• Volver

Tened en cuenta los tiempos después de la muerte física

Un día todos tendréis que dejar el cuerpo terrenal atrás, y a vuestra alma tocará otro paradero. Nadie de vosotros escapará de su suerte pues cada uno tiene que contar con certitud con su fin corporal. De modo que esto ya lo sabéis, que vuestra existencia en la Tierra está limitada y que cuando haya llegado la hora nadie puede defenderse contra la muerte del cuerpo. Pero a pesar de esta certeza lleváis una vida en esta Tierra como si nunca iba a terminar. Siempre planificáis y obráis para tiempos posteriores sin saber si los vais a vivir. No contáis con lo que es cierto... sólo obráis y hacéis efecto para vuestra corta vida en la Tierra que no es duradera... pero vosotros mismos no pereceréis porque vuestra alma perdura aun después de la muerte del cuerpo, ¡y vuestra alma es vuestro auténtico yo! De modo que en realidad para vosotros no existe un proceso de morir, sino únicamente un cambio de vuestro paradero.

Si tomáis esto seriamente en consideración, entonces actuáis sabiamente si hacéis todo lo posible para que precisamente aquel paradero posterior os pueda complacer. Entonces vuestra preocupación estará dedicada a aquel tiempo en que ya no os encontráis en esta Tierra - a aquel tiempo en que continuáis vuestra vida en el Reino del Más Allá cuyas características son una consecuencia de vuestra conducta que llevasteis en la Tierra.

Si tuvierais fe en esto, todos seríais más aplicados... Pero cuanto más os preocupáis por el bien de vuestro cuerpo, menos alimentáis la fe en que vuestra vida continuará - lo que no os puede ser demostrado porque de ninguna manera el miedo debe intervenir en vuestra conducta en la Tierra... pero consta que toda certeza de la continuación de la vida en el Más Allá suscitaría en vosotros el miedo - en los que no aspiráis voluntariamente a las Alturas.

Por supuesto, los que aspiran voluntariamente alimentan en sí la certeza... pues tienen fe... y eso precisamente porque aspiran a lo Alto; mientras que una aspiración hacia lo Alto producida por el miedo nunca llevará a su realización. Por eso no puede ser que a vosotros los hombres os sea demostrado que después de la muerte hay una continuación de la vida. Pero cada uno que reflexiona profundamente y que quiere hacer lo correcto puede despertar en sí la fe.

Por eso, cada vez con más claridad, a los hombres está llamada la atención sobre la fugacidad de todo aquello a lo que ellos atribuyen demasiada importancia. Hay seres humanos que en plena vida de repente la pierden, de lo que cada uno podría aprender a considerar también su vida como un regalo que en cada momento le podría ser quitado.

Sólo necesitaría observar los pensamientos que le vienen con ocasión de la muerte repentina de un semejante... Pues sólo tendría que seguir al difunto a la infinitud... Sólo tendría que dedicarse frecuentemente a él - el que no ha perecido sino que únicamente ha cambiado el paradero... En verdad, muchas manos se le extenderían desde el Reino espiritual - manos que le quisieran atraer...

Aunque el hombre no tenga la certeza de una continuación de la vida, aun así debería contar con la posibilidad; y con ocasión de la muerte de semejantes debería imaginarse esta posibilidad en su visión y preguntarse cómo pues iba a ser su destino - caso que de repente fuera reclamado... Porque mientras el hombre no pueda probar que no haya una vida después de la muerte –lo que nunca le resultará posible– siempre le convendrá tomar las precauciones. Nunca se arrepentirá si en la Tierra no se habrá acordado solamente del cuerpo sino también de su alma... y si en la Tierra ha acumulado un pequeño bien espiritual que luego en el Reino espiritual le ayuda para alcanzar las Alturas. Entonces el alma cosechará lo que el hombre ha sembrado en la Tierra. Y bendecida será el alma que en la Tierra ya ha tomado las precauciones para la eternidad.

Amén.

Amintiți-vă de timpul de după moarte....

