• Volver

Por qué Jesucristo y Su obra de Redención deben ser reconocidos....

El pecador es perdonado a través de la muerte de Jesucristo. El amor del hombre Jesús tomó sobre sí toda la culpa del pecado en la tierra y la expió a través de Su muerte. Él pagó la gran deuda con su sangre y, por lo tanto, todo pecador puede ser redimido con tal de que crea en Jesucristo y en Su obra de Redención.... La muerte sacrificial de Cristo fue así traída para toda la humanidad, pero solo pocos participan en ella, solo pocos reclaman conscientemente las gracias adquiridas por el hombre Jesús a través de Su muerte. Y por eso la Redención, la liberación de toda culpa del pecado, es siempre un acto del libre albedrío y debe seguir siéndolo, el hombre mismo debe querer liberarse a través de Él, porque de otro modo no puede llegar a Dios, Que se ha encarnado en Jesucristo.

Creer en Dios es solo una figura de lenguaje ociosa hasta que se prueba. Creer en Dios también implica reconocer la propia relación con Dios. Creer en Dios como el ser supremo y más perfecto revela también la gran distancia que hay entre uno mismo y Dios, y esta distancia debe reducirse inevitablemente porque no existía al principio cuando el ser fue creado perfectamente por Dios.... Y el hombre se reconoce como “criatura” de Dios en cuanto pretende creer en Dios.... Y así la fe debe resultar en que el ser se esfuerce de nuevo hacia Dios, que quiera volver a entrar en la relación en la que estaba al principio.

Pero también debe buscar una justificación para su distancia de Dios y así darse cuenta de que la criatura creo esta distancia a través del pecado mismo.... y en consecuencia liberarse de esta culpa.... pero como la culpa es enorme porque el pecado fue dirigido contra Dios Mismo, el hombre en su corta vida terrenal no es capaz de pagar esta enorme culpa del pecado. Debe aceptar una ayuda que se le ofrece, una ayuda que quiere traerle el Dios-hombre Jesús, Que Se compadeció de la humanidad pecadora y Que, por tanto, en Su amor por los hombres ofreció un sacrificio expiatorio para ayudarlos a liberarse de la culpa. La liberación de toda culpa solo es posible por medio de Jesucristo....

(25.11.1952) Tuvisteis que pagar una gran deuda porque vuestro pecado anterior estaba dirigido contra Dios Mismo. Dios es el amor, y quien peca contra el amor, peca contra Dios Mismo, y hace imposible que el amor se hace cargo de él porque fue rechazado de antemano. Por lo tanto, el camino a Dios es simplemente un absurdo, porque un ser que se aleja voluntariamente de Dios no puede llegar a Dios por este camino.... comprendedlo, que habéis pecado contra el amor y por lo tanto solo podéis encontrar el perdón si reconocéis el amor y defendéis el amor.... Y es por eso que el hombre Jesús asumió esta misión, para rendir homenaje al amor eterno, lo que demostró Su profundo amor por Dios y los humanos....

Una deuda que estaba dirigida contra el Amor eterno solo podía ser redimida a través del amor. Pero por eso vosotros los humanos tampoco podéis ignorar a Jesucristo, no podéis excluirlo, porque sólo podéis posibilitar el retorno a Dios a través del amor, pero también, si practicáis el amor, reconoceréis clara y brillantemente la obra misericordiosa del amor del hombre Jesús y reconocerlo como vuestro Salvador, porque el amor se une con todo lo que es amor, y Jesucristo fue el amor encarnado y así absorbió a Dios Mismo, Cuyo sustancia original es el amor....

Y así el poder del amor de Dios se manifestó en un ser humano, tomó forma, por así decirlo; el poder que fluyó hasta el infinito, que está en todas partes en todo el universo, el poder, que debe ser abordado como Dios Mismo, pero no visible para nadie como tal, eligió una forma imaginable para los hombres y la irradiaba de modo que Dios Mismo estaba en el hombre Jesús, que Éste debe ser reconocido como Dios porque todo Su ser era Dios porque era amor, y solo la forma exterior era hombre mientras permaneció en la tierra, hasta que después de Su muerte en la cruz, esta forma fue irradiada por la luz del amor de Dios y, por lo tanto, pudo ascender al cielo transfigurad y espiritualizada, pero solo visible para aquellos cuyas almas ya tenían un cierto grado de madurez para poder ver las cosas divinas- espirituales, sin tener que perecer ellos mismos....

La justicia divina fue satisfecha, el amor divino fue reconciliado a través de la muerte de Cristo en la cruz, pero sin el reconocimiento de Jesús y Su obra de Redención, el hombre permanece irrevocablemente en el pecado, que lo separa de Dios, y nunca podrá ser salvado...._>amén

De ce trebuie să fie recunoscut Iisus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare....

