• Volver

Defunción prematura en este mundo

Continuamente, a los hombres les está presentado el fin de las cosas mundanas... pues continuamente se les presenta la muerte cuando muchos hombres de su entorno fallecen prematuramente y ellos no pueden hacer nada contra los acontecimientos que traen pena y miseria a la humanidad. Pero aun así no cambian de ideas ni reflexionan sobre el porqué de los sufrimientos y la defunción prematura de los seres humanos.

Por eso, las penas llegan a dimensiones cada vez más dolorosas y, llena de horror, la humanidad observará la historia universal y se quedará paralizada ante la dimensión de la desgracia que se abata sobre ella. Pero ella no lo quiere de otra manera, pues los hombres quedan totalmente indiferentes ante la miseria de la época y no sacan partido de ella para sus almas.

Y por eso Dios aplica los remedios más drásticos para sacudir a los hombres en su letargo, porque a pesar de sus sufrimientos físicos sus almas quedan indiferentes ante los golpes de fortuna. De lo contrario procurarían cambiar al darse cuenta que su concepto espiritual es lo que da lugar a la pena aumentada en la Tierra.

Es por eso que hay tantos seres humanos que, antes del tiempo, tienen que dejar esta vida atrás, porque una continuación sería más bien una desventaja para sus almas. Pues perderían su fe del todo y sólo se preocuparían por su vida mundana... Por eso Dios permite que incontables hombres pierdan su vida física a pesar de su madurez todavía insuficiente, para evitar una evolución retrograda... para darles la posibilidad de madurar en el Más Allá. Porque también allí están al tanto de la situación en la Tierra, de modo que pueden observar el curso de las cosas; y de esta manera pueden reconocer que los hombres mismos tienen la culpa de toda la gran pena mundial... por el descuido de la salvación del alma a causa de su falta de fe y su manera de pensar fríamente, y por su conducta desorientada.

Pero también los hombres a los que Dios reclama de la Tierra antes del tiempo, en vista de la muerte aún pueden llegar al reconocimiento... todavía pueden unirse en su interior con Dios... unas grandes penas aún pueden purificarlos... Y entonces este hecho les ha facilitado un grado de madurez más elevado de lo que una vida más prolongada en la Tierra les habría traído; de modo que su defunción prematura les resultaba en una gran bendición. Con lo grandes que sean las penas mundanas en esta Tierra, no son sino un medio para salvar las almas - solo que pocos hombres lo reconocen como tal. Las dimensiones de las penas deben causar que encuentren el camino hacia Dios, El que pueda pararlas - y también las parará si el hombre, con fe, espera su Ayuda con paciencia.

Pero donde incluso estas grandes penas son infructuosas... donde los hombres se olvidan de Dios y corren el riesgo inminente de perderse en el abismo, allí Él acaba con muchas vidas mundanas y permite desgracias evidentemente inhumanas, porque Él siempre se acuerda de las almas de los hombres... y a éstas las quiere salvar, aunque con ello el cuerpo físico se muera. Porque lo que hace Él siempre está bien hecho, y para el alma del hombre es una Bendición.

Amén.

Plecarea prematură din lume.... Scopul....

Trecerea în neființă a lucrurilor pământești continuă să fie adusă în fața ochilor oamenilor, iar moartea se apropie în mod constant de ei atunci când nenumărați oameni pleacă prematur din viață și ei se confruntă cu acele evenimente neputincioase care aduc suferință și mizerie oamenilor. Dar ei nu se răzgândesc și nici nu se gândesc la cauza reală a suferinței și a morții premature a oamenilor. Și de aceea suferința capătă forme din ce în ce mai dureroase, iar omenirea va privi cu groază evenimentele mondiale și va îngheța în fața magnitudinii nenorocirii care se abate asupra ei. Pentru că nici nu ar vrea să fie altfel, dar oamenii rămân complet neimpresionați de mizeria vremii și nu trag niciun beneficiu din ea pentru sufletele lor. Și de aceea Dumnezeu folosește cele mai severe mijloace pentru a-i trezi din letargia lor, căci chiar dacă oamenii suferă pământesc și fizic, sufletele lor rămân neafectate, rămân indiferente la loviturile sorții sau ar încerca să se schimbe în conștientizarea faptului că atitudinea lor spirituală este cauza creșterii suferinței pe Pământ. Și acesta este motivul pentru care atât de mulți oameni sunt nevoiți să plece prematur din viață, deoarece o ședere mai lungă ar fi mai mult în detrimentul sufletului lor decât benefică, pentru că și-ar pierde complet credința și s-ar gândi doar la viața lor pământească. Din acest motiv, Dumnezeu îngăduie de asemenea ca atât de mulți oameni să-și piardă viața fizică, în ciuda lipsei lor de maturitate, pentru a preveni regresul, pentru a le da totuși posibilitatea de a se maturiza în lumea de dincolo, pentru că starea de pe Pământ nu le rămâne ascunsă, iar ei pot de asemenea să urmeze cursul mai departe și să ajungă la conștientizarea faptului că oamenii înșiși sunt vinovați pentru suferințele grave de pe Pământ din cauza neglijării mântuirii sufletului lor, din cauza unui mod de viață condus greșit, din cauza necredinței și a gândirii lipsite de bunătate. Dar oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă prematur de pe Pământ pot totuși să ajungă la cunoaștere în fața morții, pot totuși să se unească intim cu Dumnezeu, pot totuși să se purifice prin mari suferințe, iar atunci acest lucru le va fi adus un grad sporit de maturitate pe care o viață pământească mai lungă nu l-ar fi adus, și atunci o plecare timpurie din lume va fi totuși o binecuvântare pentru ei. Și oricât de mare ar fi suferința pământească pe Pământ, ea este doar un mijloc de a câștiga sufletul.... dar recunoscută ca atare doar de puțini oameni. Mărimea adversității ar trebui să-i facă să găsească calea spre Dumnezeu, Care poate și va alunga orice adversitate dacă ființa umană așteaptă cu credință ajutorul Său. Cu toate acestea, acolo unde chiar și această mare adversitate nu reușește, unde oamenii Îl uită și sunt în cel mai mare pericol de a se îndrepta complet spre abis, Dumnezeu va pune capăt multor vieți pământești și va îngădui o nenorocire aparent inumană, căci El își amintește întotdeauna de sufletele oamenilor și caută să le salveze, chiar dacă trupul va pieri în acest proces, căci nimic din ceea ce face El nu este greșit, ci totul este bun și o binecuvântare pentru sufletul ființei umane....

Amin