• Volver

Cada hombre lleva su propia responsabilidad....

Cada hombre lleva su propia responsabilidad por su vida terrestre. No se le puede quitar, aunque un hombre que le ama intenta defenderlo, porque la decisión tiene que tomar él mismo, el cual es el propósito de su vida. Solo se puede pasar por ruegos cariñosos la fuerza de decidirse correctamente, aunque no es una garantía, porque la voluntad del hombre es libre y lo tiene que serlo. Pero el amor sabe arreglar muchas cosas y en muy pocos casos se queda sin efecto.... por ejemplo si el rechazo interno contra Dios es tan fuerte que Su adversario tiene un poder más elevado sobre el hombre. Si los hombres lo piensan seriamente, el sentido de la responsabilidad debería hacerle llegar a la perfección en esta tierra, porque el pensamiento estaría dirigido mucho más a lo que venga en el futuro, es decir a la vida después de la muerte.... Que los hombres tienen que morir lo sabéis, y solo la falta de creencia completa en una vida después de la muerte os deja vivir con ignorancia.... Pero mientras haya una fe mínima en una vida proseguida, vais a tener que preguntar cómo será y lo que podéis hacer para llevarlo con gusto.... En la tierra podéis dirigiros a otros, podeis pasar vuestra responsabilidad a otros y aprovecharse de lo que se le hace por vosotros por otros.... Pero vosotros tenéis que haceros responsables vosotros mismos y nadie puede asumir la responsabilidad por vosotros.... y vuestro alma se juzga según vuestras obras.... o: ello Mismo se crea a su destino con el cual tiene que cargar en el reino del más allá y que también allí por un cambio de la voluntad propia puede cambiarlo, entonces se mejora. Y aunque el hombre ha sido muy vago en su vida terrestre, tiene que poner mano a la obra en su transformación si quiere mejorar su destino, pero por ruegos cariñosos se le puede traspasar fuerza. Y por esto es una gran bendición si a un difunto se le manda pensamientos buenos, si un difunto ha podido ganarse amigos que le manden pensamientos cariñosos.... No están perdidos sin esperanza. Y si aquellas almas usan bien este flujo de fuerza, usandola para dirigir correctamente a su voluntad a lo que no han asistido en la tierra: ayudar con amor sirviente.... Entonces van a llegar lentamente hacia la altura.... Un otro ser nunca puede asumir por él lo que tiene que hacer él mismo; dirigir sus miradas hacia Jesucristo.... Porque el alma tiene que haberlo encontrado, a Él tiene que pedir por ayuda, y es la más grande responsabilidad en la vida terrestre, que el hombre tiene que pasar por el camino hacia Jesucristo si quiere entrar a la vida eterna después de su muerte. Tampoco esta responsabilidad no se le puede quitar por otros, aunque se le transmitan ruegos de ayuda.... pero la decisión tiene que tomar él mismo, y sino en la tierra entonces en el reino del más allá. Y por esto nadie debe fiarse en la tierra de un semejante cuando se trata del propio desarrollo de su alma.... Cada uno tiene que trabajarlo por sí mismo, cada uno tiene que pedir la ayuda de Jesucristo para llegar al reto, cada uno tiene que transformar a su voluntad él mismo para que se aleje del adversario de Dios, que le estaba dominando hasta ahora, y para que se acerque con plena conciencia a Dios en Jesucristo.... Solo entonces su alma puede entrar en la paz eterna, y entonces el hombre puede vivir con responsabilidad en la tierra.... y entonces puede estar bendito para siempre....

amén

Fiecare persoană poartă ea însăși responsabilitatea....