Păcătosul este iertat prin moartea lui Iisus Hristos. Iubirea omului Iisus a luat asupra Sa toată vina păcatului de pe Pământ și a ispășit-o prin moartea Sa. El a plătit marea datorie cu sângele Său și, prin urmare, orice păcătos poate primi răscumpărarea, cu condiția să creadă în Iisus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare..... Moartea jertfelnică a lui Hristos a fost, așadar, oferită pentru întreaga omenire, dar numai câțiva participă la ea, numai câțiva se folosesc în mod conștient de binecuvântările pe care omul Iisus le-a dobândit prin moartea Sa. Și de aceea, răscumpărarea, eliberarea de toată vina păcatului, este întotdeauna un act de voință liberă și trebuie să rămână și în continuare așa, însăși ființa umană trebuie să vrea să devină liberă prin el, altfel nu poate ajunge la Dumnezeu care s-a întrupat în Iisus Hristos. Credința în Dumnezeu este doar o frază goală atâta timp cât nu este dovedită. Credința în Dumnezeu are ca rezultat și recunoașterea propriei relații cu Dumnezeu. Credința în Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă și mai perfectă ființă dezvăluie și distanța mare dintre sine și Dumnezeu, iar această distanță trebuie inevitabil redusă, deoarece nu exista la început, când ființa a fost creată perfect de Dumnezeu..... Iar omul se recunoaște pe sine ca "creatură" a lui Dumnezeu de îndată ce pretinde că crede în Dumnezeu.... Și astfel credința trebuie să aibă ca rezultat faptul că ființa trebuie să se străduiască din nou spre Dumnezeu, că vrea să reintre în relația în care se afla la început. Dar ea trebuie să caute și un motiv în distanța dintre ea și Dumnezeu și astfel să ajungă la conștientizarea faptului că ea însăși a creat această distanță prin păcat.... în consecință vrea să se elibereze de această vină.... Dar cum vina este enormă, deoarece păcatul a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu, ființa umană nu este capabilă să achite această vină enormă a păcatului în scurta sa viață pământească. El trebuie să accepte ajutorul care i se oferă, ajutor pe care vrea să i-l aducă Omul-Dumnezeu Iisus, care s-a milostivit de umanitatea păcătoasă și care, prin urmare, a oferit un sacrificiu de ispășire în dragostea Sa pentru oameni, pentru a-i ajuta să se elibereze de vină. Așadar, numai prin Iisus Hristos este posibilă eliberarea de orice vină.... (25.11.1952) Prin urmare, a trebuit să plătiți o vină enormă, deoarece păcatul vostru trecut a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu este iubire și oricine păcătuiește împotriva iubirii păcătuiește împotriva lui Dumnezeu Însuși și face practic imposibil ca iubirea să se îngrijească de el, deoarece a fost respinsă anterior. Prin urmare, calea către Dumnezeu este pur și simplu o absurditate, deoarece o ființă care se îndepărtează în mod voluntar de Dumnezeu nu poate ajunge la Dumnezeu pe această cale.... înțelegeți acest lucru, voi încălcați iubirea și, prin urmare, puteți găsi iertare doar dacă recunoașteți iubirea și vă întoarceți la ea.... Și de aceea, omul Iisus și-a asumat această misiune de a aduce omagiul iubirii veșnice, ceea ce a dovedit iubirea sa profundă față de Dumnezeu și față de oameni.... Numai prin iubire se putea răscumpăra o vină îndreptată împotriva iubirii veșnice. Din acest motiv, însă, nici voi, oamenii, nu-l puteți ocoli pe Iisus Hristos, nu-l puteți elimina, pentru că nu puteți permite întoarcerea la Dumnezeu decât prin iubire, dar dacă practicați iubirea, veți recunoaște în mod luminos și clar și actul de iubire milostivă al omului Iisus și îl veți recunoaște ca Mântuitor al vostru, pentru că iubirea se unește cu tot ceea ce este iubire, iar Iisus Hristos a fost iubirea întrupată și astfel l-a primit în Sine pe Dumnezeu Însuși, a cărui substanță fundamentală este iubirea.... Și astfel, puterea iubirii lui Dumnezeu s-a manifestat într-o ființă umană, a luat formă, ca să spunem așa; tăria, care emana în infinit, care este pretutindeni în întregul univers, tăria, căreia trebuie să i se adreseze Dumnezeu Însuși, dar care nu este vizibilă pentru nimeni ca atare, a ales o formă imaginabilă pentru ființa umană și a radiat prin ea, astfel încât Dumnezeu Însuși era în omul Iisus, care trebuie recunoscut ca Dumnezeu, căci întreaga Sa ființă era Dumnezeu, deoarece era iubire, și doar forma exterioară a fost umană atâta timp cât a locuit pe Pământ, până când, chiar și după răstignirea Sa, această formă a fost pătrunsă de lumina iubirii lui Dumnezeu și, prin urmare, a putut să se înalțe la Cer transfigurată și spiritualizată, dar vizibilă doar pentru cei ale căror suflete posedau deja un anumit grad de maturitate pentru a putea contempla spiritualitatea divină fără a trebui ei înșiși să piară. Dreptatea divină fusese satisfăcută, iubirea divină fusese reconciliată prin răstignirea lui Hristos, însă fără recunoașterea lui Iisus și a actului Său de Mântuire, ființa umană rămâne irevocabil în păcat, care o separă de Dumnezeu, și nu poate deveni niciodată fericită....

Amin