• Volver

Responsabilidades de los padres y los hijos

Vuestra existencia como hombre en la Tierra comienza en pleno desconocimiento. El alma se encuentra todavía en tinieblas espirituales, por lo que antes de ponerse tan sólo a disolver su densa envoltura tiene que haber llegado a una consciencia de sí misma. Ya puede empezar a disolver esa envoltura sin haber recibido un saber particular, porque en su juventud más tierna, íntimamente, ya puede poner los buenos sentimientos en relieve - a pesar de no actuar conforme a cierta comprensión.

Pero el hombre siempre debe ser consciente de sí mismo, porque de lo contrario su pensar y actuar no puede ser considerado... Tal niño, a buena hora ya, hace que se desarrolle en él la Chispa de amor, lo que es muy bien porque el impulso para esto viene de su propio interior... Mientras que otro niño –que se encuentra en el mismo estado de consciencia de sí mismo– cede a los malos impulsos en su interior, a pesar de notar el ligero sentimiento que lo que está haciendo no es correcto.

En ambos casos aún no se puede hablar de comprensión, pero la Chispa de amor está depositada en cada ser humano. Por eso la manera inicial de obrar de los niños es tan diferente... sólo porque sus almas reaccionan de diferente manera a los impulsos íntimos... pero aun así cada niño está consciente de si actúa bien o mal - eso tan sólo habiendo llegado al estado de consciencia de sí mismo.

Ahora, poco a poco, al niño también está impartido un saber, pues llega a saber del orden y sus leyes. Cada vez más le queda claro qué tiene consecuencias buenas o malas - ya por propia experiencia. Se le hace comprender los conceptos del bien y del mal. Y otra vez los seres humanos que se desarrollan reaccionarán de diferente manera, conforme ellos mismos aviven en su interior la llama del amor y también se dejen influir desde su interior.

Conforme a esto también aumenta la comprensión, o se mantiene la ceguera inicial del alma, porque el saber suministrado al hombre desde el exterior no tiene que ser ni mucho menos una comprensión... pues sólo llega a serlo si el amor en el hombre vivifica el saber... Aunque el saber pueda llenar la mente, seguirá siendo solamente un reflejo deslumbrante que no tiene la fuerza para encender Luz en el alma del hombre; por lo que el alma sigue siendo rodeada de envolturas.

Pero desde el momento en que el hombre haya llegado a ser consciente de sí mismo y percibe en sí la voz de la conciencia –de modo que se ha despertado en él la noción del bien y del mal, lo que en un niño puede suceder más pronto que en otro– le serán pedido cuentas por su conducta...

Siempre será tenida en cuenta la debilidad de un alma que prematuramente tenía que dejar su cuerpo atrás... siempre será tenido en cuenta el grado de madurez y también el saber que, hasta entonces, había sido impartido al ser humano. Ahí no puede servir como medida una comprensión cabal porque esta sólo se adquiere mediante el amor. Pues cada hombre es valorado según el amor que puede ser encendido en él.

Pero también puede ser extinguida la Chispa de amor, lo que siempre tiene como consecuencia un pensar y actuar con maldad. Esto se manifiesta nada más que el hombre –como ser humano que puede servirse de su voluntad y, conforme a su mala alma no dispuesta a actuar en el amor, también se aprovechará de esta voluntad que también se cerrará a un saber que le está impartido– llegue a ser consciente de que cierta “comprensión” no extingue este instinto malvado. Sólo si hay manera de influir en un niño para que haga el bien, entonces puede ser que esta tendencia malvada se pierda, con lo que también la voz de la conciencia volverá a hacerse notar más claramente.

Por eso sobre los padres grava una enorme responsabilidad, porque deberían hacer todo lo posible para despertar en los niños el amor, y los deberían estimular a que ya presten pequeños servicios... y así formar en los niños el sentimiento de disponibilidad y extinguir en ellos tendencias demasiado egoístas. Pues una vez que la Chispa de amor esté encendida, también se propagará; de modo que el alma ya no estará envuelta por tinieblas...

De por sí, en el corazón se hará Luz... El pensar y actuar del niño ya serán conscientes y, cuando ahora le estará impartido el saber correspondiente, pronto le aportarán la Luz de la comprensión. Porque el amor es todo... y cada ser humano es apto para el amor, porque Dios mismo ha depositado una Chispa en cada hombre –parte de Él mismo–, para recuperarle del estado de la muerte y volver a llevarle al estado de la Vida...

Amén.

Responsabilitatea părinților și a copiilor....