Fiecare om poartă el însuși responsabilitatea pentru viața sa pământească. Aceasta nu poate fi luată de la el, chiar dacă un tovarăș iubitor de oameni ar dori să o susțină, deoarece el trebuie să ia singur decizia, care este scopul vieții sale pământești. Numai mijlocirea iubitoare îi poate da puterea de a lua decizia corectă, chiar dacă acest lucru nu este încă o garanție, deoarece voința omului este și trebuie să rămână liberă. Dar iubirea este capabilă de multe și nu va rămâne fără efect decât în cele mai rare cazuri.... și anume atunci când rezistența interioară împotriva lui Dumnezeu este încă atât de puternică încât adversarul său are o putere mai mare asupra omului. Dacă voi, oamenii, vă gândiți serios, atunci simțul responsabilității ar trebui să vă facă să vă străduiți să atingeți perfecțiunea pe acest Pământ, pentru că atunci gândurile voastre ar fi mai mult îndreptate spre timpul care vă așteaptă, spre viața de după moarte.... Pentru că voi, oamenii, știți că va trebui să muriți, și numai necredința totală în viața de după moarte vă va lăsa să treceți la cele veșnice cu indiferență.... Dar, de îndată ce va exista cea mai mică credință în viața de după moarte, va trebui să vă întrebați și voi cum va fi și cu ce ați contribuit la ea pentru a o face suportabilă pentru voi.... Pe Pământ puteți oricând să vă lipiți de alții, puteți să le transmiteți altora responsabilitatea voastră și apoi, din nou, să fiți beneficiarul a ceea ce alții au făcut pentru voi.... Dar numai voi trebuie să răspundeți pentru voi înșivă, pentru sufletul vostru, și nicio ființă umană nu vă poate lua responsabilitatea.... iar sufletul vostru va fi judecat în funcție de faptele voastre.... sau altfel: Își va crea propria soartă, pe care va trebui să o accepte în împărăția de dincolo și care, și acolo, nu va putea fi schimbată, deci îmbunătățită, decât prin propria voință. Și oricât de indolent a fost omul în viața pământească, acum va trebui să lucreze el însuși la transformarea sa dacă vrea să-și îmbunătățească soarta, dar poate fi sprijinit foarte mult prin mijlocirea iubitoare, primind putere. Și de aceea este o binecuvântare neașteptată atunci când gândurile bune urmează o persoană decedată, când o persoană decedată a mai dobândit prieteni pe Pământ care trimit gânduri de iubire pentru ea.... Aceștia nu sunt pierduți fără speranță. Și acum sufletul aplică corect și această rezervă de putere, astfel încât acum își îndreaptă voința spre ceea ce a neglijat să facă pe Pământ: Să ajute slujind în iubire.... Atunci și el va urca încet-încet.... Dar nici o altă ființă nu va putea face vreodată pentru el ceea ce trebuie să facă el însuși: Să-și întoarcă privirea spre Iisus Hristos.... Pentru că sufletul trebuie să-L fi găsit, trebuie să-L cheme conștient în ajutor, și aceasta este și cea mai mare responsabilitate în viața pământească, că omul trebuie să ia calea lui Iisus Hristos dacă vrea să intre în viața veșnică după moarte. Nici această responsabilitate nu poate fi luată de la el, chiar dacă i se poate oferi ajutor de mijlocire.... ci trebuie să ia el însuși această decizie, dacă nu pe Pământ, atunci în împărăția de dincolo. Și, prin urmare, nici o persoană de pe Pământ nu ar trebui să se bazeze pe semenii săi în ceea ce privește propria dezvoltare a sufletului său..... Fiecare trebuie să lucreze asupra lui însuși, fiecare trebuie să se folosească pentru aceasta de ajutorul lui Iisus Hristos, fiecare trebuie să realizeze el însuși schimbarea voinței, astfel încât să se îndepărteze de adversarul lui Dumnezeu, care l-a dominat până acum, și să se întoarcă în mod pe deplin conștient la Dumnezeu în Iisus Hristos.... Numai atunci sufletul său poate intra în pacea veșnică, și numai atunci omul va fi trăit responsabil pe Pământ.... și atunci va fi fericit și va rămâne pentru totdeauna....

Amin