Într-o zi, cu toții va trebui să vă lepădați de trupul pământesc, iar sufletul vostru va primi o altă locuință.... Nici unul dintre voi nu va scăpa de soarta lui, fiecare va trebui cu siguranță să se aștepte la sfârșitul său trupesc. Astfel știți că existența voastră pe Pământ este limitată și că nimeni nu se poate apăra de moartea trupească atunci când îi vine ceasul.... Și totuși, în ciuda acestei certitudini, trăiți o viață pe acest Pământ ca și cum nu s-ar termina niciodată. Planificați și creați doar pentru vremuri ulterioare, fără să știți dacă veți trăi pentru a vedea aceste vremuri. Nu vă gândiți la aceasta, ci la ceea ce este sigur pentru voi; creeați și lucrați doar pentru scurta viață pe Pământ, care nu are durată. Dar voi înșivă nu veți pieri, sufletul vostru va rămâne în viață chiar și după moartea trupului, iar sufletul vostru este sinele vostru real.... Deci, de fapt, nu există moarte pentru voi, ci doar o schimbare a locului unde vă aflați..... Dacă vă gândiți foarte serios la acest lucru, atunci veți acționa cu înțelepciune dacă vă asigurați că tocmai această locuință vă va face fericiți după aceea. Apoi vă veți extinde grija asupra timpului în care nu veți mai trăi pe acest Pământ, asupra continuării vieții în împărăția de dincolo, dar care acum este în concordanță cu schimbarea voastră pământească. Ați fi cu toții mai ambițioși dacă ați crede în acest lucru. Cu cât vă faceți mai multe griji cu privire la conservarea trupului vostru, cu atât mai puțin credeți că veți continua să trăiți. Și nu vi se poate da nici o dovadă în acest sens, pentru că schimbarea voastră pământească nu trebuie să fie determinată de frică, dar pe care orice certitudine a continuării vieții după moarte ar declanșa-o în voi, care nu vă străduiți voluntar să vă ridicați. Cei care se străduiesc în mod voluntar au cu siguranță certitudinea în ei înșiși, ei cred, dar tocmai pentru că se străduiesc în sus. Efortul născut din frică nu duce la perfecțiune. De aceea, vouă, oamenilor, nu vi se poate dovedi că există viață după moarte. Dar oricine se gândește serios la asta și vrea să facă ceea ce este corect poate trezi în sine credința în ea. Prin urmare, oamenii vor fi din ce în ce mai conștienți de efemeritatea a ceea ce prețuiesc prea mult. Oamenii vor fi smulși din mijlocul vieții, iar fiecare ar putea învăța din asta să privească și el viața ca pe un dar care îi poate fi luat din nou în fiecare zi.... Și nu trebuia decât să urmărească gândurile care l-au cuprins cu ocazia morții subite a unui semen. Trebuia doar să-l urmeze cu gândul pe cel plecat în infinit.... Trebuia doar să se ocupe mai des cu acest gând, că el nu a pierit, ci doar și-a schimbat domiciliul.... Și, cu adevărat, mâini s-ar fi întins spre el din împărăția spirituală, dorind să-l tragă. Dar chiar dacă ființa umană nu are certitudinea continuării vieții, ea trebuie să ia în considerare această posibilitate și, din când în când, să lase ca această posibilitate să se ivească în fața ochilor săi cu ocazia morții semenilor și să se întrebe care ar fi soarta sa dacă ar fi chemat brusc. Atâta timp cât omul nu poate dovedi.... ceea ce nu va fi niciodată posibil.... că nu există viață după moarte, el ar trebui să-și ia întotdeauna măsuri de precauție. Și nu va regreta niciodată dacă pe Pământ nu se gândește doar la trupul său, ci și la sufletul său, dacă adună pe Pământ o mică bogăție spirituală care apoi îl ajută să se înalțe în împărăția spirituală. Atunci sufletul va culege ceea ce a semănat omul pe Pământ, și binecuvântat este sufletul care a făcut provizii pe Pământ pentru veșnicie.....

Amin