În ignoranță totală vă începeți existența pământească ca ființă umană. Sufletul este încă închis în întunericul spiritual, deoarece trebuie să atingă mai întâi starea de conștiință a Eu-lui înainte de a putea începe să dizolve învelișul dens din jurul său. El poate face acest lucru și fără să fi primit vreo cunoaștere specială, căci poate lăsa să apară în el sentimentele bune încă din prima tinerețe, deși nu acționează în conformitate cu o anumită cunoaștere. Dar ființa umană trebuie să fie mereu conștientă de ea însăși, altfel gândurile și acțiunile sale nu ar putea fi evaluate. Un astfel de copil dezvoltă scânteia iubirii în el însuși de la o vârstă fragedă; este bun pentru că este împins spre ea din interior, în timp ce un alt copil aflat în aceeași stare de conștiință a eu-lui cedează instinctelor rele din el însuși, deși simte în el însuși sentimentul slab al răului. În ambele cazuri nu se poate vorbi încă de cunoaștere, dar scânteia iubirii este inerentă fiecărei ființe umane și, prin urmare, modul inițial de a acționa este diferit la copii doar pentru că sufletul lor reacționează diferit la impulsul interior, dar fiecare copil este totuși conștient dacă acționează bine sau rău.... odată ce a atins stadiul de conștiință a eu-lui. Și acum copilului i se dă încet cunoștințe.... se familiarizează cu legile ordinii, adică devine din ce în ce mai ușor de înțeles pentru el, și va experimenta în sine și ceea ce este bun sau rău.... va fi învățat conceptul de bine și rău și, din nou, oamenii în creștere vor reacționa diferit, în funcție de faptul dacă vor aprinde flacăra iubirii în ei înșiși și se vor lăsa influențați din interior. Și cunoașterea crește și ea în consecință, ori orbirea inițială a sufletului rămâne, căci cunoașterea furnizată ființei umane din exterior nu trebuie să fie cunoaștere pentru multă vreme, ci devine astfel doar atunci când iubirea din ființa umană însuflețește cunoașterea.... Cunoașterea poate, într-adevăr, să umple intelectul, dar atunci ea va rămâne doar o lumină orbitoare care nu are puterea de a răspândi strălucirea în sufletul ființei umane și, prin urmare, sufletul continuă să fie înconjurat de învelișuri. Cu toate acestea, ființa umană este considerată responsabilă din momentul în care este conștientă de sine, când își poate auzi vocea conștiinței în interiorul său.... când s-a trezit în ea sentimentul binelui sau al răului, care poate fi mai devreme la un copil, mai târziu la altul, dar care este condiția prealabilă pentru ca el să răspundă pentru acțiunile sale. Dar întotdeauna se ia în considerare slăbiciunea unui astfel de suflet, care trebuie să renunțe din nou la viața pământească într-un stadiu timpuriu. Gradul de maturitate este întotdeauna luat în considerare, precum și cunoștințele pe care ființa umană le-a primit până în prezent. Căci cunoașterea deplină nu poate fi considerată un standard, deoarece o astfel de cunoaștere poate fi obținută doar prin iubire. Cu toate acestea, ființa umană este evaluată în funcție de iubire, iar aceasta se se poate aprinde în fiecare persoană, dar scânteia iubirii poate fi, de asemenea, stinsă, iar acest lucru semnifică întotdeauna și gândirea și acțiunile rele, care apar de îndată ce ființa umană devine conștientă de sine ca o ființă care își poate folosi voința și care își va folosi această voință în funcție de sufletul său rău, care nu este dispus să iubească și care se va închide, de asemenea, în fața cunoștințelor care i-au fost furnizate.... Astfel, o "cunoaștere" nu sufocă această pornire interioară a răului. Doar atunci când un copil poate fi influențat să facă ceva bun, se poate pierde acest impuls malefic și atunci vocea conștiinței se poate exprima din nou mai bine. De aceea, părinții au o mare responsabilitate de a face tot ce le stă în putință pentru a trezi dragostea în copil, pentru a-l încuraja să ajute în moduri mărunte și pentru a dezvolta astfel sentimentul de utilitate în rândul copiilor și pentru a înăbuși instinctele prea egoiste ale acestora. Pentru că imediat ce scânteia iubirii a fost aprinsă, ea se va răspândi și sufletul nu va mai fi învăluit în întuneric, ci va deveni lumină în inimă de la sine, iar gândirea și acțiunea copilului vor fi deja conștiente și în curând vor câștiga și ele lumina cunoașterii, precum și cunoștințele corespunzătoare îi vor fi transmise.... Căci iubirea este totul.... și fiecare ființă umană este capabilă să iubească, pentru că Dumnezeu Însuși a pus în fiecare ființă umană o scânteie, o părticică din El Însuși, pentru a o întoarce din starea de moarte în starea de viață....

Amin