată în această împărăție, pentru că ar trebui să rămână pentru totdeauna în împărăția întunericului dacă nu ar avea această iertare prin Iisus Hristos.... Și nici o ființă umană nu poate măsura chinul și durerea pe care a suferit-o ființa umană Iisus pentru omenirea păcătoasă, care nu s-a încheiat decât prin cea mai amară moarte pe cruce.... Nici o ființă umană nu poate măsura suferința și umilința pe care Și-a asumat-o din dragoste pentru semenii Săi, pe care îi știa în cea mai profundă nevoie spirituală.... El a vrut să înlăture această mare adversitate de la oameni, a vrut să le netezească drumul spre Tatăl pentru ei, care erau frații Săi căzuți, a vrut să le răscumpere vina păcatului, pentru că pentru aceasta era nevoie de "dreptatea" lui Dumnezeu, că s-a făcut ispășire pentru această vină a păcatului. Dar oamenii trebuie să recunoască actul Său de mântuire.... ei trebuie să dorească ca El să moară și pentru ei, ei înșiși trebuie să-și mărturisească vina în fața Lui și să-I ceară iertare.... Aceasta este tot ceea ce li se cere pentru ca apoi să fie și ei eliberați de păcatul lor, pentru a avea din nou dreptul la Împărăția spirituală, unde există libertate, lumină și fericire.... Recunoașterea lui Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin, și luarea pe cont propriu a căii către El.... este tot ceea ce li se cere oamenilor, dar pe care fiecare persoană trebuie, de asemenea, să o facă de bunăvoie, pentru a face parte dintre cei răscumpărați pentru care El și-a vărsat sângele.... Actul de mântuire a avut loc pentru toți oamenii din trecut, prezent și viitor.... Dar propria voință liberă este necesară pentru ca ființa umană însăși să se elibereze de vina păcatului, altfel întreaga lume spirituală ar fi răscumpărată brusc și ar face de asemenea superfluă viața pe Pământ dacă ar exista doar suflete "răscumpărate" după moartea de pe cruce.... Liberul arbitru nu este eliminat pentru această răscumpărare și, prin urmare, însăși ființa umană trebuie să dorească ca Iisus să îl răscumpere și pe el prin moartea Sa.... El trebuie să vrea să facă parte dintre cei răscumpărați și astfel să I-o ceară în mod conștient. Și toți oamenii ar trebui să înțeleagă că ei înșiși trebuie să aibă mai întâi atitudinea corectă față de El, Răscumpărătorul divin.... ei trebuie să creadă în El și să se unească cu El în gând, trebuie să se roage Lui pentru ca El să-i salveze, pentru ca El să-i elibereze de păcat și de consecințele lui.... Și, prin urmare, ei trebuie să-L recunoască. Dar atunci vor avea o credință vie și astfel și atitudinea corectă față de El, și atunci vor face parte și ei din cei pentru care sângele Său a curs pe cruce. Fără El și fără răscumpărarea Sa, însă, ființa umană va rămâne în întuneric, va rămâne în împărăția care aparține adversarului lui Dumnezeu, nu va avea nicio legătură cu Dumnezeu Care S-a întrupat în Iisus, va fi în afara celor pentru care Iisus a murit pe cruce. Și atunci el nu va putea fi salvat nici de adversitatea spirituală, atunci se va prăbuși sub povara păcatului și nu va putea învia fără ajutor.... Căci numai Răscumpărătorul divin Iisus Hristos îl poate elibera de vinovăția sa....

Amin